DECIZIE   Nr. 608 din 28 aprilie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) si (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1) si (3), art. 26 alin. (3), art. 28, art. 29, art. 33 alin. (1)si ale art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, precum si ale art. 95 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 410 din 16 iunie 2009

Ioan Vida                                     - preşedinte

Nicolae Cochinescu                      -judecător

Aspazia Cojocaru                         -judecător

Acsinte Gaspar                             -judecător

Petre Lăzăroiu                              -judecător

Ion Predescu                                -judecător

Puskas Valentin Zoltan                 -judecător

Tudorel Toader                            -judecător

Augustin Zegrean                          -judecător

Carmen Cătălina Gliga                  - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi     - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1) şi' (3), art. 26 alin. (3), art. 28, art. 29, art. 33 alin. (1) şi ale art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale art. 867 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice", excepţie ridicată de Ion Mircioagă în Dosarul nr. 10.781/325/2007 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ, cauză ce face obiectul Dosarului nr. 2.478D/2008 al Curţii Constituţionale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 2.599D/2008, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1), art. 19 alin. (1) şi ale art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Gheorghe Mădălin Dincă în Dosarul nr. 1.450/300/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Preşedintele Curţii, văzând identitatea parţială de obiect a acestor cauze, din oficiu, pune în discuţie problema conexării lor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a cauzelor.

Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 2.599D/2008 la Dosarul nr. 2.478D/2008, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile criticate din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, arătând că acestea au fost examinate în numeroase rânduri de Curtea Constituţională, iar jurisprudenţa astfel creată se menţine şi în prezenta cauză. Cât priveşte dispoziţiile „art. 867 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice", arată că, în realitate, este vorba de art. 87 alin. (1) din acest act normativ, însă, în lipsa unei motivări care să vizeze în mod individual această excepţie, pune concluzii de respingere a sa ca inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 13 octombrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 10.781/325/2007, Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 28, art. 29, art. 33 alin. (1) şi ale art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale art. 867 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice."

Prin Incheierea din 8 decembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 1.450/300/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 16, art. 19 şi ale art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor."

Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de Ion Mircioagă, respectiv de Gheorghe Mădălin Dincă, în cauze având ca obiect soluţionarea unor plângeri contravenţionale.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că utilizarea în cuprinsul Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 a noţiunii de „contravenient" determină încălcarea prezumţiei de nevinovăţie, principiu înfrânt şi prin aceea că textele de lege criticate instituie o prezumţie legală absolută privind legalitatea procesului-verbal de constatare şi sancţionare     a     contravenţiei,     stabilind     în     sarcina contravenientului obligaţia răsturnării sarcinii probei, şi nicidecum în sarcina agentului constatator, care a stabilit vinovăţia. Acesta poate încheia în mod abuziv un proces-verbal de constatare a contravenţiei, de vreme ce nu este obligatorie prezenţa contravenientului, iar pe baza consemnărilor din procesul-verbal, tot agentul constatator stabileşte vinovăţia contravenientului, exercitând astfel atribuţii specifice numai instanţei de judecată. Or, principiul statului de drept presupune înfăptuirea justiţiei prin instanţe independente şi imparţiale, precum şi garantarea dreptului la apărare şi realizarea unui proces echitabil. In motivarea excepţiei ce constituie obiectul Dosarului nr. 2.478D/2008, autorul acesteia mai arată că sunt încălcate şi prevederile art. 73 alin. (3) lit. k) şi ale art. 115 alin. (1) din Constituţie, deoarece materia contravenţională aparţine domeniului contenciosului administrativ, reglementat exclusiv prin lege organică, având în vedere „raporturile stabilite între cetăţean şi autorităţile publice prin acte administrative, şi nu raporturi constatate unilateral, ca un liber arbitru, de un organ constatator, de al cărui subiectivism depinde măsura prezumtivei încălcări a conduitei prescrise printr-un act normativ".

Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ, exprimându-se asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 16 alin. (1)şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1) şi (3),' art. 26 alin. (3), art'. 28, art. 29, art. 33 alin. (1) şi ale art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi a prevederilor art. 867 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice", ce constituie obiectul Dosarului nr. 2.478D/2008, „constată că aceasta este întemeiată", fără să-şi motiveze însă opinia.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, care a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate ce constituie obiectul Dosarului nr. 2.599D/2008, nu îşi exprimă opinia, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Guvernul, exprimându-şi punctul de vedere în Dosarul nr. 2.478D/2008, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 26 alin. (3), art. 28, art. 29, art. 33 alin. (1) şi ale art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor este neîntemeiată, astfel cum a constatat Curtea Constituţională prin deciziile sale nr. 967/2008, nr. 183/2003, nr. 259/2007 sau nr. 490/2008. In plus, apreciază că aceleaşi dispoziţii atacate nu contravin prevederilor art. 115 alin. (1) raportat la art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituţie, deoarece Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 reglementează o procedură administrativă specială, de constatare şi sancţionare a contravenţiilor. Deşi competenţa de soluţionare a căii de atac împotriva hotărârii judecătoreşti având ca obiect o plângere contravenţională revine secţiei de contencios administrativ a tribunalului, reglementarea contravenţională nu poate fi asimilată celei privind contenciosul administrativ. Totodată, precizează că ordonanţele guvernului, fie emise în baza unei legi de abilitare, fie de urgenţă, sunt acte normative cu valoare de lege, fiind supuse aprobării Parlamentului.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 28, art. 29, art. 33 alin. (1) şi ale art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, modificată şi completată, sunt constituţionale, astfel cum a statuat Curtea Constituţională prin deciziile nr. 349/2003 sau nr. 380/2003. Cât priveşte dispoziţiile art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, arată că, în urma republicării ordonanţei, acestea se regăsesc, în prezent, la art. 95 alin. (1) şi consideră că sunt conforme normelor constituţionale invocate. în plus, apreciază că prevederile art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, invocate, nu au incidenţă In cauză.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum precizează autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocate în Dosarul nr. 2.478D/2008, îl constituie dispoziţiile „art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1) şi ale art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale ordonanţei în ansamblul său, respectiv prevederile art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice". Totodată, potrivit dispozitivului încheierii instanţei de judecată care a sesizat Curtea în acelaşi dosar, obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile „art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 28, art. 29, art. 33 alin. (1) şi ale art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale art. 867 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice".

Intrucât Curtea constată o diferenţă în ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate precizat de autorul acesteia în notele scrise şi cel indicat în dispozitivul încheierii instanţei de judecată, aceasta urmează să se pronunţe asupra dispoziţiilor de lege indicate în dispozitivul încheierii de sesizare, aceasta fiind, potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, actul prin care Curtea Constituţională este învestită cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate. Totodată, Curtea constată că indicarea „art. 867 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice" în dispozitivul încheierii de sesizare ca obiect al excepţiei se datorează unei greşeli materiale, Curtea urmând a lua în considerare dispoziţiile art. 87 alin. (1) din ordonanţă, aşa cum arată, de altfel, autorul în motivarea excepţiei.

Referitor la conţinutul prevederilor criticate din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, ce constituie obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate, acestea reglementează procedura de constatare a contravenţiei: art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18 şi art. 19 alin. (1) şi (3); procedura de aplicare a sancţiunii contravenţionale: art. 26 alin. (3), art. 28 şi art. 29, respectiv exercitarea căilor de atac: art. 33 alin. (1)şi art. 34 alin. (1).

Cât priveşte prevederile art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, Curtea constată că, în urma republicării actului normativ în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, acestea se regăsesc la art. 95 alin. (1) şi au următorul conţinut: „(1) Incălcarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă, altele decât cele care întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni, constituie contravenţie şi se sancţionează cu avertisment ori cu amendă ca sancţiune principală şi, după caz, cu una dintre sancţiunile contravenţionale complementare prevăzute la art. 96 alin. (2)."

Autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 1 alin. (3) privind principiul statului de drept, art. 16 - „Egalitatea în drepturi", art. 21 - „Accesul liber la justiţie", art. 23 alin. (11) [şi nu alin. (8) ] referitoare la prezumţia de nevinovăţie, art. 24 - „Dreptul la apărare", art. 73 alin. (3) lit. k) privind reglementarea prin lege organică în materia contenciosului administrativ şi ale art. 115 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care garantează prezumţia de nevinovăţie.

Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că aceasta urmează să fie respinsă, astfel:

Majoritatea dispoziţiilor criticate din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor au mai fost analizate de Curtea Constituţională prin raportare la critici asemănătoare şi faţă de aceleaşi norme constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezenta cauză. Prin Decizia nr. 407 din 4 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 25 noiembrie 2003, Decizia nr. 43 din 24 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 23 februarie 2006, Decizia nr. 259 din 20 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 26 aprilie 2007, sau Decizia nr. 787 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 4 august 2008, Curtea, pentru argumentele acolo reţinute, a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate. Totodată, Curtea a examinat şi constituţionalitatea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 în integralitatea ei, pronunţându-se în sensul respingerii excepţiei prin Decizia nr. 349 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 780 din 6 noiembrie 2003, sau Decizia nr. 1.260 din 25 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 12 ianuarie 2009, astfel că cele reţinute de Curte cu toate acele prilejuri îşi găsesc valabilitatea şi în cauza de faţă.

Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 95 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, invocată în Dosarul nr. 2.478D/2008, Curtea constată că autorul acesteia nu a formulat critici de neconstituţionalitate distincte faţă de cele referitoare la prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001. Or, instanţa de contencios constituţional nu se poate substitui autorului excepţiei sub aspectul motivării acesteia, astfel că,  având în vedere şi prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate",  urmează să  respingă ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 95 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

I.  Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 28, art. 29, art. 33 alin. (1) şi ale art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Ion Mircioagă în Dosarul nr. 10.781/325/2007 al Tribunalului Timiş -Secţia comercială şi de contencios administrativ şi, parţial, de Gheorghe Mădălin Dincă în Dosarul nr. 1.450/300/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

II.  Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 95 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Ion Mircioagă în Dosarul nr. 10.781/325/2007 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 aprilie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi