DECIZIE Nr.
608 din 19 iunie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 62 alin. (2), ale art. 267 si 268
din Codul muncii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 577 din 22 august 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Kozsokar Gabor -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Şerban Viorel Stănoiu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 alin. (2), ale art. 267 şi 268
din Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Comaliment"
-S.A. din Botoşani în Dosarul nr. 682/40/2007 al Tribunalului Botoşani - Secţia
civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune să se facă apelul si în Dosarele nr.
555D/2007-nr. 567D/2007, nr. 59 D/2007-597D/2007, nr. 616D/2007-627D/2007, nr.
630D/2007-649 D/2007 şi nr. 658D/2007, care au ca obiect aceeaşi excepţie de
neconstituţionalitate, ridicată de acelaşi autor al excepţiei în Dosarele nr.
675, 647, 635, 640, 648, 685, 674, 662, 637, 644, 624, 627, 642, 665, 1.057,
677, 769, 773, 772, 771, 770, 681, 667, 684, 622, 626, 636, 671, 629, 628, 688,
687, 679, 683, 672, 670, 661, 643, 676, 639, 646, 645, 673, 660, 678, 638, 666,
728, 1.321, 621, 686, 663, 689 şi 1.537/40/2007 ale aceleiaşi instanţe.
La apelul nominal răspunde avocat Marcel Goraş, pentru
Dorina Stanciuc, Violeta Bunu, Viorica Andruşcă, Elena Liliana Covrig, Viorica
Papuc, Marieta Pusa Condrea, Radu Ajităriţei, Raluca Mihaela Hriţcu, Rodica
Leucă, Paraschiva Grosu, Viorica Ispas, Verginia Gavril, Pamfil Baziliuc,
Dumitru Todirişcă, Elena Aostăcioaie, Minuţa Angheluş, Viorica Hilbert, Mioara
Vornicu, Emilia Constantinică, Dorica Gheban, Elica Aionesei, Mircea Mocanu,
Vasile Chihăiţei, Camelia Bucătariu, Marcela Botez şi Gheorghe Bunu. Totodată,
răspund Anişoara Hriţcu şi Niculae Şerban, asistaţi de acelaşi avocat, lipsind
celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că excepţiile de
neconstituţionalitate ce fac obiectul Dosarelor nr. 554D/2007-nr. 567D/2007,
nr. 590D/2007-597D/2007, nr. 616D/2007-627D/2007, nr. 630 D/2007-649 D/2007 şi
nr. 658D/2007 au acelaşi obiect, pune în discuţie, din oficiu, conexarea
cauzelor.
Avocatul Marcel Goraş şi părţile prezente nu se opun
conexării.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarelor nr. 555D/2007-nr. 567D/2007, nr.
590D/2007-597D/2007, nr. 616D/2007-627D/2007, nr. 630D/2007-649D/2007 şi nr.
658D/2007 la Dosarul nr. 554D/2007, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, avocatul Marcel Goraş
solicită respingerea excepţiei, susţinând că formalităţile prevăzute de textele
legale criticate pentru aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie
corespund principiului constituţional al egalităţii în drepturi a cetăţenilor.
Părţile prezente solicită respingerea excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondată, arătând că
dispoziţiile art. 62 alin. (2), art. 267 şi 268 din Codul muncii se aplică în
mod egal persoanelor care urmează să fie sancţionate disciplinar.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin Incheierile din 2 aprilie 2007, pronunţate în
Dosarele nr. 682, 675, 647 si 635/40/2007, 11 aprilie 2007, pronunţate în
Dosarele nr. 640, 648, 685, 674, 662, 637, 644, 624, 18 aprilie 2007,
pronunţate în Dosarele nr. 627, 642, 665, 1057, 677, 769, 773, 772, 77l', 770,
681, 667, 684, 622, 626, 636, 671, 629, 628, 688, 687, 679, 683, 672, 670, 661,
643, 676, 639, 646, 645, 673, 660, 678, 638, 666, 728, 1.321, 621, 686, 663 şi
689, şi 30 aprilie, pronunţată în Dosarul nr. 1.537/40/2007, Tribunalul
Botoşani - Secţia civilă a sesizat direct Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 alin. (2), art. 267 şi art. 268
din Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Comaliment" - S.A. din Botoşani în cadrul judecării litigiului de muncă
în legătură cu sancţionarea disciplinară a salariaţilor.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate autorul
acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate, care prevăd sancţionarea cu
nulitate absolută a neîndeplinirii de către angajatori a unor formalităţi
prealabile aplicării sancţiunii disciplinare, afectează grav funcţionarea
normală a societăţilor comerciale, încalcă dreptul lor de proprietate şi
dreptul la o activitate economică şi la libera iniţiativă, instaurând o
dictatură a salariaţilor, care se ştiu la adăpost de orice sancţiuni, liberi
fiind să nu-si îndeplinească sarcinile de serviciu. Totodată, aceste dispoziţii
legale încalcă şi dreptul la apărare, precum şi principiul constituţional al
egalităţii în drepturi, întrucât măsurile dispuse de angajator pot fi anulate
pentru motive formale, fără a se cerceta fondul
litigiului.
Tribunalul Botoşani - Secţia civilă apreciază că excepţia ridicată este neîntemeiată, deoarece
dispoziţiile legale criticate sunt în concordanţă cu prevederile
constituţionale invocate de autorul excepţiei şi au drept scop asigurarea
egalităţii părţilor raportului juridic de muncă, precum şi exercitarea
dreptului la apărare de ambele părţi în cazul unor eventuale litigii. Totodată,
arată că dreptul la o activitate economică şi la libera iniţiativă trebuie
exercitat în limitele stabilite de lege.
In conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textele legale
criticate instituie măsuri de protecţie a angajaţilor faţă de eventualele
măsuri abuzive ce ar putea fi dispuse de angajator, asigurând, astfel,
stabilitatea raporturilor juridice de muncă.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In susţinerea acestui
punct de vedere, arată că art. 62 alin. (2), art. 267 şi 268 din Codul muncii
nu încalcă sub niciun aspect prevederile constituţionale indicate în susţinerea excepţiei. Angajatorul se
află într-o situaţie diferită de cea a salariaţilor, iar protecţia lor diferită
este pe deplin justificată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile părţilor prezente şi ale procurorului,
dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 62 alin. (2), art. 267 şi 268 din Legea nr.
53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziţii
care au următorul cuprins:
- Art. 62- „[...]
(2) Decizia se emite în scris şi, sub sancţiunea
nulităţii absolute, trebuie să fie motivată în fapt şi în drept şi să cuprindă
precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată şi la instanţa
judecătorească la care se contestă.";
- Art. 267 - „(1) Sub
sancţiunea nulităţii absolute, nicio măsură, cu excepţia celei prevăzute la
art. 264 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei
cercetări disciplinare prealabile.
(2) In vederea desfăşurării cercetării disciplinare
prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de
către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora şi
locul întrevederii.
(3) Neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condiţiile prevăzute la alin. (2) fără
un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancţionarea, fără efectuarea
cercetării disciplinare prealabile.
(4) In cursul cercetării disciplinare prealabile
salariatul are dreptul să formuleze şi să susţină toate apărările în favoarea
sa şi să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele şi
motivaţiile pe care le consideră necesare, precum şi dreptul să fie asistat, la
cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru
este.";
- Art. 268 - „(1)
Angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în
formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la
cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni
de la data săvârşirii faptei.
(2) Sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se
cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere
disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil,
care au fost încălcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările
formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele
pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată
cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea
disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată;
f) instanţa competentă la care sancţiunea poate fi
contestată.
(3) Decizia de sancţionare se comunică salariatului
în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii şi produce efecte de la
data comunicării.
(4) Comunicarea se predă personal salariatului,
cu semnătură de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare
recomandată, la domiciliul sau reşedinţa comunicată de acesta.
(5) Decizia de sancţionare poate fi contestată de
salariat la instanţele judecătoreşti competente în termen de 30 de zile
calendaristice de la data comunicării."
In opinia autorului excepţiei,
dispoziţiile legale criticate contravin următoarelor prevederi constituţionale:
art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi
a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără dicriminări; art. 24 privind
dreptul la apărare; art. 44 privind dreptul de proprietate privată; art. 45
privind libertatea economică şi art. 53 referitoare la restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi
dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale
invocate, Curtea constată următoarele:
Art. 62 din Codul muncii este inserat în Capitolul V - „Incetarea contractului individual de muncă", Secţiunea a 3-a - „Concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului". Unul
dintre motivele încetării contractului individual de muncă este cel prevăzut de
art. 61 lit. a) din acelaşi cod, respectiv săvârşirea unei abateri grave ori a
unor abateri repetate, concedierea în acest caz apărând ca o sancţiune
disciplinară.
Alin. (2) al art. 62, criticat pentru
neconstituţionalitate, prevede, la modul general şi în completarea
reglementărilor menţionate, că în toate cazurile concedierea se poate dispune
numai printr-o decizie emisă în scris, motivată în fapt şi în drept şi cu
arătarea termenului şi a instanţei judecătoreşti la care poate fi contestată.
Aceste cerinţe sunt, indiscutabil şi în mod firesc, necesare şi justificate
pentru orice act de dispoziţie.
Art. 267 impune, sub sancţiunea nulităţii absolute,
efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile, fără de care nu poate fi
dispusă măsura sancţionării salariatului, şi reglementează procedura efectuării
acestei cercetări. Cercetarea prevăzută de acest text de lege este menită să
asigure stabilirea corectă a abaterii disciplinare, a împrejurărilor concrete
în care a fost săvârşită, a gravităţii sale şi a vinovăţiei, în raport cu care
se poate aprecia şi asupra sancţiunii aplicabile, dar, în acelaşi timp, şi a
exercitării dreptului de apărare al salariatului în
cadrul acestei proceduri.
Art. 268 stabileşte termenul în care poate fi emisă în
formă scrisă decizia de sancţionare, precum şi elementele şi menţiunile pe care
trebuie să le cuprindă decizia, sub sancţiunea nulităţii. Menţiunile şi
precizările pe care trebuie să le cuprindă decizia sunt absolut necesare pentru
ca salariatul sancţionat să-şi poată pregăti, organiza şi exercita apărarea,
dar şi instanţei judecătoreşti, chemată să hotărească în privinţa legalităţii
şi a temeiniciei măsurii contestate. Completarea deciziei cu toate datele
prevăzute de textul de lege nu produce nicio dificultate pentru angajator,
cerându-i doar atenţie şi responsabilitate.
Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa că
raporturile juridice de muncă trebuie să se desfăşoare într-un cadru legal
pentru a fi respectate drepturilor şi îndatoririle, precum şi interesele
legitime ale ambelor părţi. Cercetarea disciplinară prealabilă aplicării
sancţiunii contribuie în mare măsură la prevenirea unor măsuri abuzive,
nelegale sau netemeinice, dispuse de angajator, profitând de situaţia sa
dominantă.
Analizând criticile formulate în această cauză, Curtea
constată că principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, invocat în
susţinerea excepţiei, nu este aplicabil, având în vedere că angajatorul şi
salariatul se află în situaţii obiectiv diferite. Condiţionarea aplicării
sancţiunilor disciplinare de efectuarea unor cercetări prealabile nu diminuează
cu nimic răspunderea disciplinară a salariaţilor şi nu le crează niciun
privilegiu. In situaţia în care litigiul de muncă declanşat de aplicarea
sancţiunii disciplinare este supus soluţionării de instanţa judecătorească,
părţile beneficiază de principiul egalităţii armelor, fiecare având la
dispoziţie aceleaşi mijloace şi garanţii procedurale care condiţionează
exerciţiul deplin al dreptului la apărare şi al dreptului la un proces
echitabil.
Curtea constată că este neîntemeiată şi susţinerea
autorului excepţiei, conform căreia prevederea obligativităţii respectării unor
reguli de procedură în legătură cu sancţionarea disciplinară a salariaţilor şi
chiar sancţionarea cu nulitate absolută a măsurilor dispuse cu încălcarea
acelor reguli ar aduce atingere de orice fel dreptului de proprietate ori a
libertăţii economice. Accesul liber la o activitate economică şi libera
iniţiativă, consacrate de art. 45 din Constituţie, nu conferă drepturi şi
puteri discreţionare angajatorului în raporturile sale cu salariaţii. Aceste
drepturi pot fi exercitate numai în condiţiile legii.
Totodată, Curtea reţine că cerinţele impuse prin
dispoziţiile legale criticate nu sunt de natură să restrângă în niciun fel
exerciţiul, într-un cadru legal, al drepturilor şi prerogativelor
angajatorului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 62 alin. (2), ale art. 267 şi 268 din Codul muncii, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Comaliment" - S.A. din Botoşani în
Dosarele nr. 682, 675, 647, 635, 640, 648, 685, 674, 662, 637, 644, 624, 627,
642, 665, 1.057, 677, 769, 773, 772, 771, 770, 681, 667, 684, 622, 626, 636,
671, 629, 628, 688, 687, 679, 681, 672, 670, 661, 643, 676, 639, 646, 645, 673,
660, 678, 638, 666, 728, 1.321, 621, 686, 663, 689 şi 1.537/40/2007 ale
Tribunalului Botoşani - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 iunie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta