DECIZIE Nr.
597 din 20 mai 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 591 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 437 din 11 iunie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 591 din Codul de procedură civilă,
excepţie invocată de Societatea Comercială „Tebe România" - S.R.L. în
Dosarul nr. 3.890/1.748/2007 al Judecătoriei Cornetu.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că textele de lege
criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autoarea excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 11 decembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 3.890/1.748/2007, Judecătoria
Cornetu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 591 din Codul de procedură civilă, excepţie invocată de
Societatea Comercială „Tebe România" - S.R.L.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege „este abuziv şi
discriminatoriu pentru debitor", deoarece, în baza acestuia, „orice
creditor poate cere instanţei instituirea unui sechestru asiguratoriu asupra
bunurilor debitorului, fără a fi obligat a face dovada unui titlu
executoriu", In acest fel „norma de drept criticată lipseşte titularul
unui drept de proprietate de exercitarea atributelor acestuia, în cadrul unui
proces, care nu poate fi calificat ca fiind
echitabil".
Judecătoria Cornetu apreciază
că excepţia invocată este nefondată. Arată că „măsura sechestrului asigurător
reprezintă o măsură asigurătorie ce are ca obiect indisponibilizarea bunurilor
mobile sau imobile ale debitorului. Fiind aşadar o măsură asigurătorie, iar nu
o măsură executorie, valorificarea bunurilor sechestrate se va putea realiza
numai după ce creditorul obţine un titlu executoriu, astfel că, în aceste
condiţii, nu se poate susţine că prin instituirea acestuia se încalcă dreptul
de proprietate al debitorului."
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că dispoziţiile
criticate nu aduc nicio atingere normelor constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie art. 591 din Codul de
procedură civilă, potrivit căruia „(1) Creditorul
care nu are titlu executoriu, dar a cărui
creanţă este constată prin act scris şi este exigibilă, poate solicita înfiinţarea
unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale
debitorului, dacă dovedeşte că a intentat acţiune. El poate fi obligat la plata unei
cauţiuni în cuantumul fixat de către instanţă.
(2) Acelaşi drept îl are şi creditorul a cărui creanţă
nu este constatată în scris, dacă dovedeşte că a intentat acţiune şi depune,
odată cu cererea de sechestru, o cauţiune de jumătate din valoarea reclamată.
(3) Instanţa poate încuviinţa sechestrul asigurător
chiar dacă creanţa nu este exigibilă, în cazurile în care debitorul a micşorat
prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise
ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau
şă-şi ascundă ori şă-şi risipească averea. In aceste cazuri, creditorul trebuie
să dovedească îndeplinirea celorlalte condiţii prevăzute de alin. 1 şi să
depună o cauţiune al cărei cuantum va fi fixat de către instanţă."
Se susţine că acest text de lege încalcă prevederile
constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi
ale art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Aşa cum a mai statuat Curtea Constituţională în
jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 166 din 22 martie 2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 3 mai 2005, procedura măsurilor asigurătorii nu
soluţionează fondul dreptului, ci are o finalitate subsecventă, urmărind să
asigure valorificarea acestuia. Prin aceasta legiuitorul a urmărit
preîntâmpinarea riscului la care este expus titularul dreptului, şi anume
situaţia în care, deşi dreptul i-a fost recunoscut printr-o hotărâre definitivă
sau irevocabilă, aşadar susceptibilă de punere în executare, să se vadă pus în
imposibilitatea de a-l realiza ca urmare a manoperelor
dolosive ale debitorului.
Faptul că, din aceste raţiuni, legiuitorul a instituit,
prin dispoziţiile art. 591 din Codul de procedură civilă, posibilitatea
instituirii sechestrului asigurător asupra bunurilor debitorului, nu are
semnificaţia încălcării dreptului la un proces echitabil, întrucât acesta din
urmă are posibilitatea de a se adresa justiţiei şi, în acest cadru, beneficiind
de toate garanţiile unui proces echitabil, să învedereze împrejurările care
justifică sau nu luarea acestei măsuri.
Tot astfel, nu se încalcă nici dreptul de proprietate,
atâta vreme cât măsura reglementată de textul de lege criticat are caracter
provizoriu şi nu soluţionează fondul dreptului. In plus, potrivit art. 44 alin.
(1) teza a doua din Constituţie, conţinutul şi limitele dreptului de
proprietate sunt stabilite prin lege, ceea ce conferă legiuitorului competenţa
de a stabili cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de
proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel
încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele
particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări
rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.
Pentru motivele mai sus
arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)
şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 591 din Codul de procedură civilă, excepţie invocată de
Societatea Comercială „Tebe România" - S.R.L. în Dosarul nr.
3.890/1.748/2007 al Judecătoriei Cornetu.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta