Decizia Nr.595 din 26.09.2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Sorin Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7, art. 8 şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de Matei Poştea şi Mara Poştea, prin reprezentant legal Anca Poştea, în Dosarul nr. 8.068/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 332D/2017.2. La apelul nominal se prezintă Matei Poştea şi Anca Poştea, lipsind celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 333D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7, art. 8 şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de aceleaşi părţi în Dosarul nr. 8.069/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.4. La apelul nominal se prezintă Matei Poştea şi Anca Poştea, lipsind celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea cauzelor. Părţile prezente sunt de acord cu măsura conexării. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de conexare a cauzelor. Curtea, având în vedere obiectul identic al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 333D/2017 la Dosarul nr. 332D/2017, care a fost primul înregistrat.6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul doamnei Anca Poştea, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată. Se arată, în esenţă, că, astfel cum a menţionat şi Avocatul Poporului în punctul său de vedere aflat la dosarul cauzei, dispoziţiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, şi, în opinia sa, vor mai forma, întrucât reprezintă o reală problemă pentru cei aflaţi în situaţii similare cu cea a familiei sale. Aşadar, apreciază că din dispoziţiile art. 7 şi art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 rezultă, în mod clar, o neconcordanţă între lege şi realităţile economice concrete, întrucât salariul mediu pe economie creşte, însă plafoanele maxime de venit sub care justiţiabilii au dreptul de a obţine sprijin de la stat rămân neschimbate, iar plafonul maxim în limita căruia se acordă ajutorul public judiciar de 10 salarii minime brute pe ţară nu reprezintă realitatea posibilităţilor unui cetăţean. Referitor la dispoziţiile art. 14 din ordonanţa de urgenţă, arată că instanţele iau în calcul la stabilirea veniturilor familiei şi pensia de întreţinere, pe care părintele necustode este obligat, prin lege, să o plătească copiilor săi. Or, pensia de întreţinere nu reprezintă o sursă de venit, ci este acordată întrucât destinatarul ei nu are capacitatea de a-şi câştiga existenţa.7. În continuare, făcând referire la cazul concret în care se află familia sa, arată că nu beneficiază de venituri, iar taxa judiciară de timbru este, efectiv, plătită de copiii săi din pensia lor de întreţinere. 8. Având cuvântul, Matei Poştea, celălalt autor al excepţiei de neconstituţionalitate, arată că nu mai are nimic de adăugat faţă de cele susţinute de mama sa.9. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 şi art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, menţionând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, spre exemplu Decizia nr. 69 din 18 februarie 2016 sau Decizia nr. 79 din 28 februarie 2017. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, întrucât solicitarea autorilor acesteia de a se stabili dacă pensia de întreţinere este luată în calcul, ca venit, atunci când se soluţionează o cerere de acordare a ajutorului public judiciar, excede competenţei Curţii Constituţionale, fiind o chestiune ce priveşte modul de aplicare a legii de către instanţele de judecată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:10. Prin încheierile din 11 ianuarie 2017, pronunţate în Dosarul nr. 8.068/2/2016 şi Dosarul nr. 8.069/2/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7, art. 8 şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de Matei Poştea şi Mara Poştea, prin reprezentant legal Anca Poştea, în cauze având ca obiect soluţionarea cererilor de acordare a ajutorului public judiciar, în sensul scutirii de la plata taxei judiciare de timbru aferente unei contestaţii în anulare, respectiv cereri de revizuire.11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 nu lămuresc instanţele de judecată cu privire la destinaţiile pensiei de întreţinere, pe care părintele necustode are obligaţia legală să o plătească copiilor săi. Dacă pensia de întreţinere a copiilor este luată în calcul, de instanţa de judecată, la stabilirea veniturilor familiei, atunci cererea de ajutor public judiciar pentru plata taxelor judiciare de timbru va fi respinsă. Or, pensia de întreţinere reprezintă o cheltuială pentru destinatarul ei, şi nu o sursă de venit, având în vedere că este calculată potrivit nevoilor celor care o solicită. Aşadar, pensia de întreţinere este acordată întrucât destinatarul ei nu are capacitatea de a-şi câştiga singur existenţa.12. În continuare se arată că dispoziţiile art. 7 şi 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 nu ţin cont de realităţile economice ale momentului, în sensul că salariul minim pe economie se modifică, dar pragul acordării ajutorului public judiciar rămâne stabilit la o limită disproporţionată faţă acesta. Cu alte cuvinte, există o necorelare între salariul minim pe economie şi limita scăzută, instituită de legiuitor în ceea ce priveşte acordarea ajutorului public judiciar.13. Se mai arată că neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 7, art. 8 şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 rezultă şi prin prisma termenilor folosiţi în art. 9 al ordonanţei de urgenţă, care nu lămuresc instanţele de judecată cu privire la distincţia între venituri şi cheltuieli ale familiei. Astfel, instanţele de judecată confundă termenii cuprinşi în art. 9 din ordonanţa de urgenţă, în sensul că nu deosebesc „indemnizaţiile" sau „altele asemenea" de pensia de întreţinere, sau confundă termenul de „obligaţiile de întreţinere" - care reprezintă pensia de întreţinere - cu veniturile familiei.14. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, dispoziţiile legale criticate fiind conforme prevederilor şi principiilor Constituţiei. De asemenea, invocă şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 1.322 din 13 octombrie 2009.15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.16. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că, ajutorul public judiciar reprezintă sprijinul acordat de stat pentru persoanele care sunt sau care urmează să devină parte într-un litigiu aflat pe rolul instanţelor judecătoreşti, tocmai ca un mijloc de a permite tuturor persoanelor un acces efectiv la justiţie. Totodată, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia nr. 713 din 27 octombrie 2015, Decizia nr. 1.610 din 26 noiembrie 2009, Decizia nr. 39 din 3 februarie 2015, Decizia nr. 532 din 14 iulie 2015 şi Decizia nr. 123 din 6 martie 2014.17. Avocatul Poporului precizează că îşi menţine punctul de vedere anterior exprimat, în sensul constituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate, care a fost reţinut de Curtea Constituţională în deciziile nr. 628 din 12 iunie 2012, nr. 1.077 din 13 decembrie 2012, nr. 254 din 21 mai 2013, nr. 39 din 3 februarie 2015 şi nr. 485 din 30 iunie 2016.18. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:19. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierile de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. 7, art. 8 şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă. Însă, având în vedere motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi cauzele în care aceasta a fost ridicată, Curtea reţine ca obiect al acesteia dispoziţiile art. 7 teza a doua, art. 8 şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008, cu modificările şi completările ulterioare, cu următorul conţinut:– Art. 7 teza a doua: „[...]. Valoarea ajutorului public judiciar acordat, separat sau cumulat, în oricare dintre formele prevăzute la art. 6 lit. a)-c), nu poate depăşi, în cursul unei perioade de un an, suma maximă echivalentă cu 10 salarii minime brute pe ţară la nivelul anului în care a fost formulată cererea de acordare.";

– Art. 8: „(1) Beneficiază de ajutor public judiciar în formele prevăzute la art. 6 persoanele al căror venit mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 300 lei. În acest caz, sumele care constituie ajutor public judiciar se avansează în întregime de către stat.
(2) Dacă venitul mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 600 lei, sumele de bani care constituie ajutor public judiciar se avansează de către stat în proporţie de 50%.
(3) Ajutorul public judiciar se poate acorda şi în alte situaţii, proporţional cu nevoile solicitantului, în cazul în care costurile certe sau estimate ale procesului sunt de natură să îi limiteze accesul efectiv la justiţie, inclusiv din cauza diferenţelor de cost al vieţii dintre statul membru în care acesta îşi are domiciliul sau reşedinţa obişnuită şi cel din România.";

– Art. 14: „(1) Cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar se formulează în scris şi va cuprinde menţiuni privind obiectul şi natura procesului pentru care se solicită ajutorul public judiciar, identitatea, codul numeric personal, domiciliul şi starea materială a solicitantului şi a familiei sale, ataşându-se înscrisuri doveditoare ale veniturilor acestuia şi ale familiei sale, precum şi dovezi cu privire la obligaţiile de întreţinere sau de plată. Cererea va fi însoţită şi de o declaraţie pe propria răspundere a solicitantului în sensul de a preciza dacă în cursul ultimelor 12 luni a mai beneficiat de ajutor public judiciar, în ce formă, pentru ce cauză, precum şi cuantumul acestui ajutor. (2) La primirea cererii pentru acordarea ajutorului public judiciar solicitantului i se va pune în vedere faptul că, în cazul pierderii procesului, cheltuielile de judecată ale celeilalte părţi vor fi în sarcina sa, precum şi posibilitatea restituirii sumelor primite cu titlu de ajutor public judiciar în cazul prevăzut la art. 17 alin. (2).(3) Instanţa poate solicita orice lămuriri şi dovezi părţilor sau informaţii scrise autorităţilor competente."21. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie astfel cum se interpretează, potrivit art. 20 alin. (1) din Constituţie, prin prisma art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 251/2011 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 866 din 8 decembrie 2011, se referă, în teza a doua, la ajutorul public judiciar acordat, separat sau cumulat, în oricare dintre formele prevăzute la art. 6 lit. a)-c) din ordonanţa de urgenţă. Aşadar, dispoziţiile art. 7 teza a doua se referă la acele forme de ajutor public judiciar care presupun avansarea sumelor din bugetul statului, respectiv plata onorariului avocatului, plata expertului, a traducătorului sau a interpretului şi plata executorului judecătoresc, şi nu fac referire şi la forma de ajutor public sub formă de scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări de la plata taxelor judiciare, inclusiv a celor datorate în faza executării silite, prevăzută la art. 6 lit. d) din ordonanţa de urgenţă. 23. Prin urmare, Curtea constată că, în privinţa taxei judiciare de timbru, judecătorul are posibilitatea de a aprecia asupra acesteia, fără a fi limitat la plafonul stabilit prin art. 7 teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008. În acest context, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât nu are legătură cu soluţionarea cererilor de acordare a ajutorului public judiciar în sensul scutirii de la plata taxei judiciare de timbru aferente contestaţiei în anulare şi a cererii de revizuire. 24. Curtea reţine că sintagma „legătură cu soluţionarea cauzei", cuprinsă în art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, presupune „atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului" (Decizia nr. 289 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 10 iulie 2014, paragraful 25, sau Decizia nr. 756 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 11 februarie 2015, paragraful 16). 25. În continuare, referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, Curtea observă că autorii excepţiei sunt nemulţumiţi faţă de limita instituită de legiuitor în ceea ce priveşte acordarea ajutorului public judiciar, respectiv de faptul că aceasta nu este corelată cu salariul minim pe economie. Cu privire la aceste aspecte, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că ţin de opţiunea legiuitorului, care stabileşte sfera persoanelor îndreptăţite să solicite sprijinul statului, cât şi criteriile în funcţie de care se acordă ajutorul public judiciar în materie civilă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 713 din 27 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 23 decembrie 2015, paragraful 17, sau Decizia nr. 100 din 25 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 25 aprilie 2016, paragraful 15). În acest context, Curtea a amintit că, prin Hotărârea din 19 iunie 2001, pronunţată în Cauza Kreuz împotriva Poloniei, paragraful 59, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că dreptul efectiv de acces la un tribunal nu înseamnă, însă, un drept necondiţionat de a obţine un ajutor judiciar gratuit din partea statului în materie civilă şi nici dreptul la o procedură gratuită în această materie (a se vedea Decizia nr. 39 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 26 februarie 2015, paragrafele 15-17). 26. De altfel, Curtea observă că dispoziţiile art. 8 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 prevăd că ajutorul public judiciar se poate acorda şi în alte situaţii, proporţional cu nevoile solicitantului, în cazul în care costurile certe sau estimate ale procesului sunt de natură să îi limiteze accesul efectiv la justiţie, inclusiv din cauza diferenţelor de cost al vieţii dintre statul membru în care acesta îşi are domiciliul sau reşedinţa obişnuită şi cel din România. Or, aceste dispoziţii permit instanţei de judecată să individualizeze acordarea acestui ajutor în funcţie de nevoile reale ale solicitantului (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 79 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 8 mai 2017, paragraful 19). 27. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate apreciază că dispoziţiile art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 sunt neconstituţionale, întrucât nu lămuresc instanţele de judecată cu privire la destinaţia pensiei de întreţinere. Curtea reţine că soluţionarea acestor aspecte este de competenţa instanţelor de judecată, întrucât dispoziţiile art. 14 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă se referă la menţiunile pe care trebuie să le cuprindă cererea de ajutor public judiciar şi la furnizarea datelor şi a documentelor necesare acordării acestuia, deoarece situaţia materială se apreciază în raport cu sursele de venit ale solicitantului şi ale membrilor familiei, precum şi cu obligaţiile periodice pe care aceştia le au. Prin urmare, dispoziţiile art. 14 din ordonanţa de urgenţă reprezintă forma ad probationem a soluţiei legislative consacrate de art. 9 din acelaşi act normativ, care stabileşte categoriile de venituri cu caracter periodic care se iau în calcul pentru determinarea venitului mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii privind acordarea ajutorului public judiciar. Totodată, Curtea reţine că instanţa de judecată, în vederea soluţionării cererii de acordare a ajutorului public judiciar, poate solicita, suplimentar, în temeiul art. 14 alin. (3) din ordonanţa de urgenţă, orice lămuriri şi dovezi părţilor sau informaţii scrise autorităţilor competente. 28. Aşadar, Curtea reţine că dispoziţiile art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 stabilesc anumite condiţii, precum şi o procedură de urmat pentru acordarea ajutorului public judiciar. Furnizarea datelor şi a documentelor prevăzute la art. 14 alin. (1) din actul normativ criticat a fost impusă în scopul asigurării accesului unei sfere cât mai largi de persoane la ajutorul public judiciar şi a unei transparenţe ridicate în acordarea acestui ajutor, precum şi pentru o bună administrare a fondurilor ce au această destinaţie (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.077 din 13 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 4 februarie 2013). 29. De altfel, referitor la dispoziţiile art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea, în jurisprudenţa sa, a constatat că acestea reprezintă opţiunea legiuitorului, care consacră, în această manieră, sfera persoanelor îndreptăţite la a solicita sprijinul statului (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 757 din 1 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 21 iulie 2010). 30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de Matei Poştea şi Mara Poştea, prin reprezentant legal Anca Poştea, în dosarele nr. 8.068/2/2016 şi nr. 8.069/2/2016 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceleaşi părţi în aceleaşi dosare ale aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 8 şi art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 26 septembrie 2017.