DECIZIE Nr. 60
din 31 ianuarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 53 din Legea fondului funciar nr.
18/1991 si ale art. 12 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de
proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate
potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr.
169/1997
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 118 din 14 februarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 53 din Legea fondului funciar nr.
18/1991 şi ale art. 12 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de
proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate
potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr.
169/1997, excepţie ridicată de Viorel Rotaru în Dosarul nr. 2.050/200/2007 al
Judecătoriei Buzău - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 21 august 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 2.050/200/2007, Judecătoria Buzău - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
53 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi ale art. 12 din Legea nr. 1/2000
pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi
celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.
18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997. Excepţia a fost ridicată de Viorel
Rotaru într-o cauză având ca obiect judecarea acţiunii civile formulate de
acesta în contradictoriu cu Comisia locală Breaza pentru stabilirea dreptului
de proprietate privată asupra terenurilor şi Comisia judeţeană Buzău pentru
stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, privind
reconstituirea dreptului de proprietate.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă,
că lipsa posibilităţii persoanelor nemulţumite de hotărârile comisiilor de fond funciar de a se
adresa, în mod direct, instanţelor de judecată, alternativ cu exercitarea
procedurii administrative prealabile, contravine dispoziţiilor art.21 alin.(3)
şi (4) din Legea fundamentală.
Judecătoria Buzău - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
arătând că hotărârea comisiei judeţene poate fi atacată cu plângere la judecătorie,
iar sentinţa pronunţată de aceasta este supusă căii de atac a recursului la
tribunal, astfel încât nu poate fi reţinută încălcarea accesului liber la
justiţie consacrat de art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie şi nici a
dreptului la un proces echitabil prevăzut de alin. (3) al aceluiaşi articol. De
asemenea, în ceea ce priveşte conformitatea prevederilor legale criticate cu
art. 21 alin. (4) din Constituţie, se arată că activitatea comisiei locale şi a
comisiei judeţene pentru aplicarea legilor fondului funciar se materializează
în operaţii tehnico-administrative şi se derulează în cadrul unei proceduri
necontencioase, deosebindu-se esenţial de procedura
administrativ-jurisdicţională care este generată de principiul
contradictorialităţii. Astfel, instituirea obligativităţii sale nu contravine
prevederilor art. 21 alin. (4) din Constituţie.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, arată
că prevederile legale referitoare la formularea plângerii împotriva hotărârii
comisiei judeţene, prin care s-au respins cererile de reconstituire sau
constituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, termenul şi
instanţa competentă pentru soluţionarea acesteia nu sunt de natură să
îngrădească dreptul părţilor de a se adresa justiţiei şi de a beneficia de un
proces echitabil, precum şi de judecarea acestuia într-un termen rezonabil.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 53 din Legea fondului funciar nr. 18/1991,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie
1998, modificată şi completată prin titlul IV al Legii nr. 247/2005 privind
reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri
adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22
iulie 2005, şi ale art. 12 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului
de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate
potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr.
169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12
ianuarie 2000. Dispoziţiile art. 12 alin. (1) au fost modificate prin Legea nr.
247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi
unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 653 din 22 iulie 2005, iar dispoziţiile art. 12 alin. (4) au fost
modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2001 privind
modificarea şi completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de
proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate
potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr.
169/1997, precum şi modificarea şi completarea Legii nr. 18/1991, republicată,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 29 iunie
2001. Textele de lege criticate au următorul conţinut:
- Art. 53 din Legea nr. 18/1991: „(1) Hotărârile comisiei judeţene asupra contestaţiilor persoanelor
care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată
asupra terenului, conform dispoziţiilor cuprinse în cap. II, şi cele asupra măsurilor
stabilite de comisiile locale se comunică celor interesaţi prin scrisoare
recomandată cu confirmare de primire.
(2) Impotriva hotărârii comisiei judeţene se poate
face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul,
în termen de 30 de zile de la comunicare.";
- Art. 12 din Legea nr. 1/2000: „(1) Comisiile comunale, orăşeneşti sau municipale din unităţile
administrativ-teritoriale pe care se află terenurile, împreună cu oficiile de
cadastru şi publicitate imobiliară vor delimita terenurile solicitate pe
vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane,
sau în sole situate în vecinătatea localităţilor, acceptate de foştii
proprietari, cu asigurarea accesului la lucrările de hidroamelioraţii, acolo unde
ele există.
(2) In cazul în care pe suprafeţele retrocedate
sunt amplasate lucrări de hidroamelioraţii, proprietarii puşi în posesie sunt
obligaţi să asigure accesul şi folosinţa comună pentru toţi proprietarii, la
întreaga capacitate a acestora.
(3) Persoanele fizice
şi persoanele juridice, care au dreptul de acces şi de folosinţă comună la
lucrările şi instalaţiile de hidroamelioraţii, sunt obligate să exercite aceste
drepturi cu bună-credinţă, să nu afecteze starea de folosinţă normală şi să
contribuie, proporţional, la întreţinerea şi reparaţia acestor lucrări şi
instalaţii. Toţi utilizatorii răspund solidar pentru daunele de orice fel aduse
lucrărilor şi instalaţiilor în toate cazurile în care răspunderea nu poate fi
individualizată.
(4) Procesul-verbal de delimitare împreună cu hotărârea comisiei locale vor fi supuse spre
validare comisiei judeţene, care este obligată să se pronunţe în termen de 30
de zile de la primirea acestuia.
(5) Hotărârea comisiei judeţene şi, respectiv,
procesul-verbal de delimitare şi planul de situaţie vor fi transmise
societăţilor comerciale, institutelor şi staţiunilor de cercetare şi producţie
agricolă, regiilor autonome şi societăţilor naţionale cu profil agricol, precum şi comisiilor locale,
pentru a fi luate în considerare la întocmirea documentaţiei necesare la
stabilirea amplasamentelor potrivit legii, la punerea în posesie a titularilor,
precum şi la eliberarea titlurilor de proprietate.
(6) Impotriva hotărârii comisiei judeţene se poate
face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul,
în termen de 30 de zile de la comunicare.
(7) Operaţiunile prevăzute la alin. (5), inclusiv
emiterea titlurilor de proprietate, se vor efectua în termen de un an de la
data intrării în vigoare a prezentei legi."
Autorul excepţiei de
neconstituţionalitate susţine că, prin prevederile de lege criticate, sunt
încălcate dispoziţiile art. 21 alin. (3) şi (4) din Constituţie, potrivit
cărora:
„(3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la
soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt
facultative şi gratuite."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi prin Legea nr. 1/2000
pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi
celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.
18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, se reglementează atât procedura de stabilire
a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole şi forestiere,
prin reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate, cât şi punerea
în posesie a celor îndreptăţiţi şi eliberarea titlurilor de proprietate.
Curtea reţine că atribuţiile pe care le au comisiile
judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor
agricole şi forestiere se referă strict la soluţionarea contestaţiilor
formulate împotriva hotărârilor comisiilor locale şi la validarea cererilor
privind reconstituirea şi constituirea dreptului de proprietate privată asupra
terenurilor, cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar, ale Legii nr.
169/1997, precum şi ale Legii nr. 1/2000, acestea exercitând, în acest sens,
atribuţii administrativ-jurisdicţionale.
Aşadar, atribuţiile pe care Legea fondului funciar nr.
18/1991 şi Legea nr. 1/2000 le dau în competenţa comisiilor judeţene se referă
la măsuri de aplicare a acestora şi nu sunt de natură a îngrădi accesul liber
la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, precum şi soluţionarea cauzelor
într-un termen rezonabil.
De altfel, în Decizia Plenului Curţii Constituţionale
nr.1 din 8 februarie 1994 privind liberul acces la justiţie al persoanelor în
apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime, Curtea a
statuat faptul că procedura administrativ-jurisdicţională constituie o măsura
de protecţie care, deci, nu poate avea ca scop, în nici un mod, limitarea
accesului la justiţie.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât, potrivit prevederilor
art. 53 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991
şi ale art. 12 alin. (6) din Legea nr. 1/2000, hotărârile comisiei judeţene pot
fi supuse cenzurii instanţelor de judecată, prin formularea unei plângeri la
judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, textul criticat
fiind astfel în acord cu dispoziţiile art. 21 alin. (4) din Constituţie. De
altfel, dispoziţiile de lege criticate nu contravin nici dispoziţiilor art. 21
alin. (3) din Constituţie, în sensul că părţile au dreptul astfel la un proces
echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen
rezonabil.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art.53 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi ale art. 12 din
Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra
terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor
Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată
de Viorel Rotaru în Dosarul nr. 2.050/200/2007 al Judecătoriei Buzău - Secţia
civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu