DECIZIE Nr.
605 din 21 septembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 300 1 alin. 3, cu trimitere la art.
159 alin. 7 si art. 303 alin. 6 teza a doua din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 873 din 25 octombrie 2006
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3001 alin. 3, cu referire la art. 159 alin. 7 şi art. 303 alin. 6 teza
a treia din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cristina Moloman,
Ionel Moloman, Ecaterina Avădăni, Maria Florescu, Alexandru Teodorescu, Maricel
Moloman şi Iolanda Simionică în Dosarul nr. 4.152/2006 al Tribunalului Iaşi.
La apelul nominal răspunde, pentru autorii excepţiei,
avocat Gabriela Gradinariu, constatându-se lipsa celorlalte părţi, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul
şi în Dosarul nr. 1.209 D/2006, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicată de
Ioan Butnariu în Dosarul nr. 741/P/2006 al Tribunalului Neamţ - Secţia penală.
La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, avocat Gabriela
Gradinariu, constatându-se lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de
citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea
dosarelor.
Reprezentantul autorilor excepţiei nu se opune
conexării dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune
conexarea Dosarului nr. 1.209 D/2006 la Dosarul nr. 696 D/2006, care a fost
primul înregistrat.
Având cuvântul, reprezentantul autorilor excepţiei
solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 303
alin. 6 din Codul de procedură penală, reiterând argumentele expuse în faţa
instanţei de judecată. In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 3001 alin. 3 din Codul de procedură
penală, arată că excepţia a rămas fără obiect ca urmare a modificării textului
prin Legea nr. 356/2006.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 3001 alin. 3 din Codul de procedură penală, deoarece prevederile legale
criticate au fost modificate prin Legea nr. 356/2006 în sensul solicitat de
autorii excepţiei, şi, ca neîntemeiată, a celei referitoare la prevederile art.
303 alin. 6 din Codul de procedură penală, apreciind că acestea nu contravin
prevederilor constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin încheierile din 19 martie şi 26 aprilie 2006,
pronunţate în Dosarele nr. 4.152/2006 şi nr. 741/P/2006, Tribunalul laşi şi
Tribunalul Neamţ - Secţia penală au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3001 alin. 3, cu referire la art.
159 alin. 7 şi art. 303 alin. 6 teza a treia din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cristina Moloman, Ionel Moloman, Ecaterina
Avădăni, Maria Florescu, Alexandru Teodorescu, Maricel Moloman şi Iolanda
Simionică şi, respectiv, de Ioan Butnariu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 3001 alin. 3, coroborate cu cele ale
art. 159 alin. 7 din Codul de procedură penală încalcă dispoziţiile
constituţionale ale art. 21 privind Accesul liber la justiţie, ale art. 24 referitoare la Dreptul la
apărare, precum şi ale art. 6 paragraful 3 lit. b)
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
referitoare la dreptul acuzatului de a dispune de timpul şi înlesnirile
necesare pregătirii apărării, deoarece prin instituirea termenului de 24 de ore
înăuntrul căruia instanţa de judecată trebuie să se pronunţe asupra menţinerii
ori prelungirii arestării preventive se aduce atingere dreptului inculpaţilor
la apărare, cu consecinţa îngrădirii accesului liber la justiţie, datorită
intervalului mic de timp avut la dispoziţie de apărătorul inculpatului pentru
a-şi pregăti apărarea.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 303 alin. 6 teza
a treia din Codul de procedură penală, autorii excepţiei susţin
neconstituţionalitatea acestora prin raportare la prevederile constituţionale
ale art. 16 alin. (1), art. 21, 24, art. 142 alin. (1) şi art. 146 lit. d),
precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale. In acest sens arată, în esenţă, că prin dispoziţiile
art. 303 alin. 6 teza a treia din Codul de procedură penală se încalcă toate
principiile care guvernează şi care au justificat apariţia instituţiei
excepţiei de neconstituţionalitate şi a necesităţii obligativităţii suspendării
cauzei de către instanţa în faţa căreia s-a invocat excepţia de
neconstituţionalitate. Astfel, în cazul în care excepţia de
neconstituţionalitate invocată în faţa instanţei se referă la dispoziţii
legale, considerate a fi neconstituţionale, privind chiar arestarea preventivă
şi la procedura menţinerii acestei măsuri în cursul judecăţii, prin aplicarea
art. 3002 din Codul
de procedură penală, respectiv prin pronunţarea instanţei asupra măsurii
arestării preventive, practic se soluţionează cauza aplicându-se tocmai
dispoziţiile care fac obiectul excepţiei, partea riscând să fie mai întâi
victima unei legi neconstituţionale, pentru ca abia apoi să poată acţiona în
faţa autorităţii de justiţie constituţională. Astfel, este suprimat atât
dreptul la apărare, cât şi accesul liber la justiţie, care presupune, între altele, şi accesul la mijloacele
procedurale de înfăptuire a justiţiei constituţionale.
Mai mult decât atât, prin pronunţarea instanţei asupra
menţinerii măsurii arestării preventive, nedispunându-se şi suspendarea ei,
judecătorul de drept comun se substituie Curţii Constituţionale şi ignoră
pertinenţa şi utilitatea ridicării excepţiei, încălcându-se astfel dispoziţiile
art. 146 lit. d) şi ale art. 142 alin. (1) din Legea fundamentală.
Tribunalul laşi, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, consideră că este
nefondată critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3001 alin. 3 din Codul de procedură
penală. Referitor la dispoziţiile art. 303 alin. 6 teza a treia din Codul de
procedură penală, apreciază că de lege ferenda ar trebui să nu mai fie posibilă suspendarea cauzei în materia
măsurilor preventive.
Tribunalul Neamţ - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor
constituţionale invocate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate
ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens arată că
termenul de 24 de ore în care trebuie să se pronunţe instanţa de judecată
asupra menţinerii arestării este menit să vină în favoarea inculpatului, în
spiritul respectării drepturilor sale constituţionale, şi nu în contradicţie cu
acestea. Apreciază că susţinerea conform căreia avocatul nu poate realiza o
apărare în acest interval de timp este nefondată, atâta vreme cât instanţa de
judecată nu soluţionează cu această ocazie fondul cauzei, iar până la data
depunerii dosarului la instanţă şi ulterior până la pronunţarea încheierii,
apărătorul, dacă nu a făcut-o anterior, are timp suficient pentru studierea
dosarului şi organizarea unei apărări. Referitor la dispoziţiile art. 303 alin.
6 teza a treia din Codul de procedură penală, consideră că acestea nu contravin
sub nici un aspect dreptului învinuitului sau inculpatului la apărare şi, de
asemenea, nu încalcă dreptul la un proces echitabil, întrucât, pe de o parte,
nu opreşte părţile interesate de a se adresa justiţiei şi de a beneficia de
toate garanţiile care condiţionează într-o societate democratică procesul
echitabil, iar pe de altă parte, instituie condiţiile în care se dispune suspendarea procesului penal.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece stabilirea
unor reguli speciale de procedură privind menţinerea măsurii arestării
inculpatului la primirea dosarului este realizată de legiuitor în exercitarea
competenţelor sale constituţionale, nefiind de natură să încalce liberul acces
la justiţie şi dreptul la apărare. Mai arată că dispoziţiile art. 303 alin. 6
teza a treia din Codul de procedură penală nu conţin norme contrare
prevederilor din Legea fundamentală invocate în motivarea excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare,
punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) , ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 3001 alin. 3 şi art. 303 alin. 6 teza a treia din Codul de procedură
penală.
Ulterior sesizării Curţii Constituţionale prin
încheierile din 19 martie şi 26 aprilie 2006, textele legale criticate au fost
modificate şi completate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi
completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor
legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, lege care, în
ceea ce priveşte articolele ce constituie obiectul excepţiei, potrivit art.
III, intră în vigoare la 30 de zile de la publicare.
In noua sa redactare, art. 3001 alin. 3 din Codul de procedură penală a păstrat în esenţă soluţia
legislativă anterioară, dar este de natură să înlăture criticile pe care
autorul şi-a întemeiat motivarea excepţiei, întrucât legiuitorul nu a mai legat
indisolubil acest text de prevederile art. 159 alin. 7 din cod, eliminând
trimiterea existentă anterior, la alineatul potrivit căruia instanţa era obligată
să se pronunţe asupra menţinerii arestării preventive în termen de 24 de ore de
la primirea dosarului. Textul are în prezent următorul conţinut: „Când instanţa constată că
temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate
sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa
menţine, prin încheiere motivată, arestarea preventivă. Dispoziţiile art. 159
alin. 3, 4, 5 şi 11 se aplică în mod corespunzător."
De asemenea, teza a treia a alin. 6 al art. 303 din Codul de procedură penală a devenit, în urma modificărilor, teza a
doua, având următorul conţinut: „Dacă inculpatul este arestat, se aplică în
mod corespunzător prevederile art. 3002, iar dacă faţă de acesta s-a dispus măsura obligării de a nu părăsi
localitatea sau măsura obligării de a nu părăsi ţara, se aplică, în mod
corespunzător, art. 145 şi 1451."
Aceste dispoziţii sunt considerate de autorii excepţiei
ca aducând atingere următoarelor articole din Constituţie: art. 16 alin. (1)
referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 care statuează în legătură cu
accesul liber la justiţie, art. 24 care consacră dreptul la apărare, art. 142
alin. (1) conform căruia Curtea Constituţională este garantul supremaţiei
Constituţiei şi art. 146 lit. d) referitoare la soluţionarea de către Curtea
Constituţională a excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în faţa
instanţelor judecătoreşti. De asemenea, se invocă şi încălcarea art. 6 privind
dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine următoarele:
I. Referitor la excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3001 alin. 3 coroborate cu cele ale art. 159 alin. 7 din Codul de procedură
penală, după sesizarea Curţii Constituţionale textul de lege atacat a fost
modificat prin Legea nr. 356/2006 în sensul dorit de autorii excepţiei, astfel
că susţinerile acestora au rămas fără obiect.
II. Cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 303 alin. 6 teza a doua din Codul de
procedură penală, în raport cu prevederile art. 16 alin. (1), art. 21, 24, art.
142 alin. (1) şi art. 146 lit. d) din Legea fundamentală, precum şi cu cele ale
art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, se constată că autorii acesteia solicită, în realitate, adoptarea unei noi soluţii
legislative. In acest caz, aşa cum Curtea Constituţională a reţinut în mod
constant, acceptarea acestei critici ar echivala cu transformarea instanţei de
contencios constituţional într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni
art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia „Parlamentul este [...]
unica autoritate legiuitoare a ţării". De asemenea, potrivit dispoziţiilor
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra
constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea
modifica sau completa prevederile supuse controlului".
De altfel, este de observat că dispoziţiile art. 303
alin. 6 teza a doua din Codul de procedură penală sunt o concretizare a
prevederilor art. 23 alin. (6) din Constituţie, potrivit căruia „în faza de
judecată instanţa este obligată, în condiţiile legii, să verifice periodic, şi
nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive şi să dispună, de îndată, punerea în
libertate a inculpatului, dacă temeiurile care au determinat arestarea
preventivă au încetat sau dacă instanţa constată că nu există temeiuri noi care
să justifice menţinerea privării de libertate", precum şi a dispoziţiilor
alin. (9) al aceluiaşi articol, prin care se prevede că „punerea în libertate a
celui reţinut sau arestat este obligatorie, dacă motivele acestor măsuri au
dispărut, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege". Aceste prevederi
de ordin constituţional sunt o reflectare a principiului înscris în art. 5
paragraful 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, conform căruia „orice persoană arestată sau deţinută [...]
trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat
împuternicit prin lege cu exercitarea atribuţiilor judiciare şi are dreptul de
a fi judecat într-un termen rezonabil sau eliberat în cursul procedurii".
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 3001 alin. 3, cu referire la art. 159 alin. 7 şi art. 303 alin. 6 teza
a doua din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cristina Moloman,
Ionel Moloman, Ecaterina Avădăni, Maria Florescu, Alexandru Teodorescu, Maricel
Moloman şi Iolanda Simionica în Dosarul nr. 4.152/2006 al Tribunalului laşi şi
de Ioan Butnariu în Dosarul nr. 741/P/2006 al Tribunalului Neamţ - Secţia
penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 septembrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu