DECIZIE   Nr. 6 din 25 februarie 1993

cu privire la constitutionalitatea Legii de modificare a Legii nr. 58/1992 cu privire la  corelarea salariilor prevazute in Legea nr. 53/1991, Legea nr. 40/1991 si Legea nr. 52/1991 cu nivelul salariilor de la societatile comerciale si regiile  autonome

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 61 din 25 martie 1993

    Curtea Constitutionala a fost sesizata, la data de 9 februarie 1993, de catre 52 deputati, respectiv de domnii Ion Diaconescu, Gabriel Tepelea, Gheorghe Cristea, Ion Ratiu, Otto Weber, Cornel Protopopescu, Mihail Nica, Valentin Vasilescu, Ionel Roman, Severin Baciu, Cristian Ionescu, Constantin Ghita, Alexandru Albu, Floarea Calota-Lupu, Dumitru Braneanu, Valentin Soroceanu, Ion Ionescu, Romulus Dabu, Teodor Jurca, Emil Boros, Emilian Bratu, Angela Florian, Mihail Bucur, Vasile Pop, Viorel Pavel, Valentin Argeseanu, Barbu Pitigoi, Ion Hui, Mircea Popa, Nicolae Alexandrescu, Nicolae Ivanciu, Stefan Cazimir, Mircea Cretu, Ioan Pop, Ioan Sonea, Nicolae Octavian Daramus, Petru Ioan, Ioan Hortopan, Mircea Musat, Dan Cristian Popovici, Constantin Gheorghe, Eugen Nicolicea, Victor Penescu, Nicolae Serdin, Mihail Paraluta, Florian Udrea, Alexandru Ota, Gheorghe Cautis, Ioan Gavra, Vasile Ene, Anton Mangiurea si Nicolae Mischie, asupra neconstitutionalitatii Legii pentru modificarea Legii nr. 58/1992, adoptata de Camera Deputatilor in sedinta din 17 decembrie 1992 si de Senat in sedinta din 4 februarie 1993.
    In sesizare, grupul de deputati sustine ca legea respectiva, prin care se modifica cota impozitului majorat pentru veniturile realizate in afara functiei de baza de catre functionarii publici de la 100% la 30%, este neconstitutionala, deoarece prin mentinerea fata de acestia a unui regim de impozitare diferit in raport cu restul salariatilor se introduce o discriminare economica si se incalca principiul egalitatii in drepturi consfintit de art. 16 alin. (1) din Constitutia Romaniei, potrivit caruia "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari".
    De asemenea, grupul de deputati apreciaza ca singura solutie constitutionala o reprezinta abrogarea in totalitate a textului referitor la impozitul majorat din Legea nr. 58/1992, actualmente in vigoare, fapt care ar asigura egalitate de tratament, cat priveste impozitarea, pentru toate categoriile de salariati. Potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutionala a solicitat celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, punctul lor de vedere asupra sesizarii primite.
    In punctul de vedere exprimat de Guvern se arata ca, in situatia infirmarii Legii pentru modificarea Legii nr. 58/1992, s-ar crea o situatie si mai defavorabila pentru persoanele care cumuleaza doua sau mai multe functii, acestora urmand sa li se aplice o impozitare de 100% in loc de 30% . Totodata, se mentioneaza ca Guvernul are in vedere promovarea unui proiect de lege prin care impozitarea in cazul cumulului de functii va fi reglementata unitar.
    Senatul si Camera Deputatilor nu au comunicat punctul lor de vedere.

            CURTEA CONSTITUTIONALA
examinind sesizarea grupului de deputati, punctul de vedere al Guvernului, precum si concordanta dintre textul legal ce face obiectul sesizarii si dispozitiile constitutionale, retine urmatoarele:

    Legea cu privire la corelarea salariilor prevazute de Legea nr. 53/1991, Legea nr. 40/1991 si Legea nr. 52/1991 cu nivelul salariilor de la societatile comerciale si regiile autonome (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 140 din 23 iunie 1992) stabileste prin art. 3 ca: " (1) Salariile de baza pentru persoanele incadrate prin cumul, inclusiv pentru pensionarii care cumuleaza pensia cu salariul, sunt cele stabilite potrivit art. 1. (2) Salariile realizate prin cumul de functii potrivit alin. (1), precum si veniturile realizate in afara functiei de baza, indiferent de unitatea in care acestea se obtin, se impoziteaza separat, aplicandu-se impozitul prevazut de lege, majorat cu 100%".
    Legea nr. 53/1991 se refera la salarizarea senatorilor, deputatilor si personalului din aparatul Parlamentului Romaniei, Legea nr. 52/1991 se refera la salarizarea personalului din organele puterii judecatoresti, iar Legea nr. 40/ 1991 se refera la salarizarea Presedintelui si Guvernului Romaniei, precum si a personalului Presedintiei, Guvernului si al celorlalte organe ale puterii executive.
    Legea pentru modificarea Legii nr. 58/1992, adoptata de catre Parlamentul Romaniei in sedintele din 17 decembrie 1992 (Camera Deputatilor) si 4 februarie 1993 (Senat), cuprinde doua articole. Primul articol modifica art. 3 alin. 2 din Legea nr. 58/1992 cu privire la corelarea salariilor prevazute de Legea nr. 53/1991, Legea nr. 40/1991 si Legea nr. 52/1991 cu nivelul salariilor de la societatile comerciale si regiile autonome, dindu-i urmatorul cuprins:
    "(2) Salariile realizate prin cumul de functii potrivit alin. (1), precum si veniturile realizate in afara functiei de baza, indiferent de unitatea in care acestea se obtin, se impoziteaza separat, aplicandu-se impozitul prevazut de lege, majorat cu 30%".
    Articolul 2 stabileste ca dispozitiile legii "se aplica de la data de 1 ianuarie 1993".
    Sesizarea trimisa Curtii Constitutionale priveste legea in intregime, deci ambele articole, desi in continut ea este motivata numai cat priveste majorarea cu 30% a impozitului. De asemenea, prin simetrie de motivatie, in sesizarea trimisa Curtii Constitutionale se solicita declararea ca neconstitutionala si a Legii nr. 58/1992, deci chiar a legii a carei modificare se realizeaza prin dispozitiile mentionate mai inainte.
    Curtea Constitutionala constata ca sesizarea ce i s-a adresat intruneste conditiile de continut si de forma cerute de art. 144 lit. a) din Constitutie, precum si de art. 12 si 17 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. De asemenea, Curtea Constitutionala constata ca este competenta sa judece sesizarea de neconstitutionalitate invocata.
    Luarea unei decizii impune Curtii Constitutionale examinarea cel putin a trei probleme, si anume: daca art. 1 din legea atacata este constitutional; daca art. 2 din legea atacata este constitutional; daca poate constata neconstitutionalitatea art. 3 alin. (2) din Legea nr. 58/1992.
    Aprecierea constitutionalitatii art. 1 din lege, care introduce o majorare de impozit de 30% pentru veniturile obtinute din cumul pentru categoriile de persoane stabilite prin legile nr. 40, 52 si 53 din anul 1991, se poate realiza prin confruntarea prevederilor sale cu dispozitiile cuprinse in art. 16 alin. (1), precum si in art. 53 (indeosebi alin. 2) din Constitutie. Art. 16 alin. (1) stabileste ca "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari".
    In structura normativa a Constitutiei, criteriile nediscriminarii sunt nominalizate prin art. 4 alin. (2), acestea fiind rasa, nationalitatea, originea etnica, limba, religia, sexul, opinia, apartenenta politica, averea, originea sociala. Dar, si acest lucru este deosebit de important, dispozitiile constitutionale trebuie corelate si interpretate in raport cu dispozitiile cuprinse in instrumentele juridice internationale in domeniul drepturilor omului, numai astfel putindu-se stabili egalitatii in drepturi a cetatenilor sensurile si dimensiunile sale juridice. Aceasta rezulta expres chiar din Constitutie, care prin art. 20 alin. (1) stabileste ca "Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte". Astfel, devin aplicabile, in speta, dispozitiile cuprinse in art. 26 din Pactul international privitor la drepturile civile si politice, intrat in vigoare la 23 martie 1976, potrivit caruia "Toate persoanele sunt egale in fata legii si au dreptul, fara discriminare, la o egala protectie a legii. In aceasta privinta, legea trebuie sa interzica orice discriminare si sa garanteze tuturor persoanelor o protectie egala si eficace impotriva oricarei discriminari, indeosebi de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica si orice alta opinie, origine nationala sau sociala, avere, nastere sau intemeiata pe orice alta imprejurare".
    Dispozitii similare sunt cuprinse si in art. 2 alin. 2 din Pactul international privitor la drepturile economice, sociale si culturale, intrat in vigoare la 3 ianuarie 1976.
    In considerarea dispozitiilor invocate urmeaza sa se observe ca prevederile legale a caror constitutionalitate este pusa in discutie introduc un spor de impozit (o majorare de 30%) doar pentru o anumita categorie de functionari. Aceasta introduce o exceptie de la dispozitiile comune in materie, si anume cele cuprinse in Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, care prin art. 7 alin. 4 stabileste ca "Veniturile sub forma de salarii si alte venituri salariale, provenite din munca prestata in mai multe locuri de munca, se impun separat, pe fiecare loc de munca, cu cotele si in conditiile prevazute la primul alineat al acestui articol".
    Ca atare, Legea nr. 32/1991 are in vedere veniturile salariale obtinute si nu vreo diferentiere pe criterii sociale sau categorii de functionari. Este in afara oricarei indoieli ca realizarea unor exceptii la impozitarea veniturilor pe criterii sociale, categorii de functionari sau, desigur, pe criteriile enuntate de art. 4 alin. (2) din Constitutie este o incalcare a egalitatii cetatenilor in fata legii. Mai mult, in aprecierea constitutionalitatii legii atacate, trebuie avute in vedere si prevederile art. 53 alin. (2) din Constitutie, in temeiul carora "Sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale".
    Asa vazute lucrurile, urmeaza sa se aprecieze ca o fiscalitate care se indeparteaza de la regulile general admise, cat priveste baza si cotele impozabile, categoriile de venituri etc., devine o fiscalitate discriminatorie daca introduce criterii care afecteaza egalitatea in drepturi a cetatenilor. Fiscalitatea trebuie sa fie nu numai legala, ci si proportionala, rezonabila, echitabila si sa nu diferentieze impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetateni. In aceasta viziune juridica, prevederea legala care introduce un spor de impozit de 30%  numai pentru o anumita categorie de functionari este discriminatorie si contrara prevederilor art. 16 alin. (1) si art. 53 alin. (2) din Constitutie.
    Cat priveste art. 2 din Legea pentru modificarea Legii nr. 58/1992, acesta stabileste ca "Dispozitiile prezentei legi se aplica de la data de 1 ianuarie 1993". Tot in textul legii se arata ca ea a fost adoptata de Camera Deputatilor la 17 decembrie 1992 si de catre Senat la 4 februarie 1993. Ca atare, legea stabileste ca intra in vigoare la o data anterioara votarii sale si, bineinteles, eventualei sale promulgari si publicari in Monitorul Oficial al Romaniei. Or, potrivit art. 15 alin. (2) din Constitutie, legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile, iar potrivit art. 78 din Constitutie, legea se publica in Monitorul Oficial al Romaniei si intra in vigoare la data publicarii sau la data prevazuta in textul ei. Este evident, in pofida oricarei alte interpretari, ca data prevazuta in textul unei legi nu poate fi decat posterioara publicarii sale in Monitorul Oficial al Romaniei, in afara exceptiei prevazute de catre art. 15 alin. (2) din Constitutie. De aceea, art. 2 din legea in discutie este in vadita contradictie cu dispozitiile constitutionale.
    In legatura cu constitutionalitatea art. 3 din Legea nr. 58/1992, cateva consideratiuni se impun. In mod firesc, grupul de deputati ridica problema constitutionalitatii si a art. 3 din Legea nr. 58/1992 si ajunge la constatarea ca "singura prevedere constitutionala, ... admisibila in proiectul de lege pentru modificarea Legii nr. 58/1992, in legatura cu alin. (2) al art. 3, o constituie abrogarea, in totalitate, a alineatului respectiv al Legii nr. 58/1992, asigurandu-se astfel, prin lege, tratament nediscriminatoriu, egal pentru toti salariatii din Romania, indiferent de domeniul de activitate, asa cum este stipulat prin alin. 4 al art. 7 din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii".
    Legatura dintre art. 3 din Legea nr. 58/1992 si art. 1 din legea privind modificarea sa este indiscutabila din moment ce, cel din urma il modifica pe cel dintai. Art. 1 in discutie incearca, evident, o corectare a reglementarii din art. 3, reglementare discriminatorie si exagerata. Dar solutia abrogarii, propusa de catre grupul de deputati, nu intra in competenta Curtii Constitutionale, unica autoritate legiuitoare fiind Parlamentul Romaniei. Este, de asemenea, usor de observat ca din moment ce majorarea de 30% pe care, din ratiunile expuse, Curtea Constitutionala o considera ca fiind contrara Constitutiei, cu atat mai mult, pentru simetrie de rationamente, este neconstitutionala majorarea cu 100% prevazuta de art. 3 al Legii nr. 58/1992. Trebuie insa sa se observe ca Legea nr. 58/1992 este o lege in vigoare si ca asupra prevederilor unei legi in vigoare, controlul constitutionalitatii poate fi declansat numai pe calea exceptiei de neconstitutionalitate, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie. In situatia concreta Curtea Constitutionala nu poate primi si solutiona o sesizare de neconstitutionalitate de acest tip prin procedura prevazuta de art. 144 lit. a) din Constitutie, adica in cadrul controlului anterior promulgarii. Mai mult, potrivit Constitutiei, Curtea Constitutionala nu are dreptul sa se sesizeze din oficiu cu neconstitutionalitatea art. 3 din Legea nr. 58/1992. Indreptarea acestor prevederi, in sensul corelarii lor cu Constitutia, se poate realiza fie de catre autoritatile constitutionale competente in elaborarea legilor, fie pe calea exceptiei de neconstitutionalitate.
    Fata de considerentele expuse,

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
    in numele legii,
    DECIDE:

    1. Declara neconstitutionala Legea pentru modificarea Legii nr. 58/1992.
    2. Prezenta decizie se comunica Presedintelui Romaniei, precum si presedintelui Camerei Deputatilor si presedintelui Senatului, in scopul deschiderii procedurii prevazute de art. 145 alin. (1) din Constitutie, si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
    Deliberarea a avut loc in data de 25 februarie 1993 si la ea au participat Vasile Gionea, presedinte, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Miklos Fazakas, Ion Filipescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Florin Vasilescu si Victor Dan Zlatescu, judecatori.

                     PRESEDINTELE
                CURTII CONSTITUTIONALE
                prof. dr. VASILE GIONEA

                          Magistrat asistent,
                          Constantin Burada