Decizia Nr.594 din 05.05.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. 1 raportat la art. 76, art. 173 alin. 1, art. 250, art. 252 şi art. 257 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Viva Construct“ - S.R.L. din Deva în Dosarul nr. 236/272/2008 al Tribunalului Hunedoara - Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 31 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 236/272/2008, Tribunalul Hunedoara - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. 1 raportat la art. 76, art. 173 alin. 1, art. 250, art. 252 şi art. 257 din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Viva Construct“ - S.R.L. din Deva cu ocazia soluţionării unei cauze penale în care autorul excepţiei are calitatea de parte responsabilă civilmente.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate încalcă egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, întrucât posibilitatea introducerii în procesul penal a persoanei responsabile civilmente şi în faza de judecată, până la citirea actului de sesizare, anihilează drepturile recunoscute de lege acestei părţi pentru faza de urmărire penală, şi anume dreptul de a fi audiată, de a asista la efectuarea actelor de urmărire penală, de a formula cereri şi de a depune memorii. Apare, astfel, un conflict între posibilitatea introducerii în cauză a părţii responsabile civilmente după sesizarea instanţei şi obligaţia organului de urmărire penală de a chema această parte pentru a fi ascultată. Mai arată că procedura prezentării materialului de urmărire penală este destinată doar învinuitului sau inculpatului, deşi partea responsabilă civilmente are interesul de a-şi formula o apărare complementară cu cea a învinuitului sau inculpatului pe tot parcursul procesului penal, inclusiv în faza de urmărire penală.Tribunalul Hunedoara - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate de autorul excepţiei.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 16 alin. 1 raportat la art. 76, art. 173 alin. 1, art. 250, art. 252 şi art. 257 din Codul de procedură penală. Din notele scrise ale autorului excepţiei depuse în motivarea criticii, reiese însă că, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 76 din Codul de procedură penală, critica de neconstituţionalitate vizează doar prevederile alin. 1 al acestui text de lege. Prin urmare, Curtea se va pronunţa asupra dispoziţiilor art. 16 alin. 1 raportat la art. 76 alin. 1, art. 173 alin. 1, art. 250, art. 252 şi art. 257 din Codul de procedură penală. Textele de lege criticate au următorul cuprins:– Art. 16 alin. 1: „Introducerea în procesul penal a persoanei responsabile civilmente poate avea loc, la cerere sau din oficiu, fie în cursul urmăririi penale, fie în faţa instanţei de judecată până la citirea actului de sesizare.“;– Art. 76 alin. 1: „Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată are obligaţia să cheme, spre a fi ascultate, persoana care a suferit o vătămare prin infracţiune, precum şi persoana civilmente responsabilă.“;– Art. 173 alin. 1 (prin Decizia nr. 1.086 din 20 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 866 din 18 decembrie 2007, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 173 alin. 1 din Codul de procedură penală şi a stabilit că sintagma „care implică audierea sau prezenţa părţii căreia îi asigură apărarea“ este neconstituţională, fiind contrară dispoziţiilor art. 24 din Legea fundamentală referitoare la dreptul la apărare): „Apărătorul părţii vătămate, al părţii civile şi al părţii responsabile civilmente are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală care implică audierea sau prezenţa părţii căreia îi asigură apărarea şi poate formula cereri şi depune memorii.“;– Art. 250: „După punerea în mişcare a acţiunii penale, dacă au fost efectuate toate actele de urmărire necesare, organul de cercetare penală cheamă pe inculpat în faţa sa şi:a)îi pune în vedere că are dreptul de a lua cunoştinţă de materialul de urmărire penală, arătându-i şi încadrarea juridică a faptei săvârşite;b)îi asigură posibilitatea de a lua de îndată cunoştinţă de material. Dacă inculpatul nu poate să citească, organul de cercetare penală îi citeşte materialul;c)îl întreabă, după ce a luat cunoştinţă de materialul de urmărire penală, dacă are de formulat cereri noi sau dacă voieşte să facă declaraţii suplimentare.“;– Art. 252: „Dacă inculpatul a formulat cereri noi în legătură cu urmărirea penală, organul de cercetare penală le examinează de îndată şi dispune prin ordonanţă admiterea sau respingerea lor.Organul de cercetare dispune prin aceeaşi ordonanţă completarea cercetării penale, atunci când din declaraţiile suplimentare sau din răspunsurile inculpatului rezultă necesitatea completării.“; – Art. 257: „Procurorul, primind dosarul, îl cheamă pe învinuit şi îi prezintă materialul de urmărire penală potrivit dispoziţiilor art. 250 şi următoarele, care se aplică în mod corespunzător.“În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare şi ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei, precum şi a prevederilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate şi în prezenta cauză şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 341 din 10 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 7 aprilie 2011, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, reţinând că instituirea unui termen până la care, la cerere sau din oficiu, poate fi introdusă în procesul penal partea responsabilă civilmente, şi anume până la citirea actului de sesizare, nu este de natură să aducă atingere dreptului la un proces echitabil, deoarece nimic nu opreşte pe cel interesat să solicite introducerea în cauză încă din faza de urmărire penală. Cu acelaşi prilej, Curtea a mai constatat că partea responsabilă civilmente răspunde, potrivit art. 24 alin. 3 din Codul de procedură penală, pentru pagubele provocate prin fapta învinuitului sau inculpatului. Contrar susţinerilor autorului excepţiei, introducerea acesteia în proces până la citirea actului de sesizare nu echivalează cu afectarea posibilităţii sale de a se apăra şi de a beneficia de toate garanţiile dreptului la un proces echitabil. Astfel, în temeiul art. 320 din Codul de procedură penală, partea responsabilă civilmente poate formula excepţii, cereri sau poate propune efectuarea de probe noi, aşadar îşi poate exercita fără nicio îngrădire dreptul la apărare. De asemenea, potrivit art. 16 alin. 3 din Codul de procedură penală, partea responsabilă civilmente are, în ce priveşte acţiunea civilă, toate drepturile pe care legea le prevede pentru învinuit sau inculpat şi, nu în ultimul rând, poate interveni în procesul penal până la terminarea cercetării judecătoreşti la prima instanţă, luând procedura din stadiul în care se afla în momentul intervenţiei. De asemenea, Curtea a mai reţinut că dispoziţiile art. 250, art. 252 şi art. 257 din Codul de procedură penală privesc procedura prezentării materialului de urmărire penală, procedură care îl vizează în exclusivitate pe inculpat. Faptul că organul de cercetare penală nu are nicio obligaţie de a proceda în consecinţă şi cu privire la partea responsabilă civilmente nu echivalează cu o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci cu o încercare de a transforma Curtea Constituţională în legiuitor, situaţie care, potrivit art. 61 din Constituţie şi art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu poate fi admisă. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, pronunţată de Curte prin decizia mai sus menţionată, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. Nu poate fi reţinută nici contradicţia dintre dispoziţiile art. 16 alin. 1 din Codul de procedură penală şi prevederile art. 76 alin. 1 şi art. 173 alin. 1 din acelaşi Cod, invocată de autorul excepţiei, întrucât examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţii din Constituţie sau din actele internaţionale la care România este parte, iar nu compararea mai multor prevederi de lege între ele şi nici coroborarea lor sau posibilele contradicţii din cadrul legislaţiei interne. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. 1 raportat la art. 76 alin. 1, art. 173 alin. 1, art. 250, art. 252 şi art. 257 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Viva Construct“ - S.R.L. din Deva în Dosarul nr. 236/272/2008 al Tribunalului Hunedoara - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 mai 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică