DECIZIE Nr.
602 din 20 mai 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 31 alin. (3), (4), (7), (8) si (9)
din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra
terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor
Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 533 din 15 iulie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (3), (4), (7), (8) şi (9)
din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra
terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor
Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată
de Comisia locală de fond funciar Sălătrucu din comuna Sălătrucu, judeţul
Argeş, în Dosarul nr. 2.119/216/2006 al Tribunalului Argeş - Secţia civilă.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de
13 mai 2008, fiind consemnate în încheierea de la aceea dată, când Curtea,
având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 20 mai
2008.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 18 septembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 2.119/216/2006, Tribunalul Argeş - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
31 alin. (3), (4), (7), (8) şi (9) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea
dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate
potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Comisia
locală de fond funciar Sălătrucu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele de lege sunt
neconstituţionale, întrucât imobilele avute în vedere de aceste prevederi trec
în proprietatea persoanelor fizice sau persoanelor juridice cărora li s-a
reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor forestiere pe care se
află aceste imobile, cu titlu gratuit, fără să se prevadă plata unei
despăgubiri, realizându-se astfel o expropriere a proprietarului
construcţiilor.
Tribunalul Argeş - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. In
acest sens, arată că, potrivit textelor de lege criticate, construcţiile aflate
pe terenurile forestiere intră cu titlu gratuit în proprietatea persoanelor
fizice sau juridice cărora li
s-a reconstituit dreptul de proprietate. Menţionează că, în celelalte acte
normative cu caracter reparator (cum ar fi Legea nr. 10/2001) se prevede
obligaţia persoanei căreia i s-a restituit terenul de a plăti despăgubiri
pentru investiţiile preluate odată cu acesta, or, în cazul de faţă nu se prevăd
astfel de despăgubiri, încălcându-se principiul egalităţii în faţa legii.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că trecerea
construcţiilor de pe terenurile forestiere în proprietatea persoanelor fizice
sau juridice cărora li se reconstituie dreptul de proprietate asupra acestora
este condiţionată de deţinerea în proprietate a suprafeţelor minime pentru
constituirea unui ocol silvic, în proprietate individuală sau în asociere cu
alte persoane fizice sau juridice. Se susţine că „această trecere este
condiţionată tocmai în scopul înfăptuirii unui interes public, iar această
condiţionare restrânge sfera retrocedărilor şi implică o împroprietărire
justificată a actualului proprietar".
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile criticate sunt contrare dispoziţiilor din Legea fundamentală,
care garantează dreptul de proprietate. In argumentarea acestui punct de vedere
face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, prin care s-a statuat
că naţionalizarea sau alte moduri prin care, sub imperiul unor legi anterioare,
a luat naştere dreptul de proprietate al statului nu sunt corespunzătoare
prevederilor Constituţiei, dreptul subiectiv de proprietate al statului,
constituit potrivit reglementărilor legale anterioare actualei Legi
fundamentale, nefiind stins ca efect al intrării în vigoare a acesteia. Aşa
fiind, dreptul fostului proprietar de a i se restitui pădurea se naşte în
viitor, prin aplicarea prevederilor legale care îi reconstituie acest drept.
Apreciază că dispoziţiile criticate îi favorizează pe „titularii proprietăţii
private particulare în raport cu titularii proprietăţii private de stat".
Consideră că dispoziţiile referitoare la trecerea construcţiilor de pe
terenurile forestiere, inclusiv cele de corectare a torenţilor, drumurile
forestiere, sediile de cantoane silvice, cabanele de vânătoare, pepinierele,
alte amenajări silvice, instalaţii sau mijloace fixe, inclusiv cele aflate în
curs de execuţie, amplasate în suprafeţele care fac obiectul retrocedării, în proprietatea
persoanelor fizice sau juridice cărora li s-a reconstituit dreptul de
proprietate asupra terenurilor, condiţionată de deţinerea în proprietate a
suprafeţelor minime pentru constituirea unui ocol silvic, în proprietate individuală sau în asociere
cu alte persoane fizice sau juridice, instituie o discriminare pe criterii de
avere, fără o motivare obiectivă şi rezonabilă, fiind contrare şi art. 16 alin.
(1) şi art. 4 alin. (2) din Constituţie. Apreciază critica de
neconstituţionalitate referitoare la art. 53 din Legea fundamentală ca fiind
întemeiată, întrucât dispoziţiile criticate aduc atingere însăşi existenţei
dreptului de proprietate asupra construcţiilor.
Şi, în fine, consideră că dispoziţiile constituţionale
ale art. 135 nu au incidenţă în cauza de faţă.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
prevederile de lege criticate raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 31 alin. (3), (4), (7), (8) şi (9) din Legea nr.
1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor
agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului
funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000. Art.
31 a fost modificat prin art. I pct. 36 din Titlul VI
al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei,
precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005.
Textele de lege criticate au
următorul cuprins:
„(3) Construcţiile de pe terenurile forestiere,
inclusiv cele de corectare a torenţilor, drumurile forestiere, sediile de cantoane
silvice, cabanele de vânătoare, pepinierele, alte amenajări silvice, instalaţii
sau mijloace fixe, inclusiv cele aflate în curs de execuţie, amplasate în
suprafeţele care fac obiectul retrocedării, trec în proprietatea persoanelor
fizice sau juridice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra
terenurilor.
(4) Prevederile alin.
(3) se aplică cu condiţia deţinerii în proprietate a suprafeţelor minime pentru
constituirea unui ocol silvic, in proprietate individuală sau în asociere cu
alte persoane fizice sau juridice.
[...]
(7)Sediile ocoalelor silvice trec în proprietatea
persoanelor juridice sau fizice dacă suprafaţa
care se retrocedează acestora, individual sau în asociere, este mai mare decât
jumătate din suprafaţa administrată de respectivul ocol silvic anterior
retrocedării.
(8)Obiectivele realizate ca urmare a finanţărilor
din împrumuturile aprobate prin Ordonanţa Guvernului nr. 28/1999, Ordonanţa
Guvernului nr. 97/2000 şi Legea nr. 400/2003 trec în proprietate privată în
condiţiile de la alin. (3) şi (4).
(9)Obiectivele aflate în curs de realizare finanţate
din împrumuturile menţionate la alin. (8) trec în proprietate privată după finalizarea lucrărilor aflate
în curs şi punerea în funcţiune, cofinanţarea şi rambursarea asigurându-se prin
bugetul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură."
Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 44 privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii
private, ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau
al unor libertăţi şi ale art. 135 privind economia.
Analizând textele de lege
criticate, Curtea reţine că, potrivit acestora, construcţiile de pe terenurile
forestiere, cele de corectare a torenţilor, drumurile forestiere, sediile de
cantoane silvice, cabanele de vânătoare, pepinierele, alte amenajări silvice,
instalaţii sau mijloace fixe, cele aflate în curs de execuţie, amplasate pe
suprafeţele care fac obiectul retrocedării, trec în proprietatea persoanelor
fizice sau persoanelor juridice cărora li s-a reconstituit dreptul de
proprietate asupra terenurilor. Trecerea în proprietatea persoanelor fizice sau
juridice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor a
construcţiilor aflate pe acestea este condiţionată de deţinerea în proprietate
a suprafeţelor minime pentru constituirea unui ocol silvic, în proprietate
individuală sau în asociere cu alte persoane fizice sau persoane juridice.
Totodată, trecerea în proprietatea persoanelor juridice sau persoanelor fizice a
sediilor ocoalelor silvice se face cu condiţia ca suprafaţa ce se restituie
acestora, individual sau în asociere, să fie mai mare decât jumătate din
suprafaţa administrată de respectivul ocol silvic anterior retrocedării.
Examinând excepţia, Curtea constată că textele
criticate reglementează un transfer gratuit de proprietate privată a statului
către persoane fizice sau persoane juridice private, nefiind îndeplinite
condiţiile prevăzute de art. 44 alin. (3) din Constituţie cu privire la
expropriere.
Prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor
art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, care dispun că „Proprietatea
privată este garantată şi ocrotită, în mod egal, de lege indiferent de
titular", deoarece îi favorizează pe titularii dreptului de proprietate
privată - persoane fizice sau persoane juridice cărora li s-a reconstituit
dreptul de proprietate asupra terenurilor forestiere pe care se află
investiţiile enumerate de textele de lege criticate, în raport cu ceilalţi
titulari îndreptăţiţi la reconstituirea dreptului de proprietate asupra
terenurilor forestiere, pe care nu se află astfel de construcţii. Aşadar,
nimeni nu poate beneficia în ceea ce priveşte bunurile proprietate privată de o
protecţie juridică diferită, indiferent că aceasta are ca titulari persoane
fizice sau persoane juridice private, statul sau unităţile administrativ-teritoriale.
Pe de altă parte, reconstituirea dreptului de
proprietate asupra terenurilor forestiere persoanelor fizice şi persoanelor
juridice nu împiedică constituirea unui drept de superficie în favoarea
statului, în condiţiile art. 492 şi următoarele din Codul civil, sau
înstrăinarea construcţiilor cu titlu oneros persoanelor îndreptăţite la
reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere.
Curtea constată că prevederile de lege criticate
încalcă şi dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. a) şi b) din Constituţie prin
care se instituie obligaţia statului de a asigura crearea cadrului favorabil
pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie ca atare şi a
investiţiilor făcute cu contribuţia întregii societăţi, ocrotindu-se astfel
interesul naţional.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate
de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de
Comisia locală de fond funciar Sălătrucu din comuna Sălătrucu, judeţul Argeş, în
Dosarul nr. 2.119/216/2006 al Tribunalului Argeş - Secţia civilă şi constată că
prevederile art. 31 alin. (3), (4), (7), (8) şi (9) din Legea nr. 1/2000 pentru
reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor
forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991
şi ale Legii nr. 169/1997, sunt neconstituţionale.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului
şi Guvernului.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof.univ.dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu