Decizia Nr.609 din 04.11.2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 şi ale art. 28 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 35 din 15 ianuarie 2015

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Claudia-Margareta Krupenschi	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 şi ale art. 28 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Arelco Power“ - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 30.487/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 241D/2014 al Curţii Constituţionale.2. La apelul nominal răspunde partea Edison Trading Spa Milano - Sucursala Bucureşti, prin avocat Cătălin Radbata, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, lipsind autorul excepţiei. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul părţii prezente, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei, arătând, în acest sens, că instituirea pieţei concurenţiale prin crearea unui spaţiu comercial centralizator pentru negocierea contractelor respectă normele constituţionale invocate de autorul excepţiei. De altfel, potrivit art. 3 pct. 54 din Legea nr. 123/2012, piaţa centralizată a contractelor bilaterale reprezintă cadrul organizat de desfăşurare, în mod transparent, prin licitaţie publică, a tranzacţiilor cu contracte cu livrare fizică de energie electrică, pe baza unor reguli specifice aprobate de autoritatea competentă. În ceea ce priveşte circumstanţele litigiului în care a fost invocată excepţia, precizează că obiectul acestuia îl reprezintă rezilierea unui contract negociat pe piaţa liberă centralizată a energiei electrice.4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere considerentele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 53 din 5 februarie 2014, potrivit cărora instanţa constituţională nu poate sancţiona oportunitatea şi eficienţa pieţei energiei electrice, aceasta constituind o politică a Guvernului. În subsidiar, mai precizează că operatorul pieţei de energie electrică şi de gaze naturale din România fost sancţionat cu amendă de către Comisia Europeană pentru că a abuzat de poziţia sa dominantă pe piaţa românească a facilitării tranzacţiilor de energie electrică, încălcând normele Uniunii Europene în materie de concurenţă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 11 martie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 30.487/3/2013, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 şi ale art. 28 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Arelco Power“ - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză prin care acesta a solicitat instanţei, în principal, să constate cauzele privind intervenţia impreviziunii şi restabilirea, în consecinţă, a echilibrului contractual dintre părţi prin adaptarea contractului în sensul reducerii preţului astfel stabilit şi, în subsidiar, să constate încetarea contractului.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate instituie „principiul imperativ conform căruia tranzacţiile cu energie electrică se realizează numai pe piaţa concurenţială“, ceea ce înseamnă că de la data intrării în vigoare a
Legii nr. 123/2012 „nu se mai pot încheia contracte negociate de vânzare-cumpărare sau acte adiţionale decât în urma participării la una din pieţele centralizate organizate la nivelul operatorului pieţei de energie electrică“. Se afirmă că în România există o singură piaţă şi un singur deţinător de licenţă eliberată de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei pe care se poate tranzacţiona energia electrică. Libertatea contractuală a participanţilor privaţi pe piaţa energiei electrice este astfel grav afectată, deoarece nu pot negocia direct, prin acord, contracte de vânzare-cumpărare de energie electrică. Contrar prevederilor art. 48 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, textele legale criticate generează discriminarea subiecţilor de drept privat care doresc să realizeze tranzacţii pe piaţa energiei electrice, în mod bilateral, dar care nu sunt înscrişi pe o piaţă organizată, centralizată. Prin urmare, sunt afectate libertatea de circulaţie a mărfurilor şi libertatea de a presta servicii pe o piaţă deschisă, liberă, care trebuie să permită tuturor consumatorilor să îşi aleagă liber furnizorii şi să negocieze liber preţurile produselor şi tarifele serviciilor în funcţie de cerere şi ofertă.7. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a civilă consideră că excepţia este neîntemeiată. Textele de lege criticate nu contravin normelor constituţionale invocate, chiar în conţinutul acestora fiind expres statuate principiile nediscriminării şi al funcţionării pieţei de energie electrică în condiţii concurenţiale, de egalitate şi transparenţă.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 23 şi ale art. 28 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 16 iulie 2012, cu următorul conţinut:

– Art. 23: „Funcţionarea pieţei concurenţiale
(1) Tranzacţiile cu energie electrică se desfăşoară pe piaţa concurenţială, în mod transparent, public, centralizat şi nediscriminatoriu.(2) Pe piaţa concurenţială, tranzacţiile comerciale se fac angro sau cu amănuntul, conform reglementărilor ANRE, iar preţurile se formează în baza cererii şi ofertei, ca rezultat al unor mecanisme concurenţiale.(3) Pe piaţa concurenţială de energie electrică, operatorul de transport şi de sistem poate achiziţiona servicii tehnologice de sistem.(4) Pe piaţa concurenţială cu amănuntul, furnizorii vând energie electrică clienţilor finali prin contracte bilaterale, la preţuri negociate sau stabilite prin oferte-tip.(5) Datele relevante cum sunt durata, regulile privind livrarea şi decontarea, cantitatea, termenele de executare, preţurile tranzacţiei, mijloacele de identificare a clientului angro, cu privire la toate tranzacţiile din cadrul contractelor de furnizare de energie electrică şi al instrumentelor derivate din domeniul energiei electrice încheiate cu clienţi angro şi cu operatori de transport şi de sistem se păstrează de furnizori cel puţin 5 ani şi se pun la dispoziţia ANRE, a Comisiei Europene şi a celorlalte autorităţi naţionale competente, la cererea acestora.(6) Obligaţia de păstrare a datelor privitoare la tranzacţiile din cadrul instrumentelor financiare derivate se aplică în conformitate cu prevederile liniilor directoare publicate de către Comisia Europeană.(7) Datele prevăzute la alin. (6) pot fi publicate de ANRE, cu respectarea legii.(8) Pe piaţa concurenţială, ANRE are dreptul de a suspenda funcţionarea pieţei concurenţiale, în cazul aplicării prevederilor art. 24.(9) Prevederile alin. (8) se aplică pe baza unei reglementări aprobate prin ordin al preşedintelui ANRE, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.“;

– Art. 28: „Obligaţiile producătorilorProducătorii au, în principal, următoarele obligaţii: a)să asigure livrările de energie electrică şi serviciile tehnologice de sistem, cu respectarea condiţiilor impuse prin licenţe, clauze contractuale şi reglementări în vigoare; b)în cazul unităţilor dispecerizabile să oferteze întreaga putere electrică disponibilă pe piaţa de echilibrare, definită conform reglementărilor emise de autoritatea competentă; c)să oferteze public şi nediscriminatoriu pe piaţa concurenţială întreaga energie electrică disponibilă; d)să oferteze nediscriminatoriu serviciile tehnologice de sistem; e)să nu transmită la operatorul de transport şi de sistem notificări fizice în dezechilibru negativ faţă de contractele pe care le au încheiate, cu excepţia producătorilor care beneficiază de scheme de sprijin, conform prevederilor prezentului titlu; f)să menţină o rezervă de combustibil la un nivel suficient sau, după caz, o rezervă suficientă de apă, pentru îndeplinirea obligaţiilor de producţie şi furnizare continuă a energiei electrice, prevăzute de reglementările în vigoare; g)să se conformeze, din punct de vedere operativ, cerinţelor operatorului de transport şi de sistem şi să înfiinţeze, după caz, trepte proprii de conducere operativă; h)să transmită autorităţii competente un raport anual de activitate, conform reglementărilor în vigoare, chiar în condiţiile în care nu deţine licenţa de producere sau capacităţile sunt transferate altui operator economic.“12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 44 privind dreptul de proprietate şi ale art. 45 referitoare la libertatea economică. De asemenea, prin prisma art. 148 din Legea fundamentală, sunt invocate şi art. 48 din capitolul 1 - Lucrătorii, titlul III - Libera circulaţie a persoanelor, serviciilor şi capitalurilor din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene, art. 16 - Libertatea de a desfăşura o activitate comercială şi art. 17 - Dreptul de proprietate din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene şi Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind normele comune pentru piaţa internă a energiei electrice şi de abrogare a Directivei 2003/54/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 211. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că problematica de principiu invocată de autorul excepţiei rezidă în existenţa unui pretins monopol pe piaţa energiei electrice, aspect analizat de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 53 din 5 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 9 mai 2014, decizie referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (2) lit. f) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012. 14. Răspunzând unor critici de neconstituţionalitate asemănătoare celor formulate în prezenta cauză, Curtea a reţinut, prin decizia indicată, că domeniul energiei electrice are nevoie de un cadru de tranzacţionare specializat, monitorizat de autorităţi competente, la nivelul unor operatori care se supun în totalitate legislaţiei specifice naţionale şi europene. Aceste condiţii sunt întrunite de operatorul de piaţă, proiectat în forma operatorului unic reglementat de către autoritatea de reglementare în domeniul energiei. Pe de altă parte, Curtea a considerat că un mediu de piaţă concurenţial nu este asigurat de concurenţa între 2 sau mai mulţi operatori de piaţă/burse de energie, ci de concurenţa între cât mai mulţi participanţi la piaţă. Or, operatorul pieţei de energie electrică, în calitate de administrator al mediilor de tranzacţionare centralizate, reglementate de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, nu este un actor concurent pe piaţă, ci este un arbitru care facilitează şi chiar garantează concurenţa între jucători, asigurând determinarea preţului de referinţă, precum şi semnale de preţ coerente şi consistente. 15. Curtea a mai reţinut cu acelaşi prilej că nu are posibilitatea de a sancţiona oportunitatea sau eficienţa politicii economice adoptate de stat, deoarece instanţa de contencios constituţional realizează, în exercitarea atribuţiei sale referitoare la soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate, o analiză în drept. Prin urmare, existenţa mai multor administratori pentru fiecare dintre pieţele în discuţie implică o decizie de liberalizare, atât a pieţei de intermediere a tranzacţiilor cu energie electrică, cât şi a pieţei de echilibrare, decizie ce nu poate fi luată decât la nivelul Guvernului României, pe baza unor studii de impact. 16. Cu privire la invocarea normelor cuprinse în Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi, implicit, a dispoziţiilor art. 148 alin. (2) din Constituţie, Curtea a arătat, prima facie, că nu este de competenţa sa să analizeze conformitatea unei dispoziţii de drept naţional cu textul Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene prin prisma art. 148 din Constituţie, această competenţă aparţinând instanţei de judecată, care, pentru a ajunge la o concluzie corectă şi legală, din oficiu sau la cererea părţii, poate formula o întrebare preliminară în sensul art. 267 din Tratat la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. De altfel, Curtea a mai arătat că toate aceste aspecte converg spre a demonstra faptul că sarcina aplicării cu prioritate a reglementărilor dreptului european obligatorii în raport cu prevederile legislaţiei naţionale revine instanţei de judecată, fiind o chestiune de aplicare a legii, şi nu de constituţionalitate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.249 din 7 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010, Decizia nr. 137 din 25 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 22 martie 2010, sau Decizia nr. 1.596 din 26 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 18 ianuarie 2010). 17. Ulterior, Curtea a mai observat că folosirea unei norme de drept al Uniunii Europene în cadrul controlului de constituţionalitate ca normă interpusă celei de referinţă implică, în temeiul art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie, o condiţionalitate cumulativă: pe de o parte, această normă să fie suficient de clară, precisă şi neechivocă prin ea însăşi sau înţelesul acesteia să fi fost stabilit în mod clar, precis şi neechivoc de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi, pe de altă parte, norma trebuie să se circumscrie unui anumit nivel de relevanţă constituţională, astfel încât conţinutul său normativ să susţină posibila încălcare de către legea naţională a Constituţiei - unica normă directă de referinţă în cadrul controlului de constituţionalitate. Într-o atare ipoteză demersul Curţii Constituţionale este distinct de simpla aplicare şi interpretare a legii, competenţă ce aparţine instanţelor judecătoreşti şi autorităţilor administrative, sau de eventualele chestiuni ce ţin de politica legislativă promovată de Parlament ori Guvern, după caz (a se vedea Decizia nr. 668 din 18 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 8 iulie 2011). 18. Or, în prezenta cauză cele două condiţii nu sunt cumulativ îndeplinite, rezultă că instanţa constituţională nu are competenţa de a stabili conformitatea dintre o normă de drept intern şi o normă de drept al Uniunii Europene, această operaţiune fiind subsecventă celei de interpretare a textului comunitar, competenţă exclusivă a Curţii de la Luxemburg. 19. Constatând că argumentele de principiu reţinute prin decizia amintită îşi păstrează, mutatis mutandis, valabilitatea şi în această cauză, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca neîntemeiată. 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de S.C. „Arelco Power“ - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 30.487/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 23 şi ale art. 28 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 4 noiembrie 2014. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi