DECIZIE Nr.
598 din 21 septembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 65 alin. 1 si ale art. 67 din Codul
de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 868 din 24 octombrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
- judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu -
judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 65 alin. 1 şi ale art. 67 din Codul
de procedură penală, excepţie ridicată de Ioan Ardelean în Dosarul nr.
1.071/2005 al Tribunalului Bihor - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul
reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a
excepţiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în
această materie şi apreciind că dispoziţiile legale criticate nu contravin
prevederilor constituţionale invocate în motivarea excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
reţine următoarele:
Prin Incheierea din 20 martie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 1.071/2005, Tribunalul Bihor - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 65 alin. 1 şi ale art.
67 din Codul de procedură penală, excepţie
ridicată de Ioan Ardelean în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 65 alin. 1 din Codul
de procedură penală, referitoare la sarcina administrării probelor, şi cele ale
art. 67 din acelaşi cod, privind concludenta şi utilitatea probei, contravin
art. 1 alin. (5), art. 20, art. 21 alin. (3), art. 24 şi ale art. 121 alin. (1)
din Constituţie şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. In esenţă, contrarietatea ar
consta în aceea că, în temeiul acestor reglementări din Codul de procedură
penală, au fost administrate în mod defectuos probe, atât în faza de urmărire
penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească. Mai mult, autorul excepţiei
este nemulţumit de faptul că instanţa de judecată nu s-a pronunţat asupra
concludentei şi utilităţii efectuării unei expertize tehnice grafologice, probă
pe care acesta o consideră a fi esenţială pentru soluţionarea cauzei.
Tribunalul Bihor - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
întrucât prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale
şi convenţionale invocate de autorul excepţiei.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, invocând
jurisprudenţa Curţii Constituţionale, consideră că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege
criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de
vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 65 alin. 1 şi ale art. 67 din Codul de procedură
penală, care au următorul cuprins:
- Art. 65 alin. 1: „Sarcina
administrării probelor în procesul penal revine organului de urmărire penală şi
instanţei de judecată.'',
- Art. 67: „In cursul procesului penal părţile pot propune probe şi cere
administrarea lor.
Cererea pentru administrarea unei probe nu poate fi
respinsă, dacă proba este concludentă şi utilă.
Admiterea sau respingerea cererii se face
motivat."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că
aceste prevederi de lege contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1
alin. (5) - „In România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a
legilor este obligatorie", art. 15 alin. (1) -
„Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de
libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile
prevăzute de acestea", art. 20 - „Tratatele internaţionale privind drepturile omului", art. 21 alin. (3) - „Părţile au dreptul
la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen
rezonabil", art. 24 - „Dreptul la apărare"şi art. 126
alin. (1) - „Justiţia se realizează prin Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite
de lege". Autorul excepţiei invocă, de
asemenea, şi încălcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la
un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, în ceea ce priveşte critica de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65 alin. 1 şi ale art. 67 din Codul
de procedură penală, în raport cu art. 21 alin. (3), art. 24, precum şi cu art.
20 din Constituţie, raportat la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, se constată că
dispoziţiile legale referitoare la aprecierea şi administrarea probelor nu
opresc părţile interesate de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor,
libertăţilor şi intereselor lor legitime, acestea beneficiind de toate
garanţiile care condiţionează procesul echitabil.
Dreptul învinuitului sau inculpatului de a propune
probe şi de a cere administrarea lor se păstrează în tot cursul urmăririi
penale, precum şi în cursul judecăţii, când acesta poate să solicite
respingerea probelor cerute de procuror şi de părţi, ca o consecinţă a
dreptului său la apărare. Totodată, faptul că instanţa este cea care apreciază
cu privire la concludenta şi utilitatea probelor propuse de părţi, inclusiv în
ceea ce priveşte prezentarea mijloacelor materiale de probă, nu aduce nicio
atingere dreptului la un proces echitabil, câtă vreme instanţa are obligaţia,
impusă chiar prin dispoziţiile art. 67 alin. 3 din Codul de procedură penală,
de a motiva admiterea sau respingerea cererii pentru administrarea unei probe.
Obligaţia impusă de legiuitor constituie o garanţie a dreptului la un proces echitabil,
permiţând părţii ca, în cunoştinţă de cauză, să îşi exercite drepturile
procesuale şi, eventual, să promoveze căile de atac prevăzute de lege, atunci
când apreciază că respingerea sau admiterea unei probe s-a realizat cu
încălcarea dispoziţiilor legale.
Mai mult, procedura de judecată, care cuprinde şi
sistemul probator, este atributul exclusiv al legiuitorului, astfel că textele
de lege criticate sunt conforme art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit
cărora procedura de judecată este stabilită prin lege.
In sensul celor de mai sus, Curtea Constituţională s-a
mai pronunţat prin deciziile nr. 311 din 14 iunie 2005, nr. 583 din 3 noiembrie
2005 şi nr. 646 din 29 noiembrie 2005, publicate în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 749 din 17 august 2005, nr. 1.123 din 13 decembrie 2005
şi, respectiv, nr. 60 din 23 ianuarie 2006, respingând excepţiile de
neconstituţionalitate.
Atât soluţiile, cât şi considerentele cuprinse în
aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind
elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Fată de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstitutionalitate a
dispoziţiilor art. 65 alin. 1 şi ale art. 67 din Codul de procedură penală,
excepţie ridicată de Ioan Ardelean în Dosarul nr. 1.071/2005 al Tribunalului
Bihor - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 septembrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu