DECIZIE Nr. 61
din 18 ianuarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. (1) si (3) din Legea nr.
249/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul
alesilor locali
ACT EMIS DE: CURTEA
CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 116 din 15 februarie 2007
Ioan
Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru -
judecător
Acsinte Gaspar -
judecător
Kozsokâr Gâbor -
judecător
Petre Ninosu -
judecător
Ion Predescu -
judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă -
procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. II alin.
(3) din Legea nr. 249/2006 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali", excepţie
invocată din oficiu de Tribunalul Mehedinţi - Secţia comercială, contencios
administrativ şi fiscal'în Dosarul nr. 8.221/CAF/2006.
Dezbaterile au avut loc în
şedinţa publică din 11 ianuarie 2007 şi au fost consemnate în încheierea de la
acea dată, iar în urma deliberărilor Curtea a dispus amânarea pronunţării
pentru data de 18 ianuarie 2007.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 22 august 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 8.221/CAF/2006, Tribunalul Mehedinţi- Secţia comercială,
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art.
II alin. (3) din Legea nr. 249/2006 pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali",
excepţie ridicată din oficiu de către această
instanţă.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa de judecată susţine că textul de lege criticat este
neconstituţional prin raportare la prevederile art. 15 alin. (2) din Legea
fundamentală, privind principiul ne retroactivităţii legii civile. Astfel, se
arată că prin Legea nr. 249/2006 s-a introdus o nouă cauză de încetare de drept
a mandatului de consilier local, respectiv pierderea calităţii de membru al
partidului politic sau al organizaţiei minorităţilor naţionale pe a cărei listă
a fost ales [art. 9 alin. (2) lit. h1) din Legea nr. 393/2004], iar din redactarea art. II alin. (3) din lege rezultă că cel în cauză urmează să fie supus
rigorii dispoziţiilor art. 9 alin. (2) lit. h1), „pentru o conduită manifestată anterior intrării în vigoare a
Legii nr. 249/2006".
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, precizează că
dispoziţiile art. II alin. (1)
din Legea nr. 249/2006 instituie obligaţia aleşilor locali de a-şi declara
apartenenţa politică, în termen de 45 de zile de la publicarea în Monitorul
Oficial al României, Partea I, a legii, „iar, în ipoteza în care persoana care are statutul de
ales local declară că nu mai face parte din partidul pe a cărui listă a fost
ales, la aceeaşi dată devin aplicabile dispoziţiile art. 9 alin. (2) lit. h1)", adică încetarea de drept a
mandatului, constatată prin hotărârea consiliului local sau a consiliului
judeţean, după caz. Aşadar, „încetarea, de drept, a calităţii de ales local
este corelată cu obligaţia de declarare a apartenenţei politice, astfel că
susţinerea potrivit căreia cel în cauză este supus rigorilor legii -
dispoziţiile art. 9 alin. (2) lit. h1) - pentru o conduită manifestată anterior intrării în vigoare a
legii nu poate fi reţinută, dispoziţiile ce instituie obligaţia declarării
apartenenţei politice fiind în vigoare". Mai menţionează că „poate
redactarea dispoziţiilor legale criticate este deficitară, dar, în niciun caz,
nu se poate susţine că acestea încalcă principiul neretroactivităţii legii
instituit de dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie".
Avocatul Poporului consideră
că prevederile art. II alin.
(3) din Legea nr. 249/2006 sunt constituţionale. Astfel, „faptul că
dispoziţiile supuse controlului de constituţionalitate stabilesc ca dată de
intrare în vigoare a dispoziţiilor din Legea nr. 393/2004, referitoare la
încetarea de drept a mandatului de consilier judeţean sau local, de primar şi
viceprimar, data depunerii declaraţiei de apartenenţă politică nu contravine
principiului neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau
contravenţionale mai favorabile". Se apreciază că prevederile legale
criticate dispun pentru viitor şi nu sunt aplicabile situaţiilor anterioare
intrării în vigoare a Legii nr. 249/2006.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului
şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţilor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate
la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art.
1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. II
alin. (3) din Legea nr. 249/2006 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 554
din 27 iunie 2006, având următorul cuprins: "Dispoziţiile art. 9 alin.
(2) lit. h1), alin. (21) şi ale art.
15 alin. (2) lit. g1') din Legea nr. 393/2004 intră în
vigoare la data depunerii declaraţiei prevăzute la alin. (1)."
Potrivit art. 9 alin. (2) lit. h1) şi art. 9 alin. (21) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, la care
textul de lege criticat face trimitere, calitatea de consilier local sau de
consilier judeţean, precum şi calitatea de viceprimar încetează, de drept,
înainte de expirarea duratei normale a mandatului, ca urmare a pierderii
calităţii de membru al partidului politic sau al organizaţiei minorităţilor
naţionale pe a cărei listă aceştia au fost aleşi. De asemenea, potrivit art. 15
alin. (2) lit. g1)
din aceeaşi lege, calitatea de primar încetează, de drept, înainte de expirarea
duratei normale a mandatului, ca urmare a pierderii, prin demisie, a calităţii
de membru al partidului politic sau al organizaţiei minorităţilor naţionale pe
a cărei listă a fost ales.
Art. II alin. (3) din legea
criticată face, de asemenea, trimitere la alin. (1) al aceluiaşi articol, care
prevede că: „In termen de 45 de zile de la
publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, aleşii locali care intră sub incidenţa art. 9 alin. (2) lit. h1), alin. (21') şi art. 15 alin. (2) lit. g1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali sunt
obligaţi, sub sancţiunea încetării mandatului, să îşi declare apartenenţa
politică, prin declaraţie scrisă, pe propria răspundere, depusă la secretarul
unităţii administrativ-teritoriale."
Textul constituţional invocat de Tribunalul Mehedinţi -
Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca fiind încălcat, este
art. 15 alin. (2), potrivit căruia „Legea dispune numai pentru viitor, cu
excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că aceasta este întemeiată şi urmează să fie admisă pentru
următoarele considerente:
I. Un prim aspect de
neconstituţionalitate constă în contradicţia dintre textul de lege criticat şi
dispoziţiile art. 78 din Constituţie. Art. 78 prevede că „Legea se publică
în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data
publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei". Or, contrar acestor prevederi, art. II alin.
(3) din Legea nr. 249/2006 precizează în mod expres că „dispoziţiile art. 9 alin. (2) lit.
h1),
alin. (21) şi ale art. 15 alin. (2)
lit. g1) din Legea nr. 393/2004 intră în vigoare la data depunerii declaraţiei
prevăzute la alin. (1)". Alin. (1) menţionat
stabileşte că aleşii locali care intră sub incidenţa prevederilor enunţate au
obligaţia, sub sancţiunea încetării mandatului, să îşi declare apartenenţa
politică în termen de 45 de zile de la publicarea legii în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
Rezultă, aşadar, că dispoziţiile legii se aplică
înainte de intrarea sa în vigoare, care, însă, potrivit art. 78 din
Constituţie, nu poate fi decât la 3 zile de la publicare sau la o dată
ulterioară prevăzută în textul ei. Mai mult decât atât, întrucât dispoziţiile
art. II alin. (3) din Legea
nr. 249/2006 raportează intrarea lor în vigoare la momentul depunerii
declaraţiei de apartenenţă politică [care, potrivit art. II alin. (1), trebuie să fie depusă în termenul
de 45 de zile de la publicarea legii], rezultă că intrarea lor în vigoare are
loc la date diferite, în funcţie de momentul depunerii declaraţiei privind
apartenenţa alesului local la un anumit partid politic, şi nu la o dată fixă,
generală pentru toţi destinatarii legii şi care nu poate fi decât aceea a
intrării ei în vigoare, potrivit art. 78 din Constituţie.
II. Curtea constată că
dispoziţiile art. II alin. (3)
din Legea nr. 249/2006 încalcă principiul constituţional al neretroactivităţii, consacrat de art. 15 alin. (2). Aşa cum în
mod întemeiat susţine instanţa de judecată care a sesizat Curtea
Constituţională cu soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate,
prin Legea nr. 249/2006 este introdusă o nouă cauză de încetare de drept a
mandatului de consilier local sau de consilier judeţean, viceprimar ori primar,
respectiv pierderea calităţii de membru al partidului politic sau al
organizaţiei minorităţilor naţionale pe a cărei listă a fost ales, iar cei în
cauză sunt supuşi noilor reglementări „pentru o conduită manifestată anterior
intrării în vigoare a Legii nr. 249/2006". Astfel, art. I pct. 3, 4 şi 6 din Legea nr. 249/2006
completează dispoziţiile art. 9, respectiv art. 15 alin. (2) din Legea nr.
393/2004 privind Statutul aleşilor locali, în sensul introducerii - prin lit. h1) la alin. (2) şi alin. (21) la art. 9, respectiv prin lit. g1)
la art. 15 alin. (2), - a unui nou caz privind
încetarea, de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului, a
calităţii de consilier local sau de consilier judeţean, viceprimar ori primar,
şi anume aceea a pierderii calităţii de membru al partidului politic sau al
organizaţiei minorităţilor naţionale pe a cărei listă a fost ales. Dispoziţiile
art. II alin. (3) din Legea
nr. 249/2006, având caracter tranzitoriu, dispun cu privire la intrarea în
vigoare a noilor prevederi introduse, condiţionând acest moment de data
depunerii declaraţiei de apartenenţă politică prevăzute la alin. (1) al
aceluiaşi articol, respectiv într-un termen de 45 de zile de la publicarea în
Monitorul Oficial al României, Partea I, a Legii nr.
249/2006.
Curtea constată că, astfel redactat,
art. II alin. (3) din legea criticată nu corespunde
exigenţelor principiului constituţional al neretroactivităţii legii. Aceasta
deoarece, în lipsa oricărei menţiuni cu privire la momentul în care alesul
local şi-a pierdut calitatea de membru al partidului politic sau al
organizaţiei minorităţilor naţionale pe a cărei listă a fost ales, legea este
susceptibilă a fi aplicată retroactiv, respectiv asupra celor care, anterior
intrării în vigoare a Legii nr. 249/2006, şi-au pierdut această calitate. Nu se
poate pretinde unui subiect de drept să răspundă pentru o conduită anterioară
intrării în vigoare a unei legi care reglementează sau modifică, pentru viitor,
această conduită. Subiectul de drept nu putea să prevadă conţinutul noilor
reglementări în domeniu adoptate de legiuitor, iar comportamentul său este unul
normal dacă se desfăşoară în cadrul ordinii de drept atunci în vigoare. In
condiţiile în care legea îşi propune să modifice statutul dobândit la data
începerii mandatului, prin instituirea unui caz nou de încetare a acestuia,
legea devine retroactivă. Art. 15 alin. (2) din Constituţie consacră principiul
neretroactivităţii legii, în sensul că o lege odată adoptată de Parlament va
putea produce efecte juridice numai pentru viitor. Aşadar, este
neconstituţional, în sensul încălcării art. 15 alin. (2) din Legea
fundamentală, ca printr-o normă legală să fie sancţionat un comportament
manifestat anterior intrării în vigoare a acelei norme.
III. Curtea constată, de asemenea, că art. II alin. (1) din Legea nr. 249/2006,
potrivit căruia „In termen de 45 de zile de la
publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, alesii locali care intră sub incidenţa art. 9 alin. (2) lit. h1),
alin. (21) şi art. 15 alin. (2) lit. g1) din Legea nr. 393/2004 privind
Statutul aleşilor locali sunt obligaţi, sub sancţiunea încetării mandatului, să
îşi declare apartenenţa politică, prin declaraţie scrisă, pe propria
răspundere, depusă la secretarul unităţii administrativ-teritoriale", conţine prevederi de care, în mod necesar şi evident, nu poate fi
disociat textul de lege criticat în sesizare, respectiv art. II alin. (3).
In consecinţă, pentru considerentele anterior expuse şi
în temeiul art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, aceasta constată că şi dispoziţiile art. II alin. (1) din Legea nr. 249/2006
contravin art. 78 din Constituţie.
IV. Potrivit competenţei sale,
astfel cum este stabilită prin art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea
„se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a
fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Cu toate acestea şi fără a se erija în legislator
pozitiv, Curtea observă că dispoziţiile legale examinate, prin modul deficitar
de redactare, nu corespund exigenţelor de tehnică legislativă specifice
normelor juridice. Or, referitor la aceste cerinţe, Curtea Europeană a
Drepturilor Omului s-a pronunţat în mod constant, statuând că „o normă este
«previzibilă» numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în aşa fel încât să permită
oricărei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanţă de specialitate
- să îşi corecteze conduita" (Cazul Rotaru
împotriva României, 2000), iar „[... ] cetăţeanul
trebuie să dispună de informaţii suficiente asupra normelor juridice aplicabile
într-un caz dat şi să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă,
consecinţele care pot apărea dintr-un act determinat. Pe scurt, legea trebuie
să fie, în acelaşi timp, accesibilă şi previzibilă" (Cazul Sunday Times împotriva Regatului Unit, 1979).
In cazul de faţă, Curtea constată că textele legale
examinate nu îndeplinesc cele patru criterii de claritate, precizie,
previzibilitate şi predictibilitate pentru ca subiectul de drept vizat să îşi
poată conforma conduita, astfel încât să evite consecinţele nerespectării lor.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie, precum şi al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), al art. 29 şi al art. 31 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate invocată din
oficiu de Tribunalul Mehedinţi - Secţia comercială, contencios administrativ şi
fiscal în Dosarul nr. 8.221/CAF/2006 şi constată că dispoziţiile art. II alin. (1) şi (3) din Legea nr. 249/2006
pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor
locali sunt neconstituţionale.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului
şi Guvernului.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 ianuarie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi