DECIZIE   Nr. 6 din 11 noiembrie 1992

cu privire la constitutionalitatea unor prevederi ale Legii privind masuri premergatoare reglementarii situatiei juridice a unor imobile trecute in proprietatea statului dupa 23 august 1944

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 48 din  4 martie 1993

    Curtea Constitutionala a fost sesizata, la 14 octombrie 1992, de catre 55 deputati, si anume: domnii Ionel Blaga, Vasile Diacon, Mihai Iordache, Constantin Parvu, Nelu Aristide Dragomir, Paul Ioan Cojocaru, Eugen Mitu, Victor Bostinaru, Mircea Man, Cantemir Gafar, Dragos Enache, Gheorghe Sfercoci, Adrian Paul Ilies, Adriean Videanu, Gheorghe Marcu, Emil Cojocariu, Toader Manaila, Teodor Axente, Gheorghe Ghetan, Teodor Luputiu, Romul Soponar, Dumitru Radauceanu, Ioan Staicu, Adrian Silistraru, Dumitru Badea, Marcel Grec, Florin Lucian Oarza, Valeriu Butulescu, Francis Septimiu Kraucz, Dumitru Armasescu, Ioan Timis, George Simatiuc, Alexandru Radu, Dumitru Moinescu, Costel Gheorghiu, Teodoru Dobritoiu, Alexandru Comanescu, Mihai Tudor, Dumitru Diaconescu, Dumitru Beznea, Constantin Dumitrache, Corneliu-Constantin Ruse, doamna Marta-Nora Tarnea, domnii Constantin Dragomir, Ioan Marcu, Stan Marin, doamna Elena Ene, domnii Gheorghe Pavel, Georgica Alexandrache, Corneliu Moldovan, Stelian Androne, Ioan Oancea, Ioan Georgescu, Costica Canacheu, Constantin Andreescu, asupra neconstitutionalitatii prevederilor art. 1 si 2 ale Legii privind masuri premergatoare reglementarii situatiei juridice a unor imobile trecute in proprietatea statului dupa 23 august 1944.
    De asemenea, Curtea Constitutionala a fost sesizata la data de 19 octombrie 1992 de catre Curtea Suprema de Justitie asupra neconstitutionalitatii art. 5 din aceeasi lege.
    Curtea Constitutionala, in temeiul art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata ca este competenta sa solutioneze cele doua sesizari care s-au inaintat cu respectarea prevederilor art. 144 lit. a) din Constitutia Romaniei si ale art. 17 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
    Avand in vedere ca sesizarile de neconstitutionalitate sus-mentionate privesc aceeasi lege, prin incheierea din data de 28 octombrie 1992 s-a dispus conexarea lor.
    Grupul de deputati contesta constitutionalitatea dispozitiilor art. 1 si art. 2 din legea in discutie pe motiv ca acestea au fost stabilite printr-o lege ordinara, desi, afectand regimul general al proprietatii, nu puteau fi adoptate, potrivit art. 72 lit. k) din Constitutie, decat prin lege organica. De asemenea, in sesizare se sustine ca au fost incalcate dispozitiile art. 49 din Constitutie, care prevede in mod limitativ cazurile de restrangere a exercitiului unor drepturi sau libertati, intrucat prevederile considerate neconstitutionale nu se incadreaza in nici unul din cazurile respective. In sesizare se mai precizeaza ca prin art. 2 din lege se modifica implicit art. 53 din Legea privatizarii societatilor comerciale nr. 58/1991 care, deoarece priveste regimul general al proprietatii, este o lege organica si, deci, nu putea fi modificata printr-o lege ordinara.
    Curtea Suprema de Justitie considera ca art. 5 din Legea privind masuri premergatoare reglementarii situatiei juridice a unor imobile trecute in proprietatea statului dupa 23 august 1944 incalca principiul separatiei puterilor intr-un stat de drept, precum si prevederile art. 21 si art. 125 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora realizarea justitiei este atributul exclusiv al puterii judecatoresti, constituind, astfel, o imixtiune neconstitutionala a puterii legislative in activitatea de judecata.
    Potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutionala a solicitat celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, punctul lor de vedere asupra sesizarilor primite.
    In punctul de vedere exprimat de Senat se considera ca atat legea, in ansamblul sau, cat si art. 1, 2 si 5 ce fac obiectul sesizarilor sunt constitutionale, intrucat legea are caracter temporar si un continut exclusiv procedural, ea nefiind nici constitutiva si nici translativa de drepturi de proprietate, astfel ca regimul juridic al proprietatii este neafectat.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, arata ca dispozitiile art. 1 si 2 sunt constitutionale, deoarece nu incalca prevederile art. 72 lit. k) din Constitutie, ele avand drept scop luarea de masuri speciale prin care se asigura premisele necesare pentru inlaturarea unor nedreptati facute anumitor persoane in trecut.
    Cat priveste dispozitiile art. 5 din lege, in punctul de vedere exprimat de Guvern se arata ca acestea contravin, pe de o parte, dispozitiilor art. 21 si 49 din Constitutie, iar, pe de alta parte, constituie o imixtiune a puterii legislative in activitatea de judecata, fiind astfel neconstitutionale.
    Camera Deputatilor nu a comunicat punctul sau de vedere.

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    Vazand sesizarile grupului de deputati si ale Curtii Supreme de Justitie, punctele de vedere exprimate de catre Senat si Guvern, precum si concordanta dintre textele legale ce fac obiectul sesizarilor si dispozitiile constitutionale, retine urmatoarele:
    1. Dispozitiile art. 1 din legea in discutie privesc obligativitatea Guvernului ca, in termen de 6 luni de la adoptarea acestei legi, sa prezinte Parlamentului un proiect de lege privind reglementarea situatiei juridice a imobilelor existente in proprietatea statul sau a unitatilor administrativ-teritoriale, trecute in proprietatea acestuia sau a organizatiilor cooperatiste in virtutea unor acte normative ori a unor acte cu caracter individual, emise dupa 23 august 1944 de organele puterii sau administratiei de stat sau de alte organe ale statului sau preluate de acestea prin exces de putere ori fara titlu.
    Obligarea Guvernului de a elabora si supune spre adoptare un proiect de lege, intr-un anumit domeniu de activitate, nu este neconstitutionala, deoarece Guvernul fiind investit, potrivit art. 102 din Constitutie, pe baza votului de incredere acordat de Parlament, o asemenea obligatie nu contravine raporturilor constitutionale dintre Parlament si Guvern. De asemenea, prin stabilirea acestei obligatii nu se incalca dreptul de initiativa legislativa al Guvernului, prevazut de art. 73 din Constitutie, intrucat dispozitiile art. 1 nu prefigureaza continutul viitorului proiect de lege, ci, instituind numai obligatia de a-l prezenta, reglementeaza unele aspecte privind desfasurarea procesului legislativ in domeniul de activitate ce face obiectul legii. Este o caracteristica ce rezulta cu pregnanta si din prevederile art. 4 referitoare la intocmirea situatiei centralizate pe judete a imobilelor la care se refera legea si ale art. 6 referitoare la elaborarea unei metodologii pentru intocmirea situatiilor respective.
    2. Cel de-al doilea motiv de neconstitutionalitate invocat priveste textul art. 2 din aceeasi lege.
    La alin. 1 din acest articol se prevede ca, pana la data adoptarii legii privind reglementarea situatiei juridice a unor imobile, se interzice instrainarea, ca active ale agentilor economici sau in orice alt mod, cu orice titlu, a imobilelor respective, precum si demolarea sau schimbarea destinatiei lor economice.
    Art. 41 din Constitutie garanteaza dreptul de proprietate cu toate dezmembramintele sale. Pentru acest motiv, regimul general al proprietatii este de domeniul legii organice, potrivit art. 72 lit. k) din Constitutie, fiind un drept fundamental intr-un stat de drept. Pe cale de consecinta, interdictia de instrainare a unor bunuri, chiar pe o durata limitata, prevazuta de alin. 1 al art. 2, inlaturand dreptul de dispozitie al proprietarului, nu poate fi instituita decat tot prin lege organica, intrucat acest drept este de esenta regimului juridic general al proprietatii. Este de principiu ca o derogare - cum este interdictia de instrainare, ce reprezinta o derogare de la un atribut fundamental al dreptului de proprietate - poate fi stabilita numai printr-o lege de aceeasi natura cu aceea a legii de la care se deroga. Altminteri, insusi regimul juridic diferit, cu caracter imperativ, instituit de Constitutie, pentru legile constitutionale, organice si ordinare, precum si garantia constitutionala pe care acest regim il asigura, ar fi incalcate.
    In acelasi sens, Legea nr. 58/1991 cuprinde reguli care, prin natura lor, fac parte din regimul juridic general al proprietatii, intrucat vizeaza elementele esentiale ale acestui drept - posesia, folosinta si dispozitia -, precum si reguli ce contureaza regimul juridic al conditiilor tehnico-materiale si organizatorice pentru functionarea fondurilor prevazute de aceasta lege. Primele reprezinta o realitate juridica ce, evocand o anumita esenta, reclama legea organica, pe cand celelalte reprezinta o alta realitate juridica, de importanta mai redusa, ce nu fac parte din regimul general al proprietatii. Interdictia de instrainare a activelor constituie, insa, o derogare de la prevederile acestei legi ce vizeaza prima categorie de norme.
    Fata de cele aratate, rezulta ca interdictia de instrainare prevazuta la art. 2 alin. 1 este neconstitutionala, fiind instituita printr-o lege ordinara. Mai mult, Parlamentul nici nu putea adopta, la data de 14 octombrie 1992, o asemenea interdictie. Potrivit art. 60 alin. (4) din Constitutie, dupa expirarea mandatului si pana la intrunirea legala a noului Parlament, mandatul Parlamentului anterior se prelungeste insa cu anumite restrictii ce rezulta din interdictia revizuirii Constitutiei sau a adoptarii, modificarii ori abrogarii de legi organice. Or, la data adoptarii legii in discutie, alegerile parlamentare avusesera loc la 27 septembrie 1992 si, deci, mandatul Parlamentului expirase, acesta execitindu-si prerogativele in perioada de prorogare.
    In ce priveste prevederile art. 49 din Constitutie, este de mentionat ca ele nu sunt aplicabile, intrucat interdictia instrainarii instituita de art. 2 alin. 1 este afectata de un termen incert - pana cand se va adopta legea mentionata de art. 1 -, Parlamentul neputand fi obligat prin lege sa adopte o anumita reglementare. Daca, ipotetic, nu ar adopta aceasta reglementare, ar insemna ca interdictia respectiva este definitiva. Or, aceasta este contrar prevederilor art. 49, fiind incalcat atat principiul proportionalitatii restrangerii exercitiului unor drepturi, prevazut de alin. (2) al art. 49, cat si regimul dreptului de proprietate, prevazut de art. 41 si 135 din Constitutie, indeosebi alineatul ultim al art. 135, potrivit caruia proprietatea este inviolabila.
    In ce priveste dispozitiile alin. 2 al art. 2, intrucat reprezinta o masura de protectie a chiriasilor constand, in esenta, in interdictia schimbarii situatiei juridice a locatarilor pana la adoptarea viitoarei reglementari si, deci, se refera la contractul de locatiune, acestea puteau fi adoptate pe calea unei legi ordinare. De aceasta data nu se mai poate sustine ca ar fi incalcat dreptul de proprietate, asa cum rezulta din insusi continutul alineatului, situatia juridica a chiriasilor nefiind o problema de ordin constitutional in raport cu dispozitiile referitoare la proprietate. Este de precizat, totodata, ca referirea din text la alin. 1 are in vedere data adoptarii viitoarei reglementari prevazute la art. 1 din lege, astfel incat lipsa primului alineat nu afecteaza continutul reglementarii.
    In ce priveste continutul alin. 3, trimiterea la alin. 1 devine caduca, fiind lipsita de obiect.
    3. Cea de-a treia norma legala considerata ca neconstitutionala prin sesizarea Curtii Supreme de Justitie se refera la art. 5, potrivit caruia, pana la adoptarea viitoarei legi se suspenda din oficiu judecarea proceselor de orice natura privitoare la bunurile ce fac obiectul art. 1 din legea in discutie, precum si executarea hotararilor judecatoresti definitive pronuntate cu privire la asemenea bunuri.
    Aceasta prevedere incalca raporturile constitutionale dintre puterea legislativa si cea judecatoreasca. In virtutea principiului separatiei puterilor in stat, Parlamentul nu are dreptul sa intervina in procesul de realizare a justitiei. Dreptul de control al Parlamentului se exercita si asupra modului cum functioneaza organele puterii judecatoresti, el stabilind, in acest scop, regulile dupa care se desfasoara activitatea de judecata. Potrivit Constitutiei, acest drept, insa, se poate exercita numai cu respectul autoritatii lucrului judecat si fara a impiedica instantele judecatoresti de a-si exercita misiunea lor, prevazuta de art. 125 din Constitutie, de realizare a justitiei. O imixtiune a puterii legislative care ar pune autoritatea judecatoreasca in imposibilitatea de a functiona, chiar daca numai cu referire la o anumita categorie de cauze si pentru o anumita perioada de timp, ar avea drept consecinta ruperea echilibrului constitutional dintre aceste autoritati. De aceea, o dispozitie legala prin care se suspenda cursul judecatii sau executarea hotararilor judecatoresti definitive referitoare la anumite cauze determinate este neconstitutionala.
    Cele aratate nu exclud posibilitatea autoritatilor judecatoresti ca, in conditiile legii, sa suspende judecata sau executarea unei hotarari judecatoresti, precum si, in cazul exercitarii cailor de atac, sa desfiinteze sau sa modifice o hotarare care nu ar fi legala sau temeinica.

    Avand in vedere considerentele expuse,
    vazand si dispozitiile art. 21, art. 41, art. 49, art. 60 alin. (4), art. 72 lit. k), art. 102, art. 125, art. 144 lit. a) si art. 145 alin. (1) din Constitutia Romaniei, precum si ale art. 20 din Legea nr. 47/1992,
    pentru motivele aratate,

    Curtea Constitutionala,
    In numele legii,
    DECIDE:
    1. Declara neconstitutionale prevederile art. 2 alin. 1 si ale art. 5 din Legea privind masuri premergatoare situatiei juridice a unor imobile trecute in proprietatea statului dupa 23 august 1944.
    2. Constata ca prevederile art. 1 si ale art. 2 alin. 2 si 3 din legea sus-mentionata sunt constitutionale.
    3. Prezenta decizie se comunica Presedintelui Romaniei, presedintelui Camerei Deputatilor si presedintelui Senatului, in scopul deschiderii procedurii prevazute de art. 145 alin. (1) din Constitutie, precum si Curtii Supreme de Justitie, si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
    Deliberarea a avut loc in data de 11 noiembrie 1992 si la ea au participat Vasile Gionea, presedinte, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Fazakas Miklos, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Florin Vasilescu, Victor Dan Zlatescu si Ion Filipescu, judecatori.

             PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE
             prof. dr. VASILE GIONEA

                            Magistrat asistent
                            Florentina Geangu