DECIZIE Nr.
593 din 14 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 54, art. 55, art. 56 si art. 57 din
Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, precum si
ale art. 294 si art. 295 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE: CURTEA
CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 357 din 27 mai 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Mihaela Ionescu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 54, art. 55, art. 56 şi art. 57 din
Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, precum şi
ale art. 294 şi art. 295 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Victoria Surdu şi Mioara Angela Leontieş (Romaniuc) în Dosarul nr.
3.163/40/2007 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că,
la dosar, pentru partea Asociaţia Alimentexp Botoşani PAS, citaţia s-a întors
cu menţiunea „destinatar mutat", fără să fie adus la cunoştinţa Curţii
Constituţionale noul sediu al acesteia.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public
apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită.
Deliberând, Curtea consideră că procedura de citare
este legal îndeplinită, având în vedere prevederile art. 98 din Codul de
procedură civilă, potrivit cărora schimbarea domiciliului uneia dintre părţi în
timpul judecăţii trebuie, sub pedeapsa neluării în seamă, să fie adusă la
cunoştinţa instanţei prin petiţie la dosar.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 20 ianuarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 3.163/40/2007, Tribunalul Botoşani - Secţia civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 54,
art. 55, art. 56 şi art. 57 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la
asociaţii şi fundaţii, precum şi ale art. 294 şi art. 295 din Codul de
procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Victoria Surdu şi Mioara
Angela Leontieş (Romaniuc) într-o acţiune având ca obiect dizolvarea unei
societăţi.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 54-57 din Ordonanţa
Guvernului nr. 26/2000 sunt neconstituţionale, fiind contrare dreptului de
proprietate privată şi libertăţii economice, consacrate constituţional în art.
44 şi art. 45 din Legea fundamentală, deoarece reglementează o procedură de
dizolvare a asociaţiilor extrem de sumară, ce permite dizolvarea şi radierea
nejustificată a unei persoane juridice cu un patrimoniu considerabil. Consideră
că prin aceasta sunt prejudiciate persoanele fizice şi persoanele juridice care
au raporturi patrimoniale sau raporturi nepatrimoniale cu asociaţia în cauză.
Totodată, consideră că prevederile art. 294 şi art. 295 din Codul de procedură
civilă încalcă dreptul la apărare, întrucât limitează posibilitatea apelantului
sau intimatului de a prezenta instanţei cereri noi care ar fi de natură să
lămurească speţa.
Tribunalul Botoşani - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.
In acest sens, arată că din conţinutul dosarului şi al sesizării rezultă că
aceasta a fost formulată cu rea-credinţă, fiind expresia neîndoielnică a
abuzului de drept. Totodată, consideră că dispoziţiile din Codul de procedură
civilă criticate nu au legătură cu cauza.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile criticate sunt constituţionale. In acest sens face referire la
Decizia Curţii Constituţionale nr. 863/2007.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei îl constituie prevederile art. 54,
art. 55, art. 56 şi art. 57 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la
asociaţii şi fundaţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr.39 din 31 ianuarie 2000. Art. 55 alin. (1) lit. c), art. 56 alin. (2) şi
art. 57 au fost modificate prin Legea nr. 246/2005 pentru aprobarea Ordonanţei
Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 25 iulie 2005, cu
următorul conţinut:
- Art. 54: „(1) Asociaţiile şi federaţiile se
dizolvă:
a) de drept;
b) prin hotărârea judecătoriei sau a tribunalului,
după caz;
c) prin hotărârea adunării generale.
(2) Fundaţiile se dizolvă:
a) de drept;
b) prin hotărârea judecătoriei.";
- Art. 55: „(1) Asociaţia se dizolvă de drept prin:
a) împlinirea duratei pentru care a fost
constituită;
b) realizarea sau, după caz, imposibilitatea
realizării scopului pentru care a fost constituită, dacă în termen de 3 luni de
la constatarea unui astfel de fapt nu se produce schimbarea acestui scop;
c) imposibilitatea constituirii adunării generale
sau a consiliului director în conformitate cu statutul asociaţiei, dacă această
situaţie durează mai mult de un an de la data la care, potrivit statutului,
adunarea generală sau, după caz, consiliul director trebuia să se constituie;
d) reducerea numărului de asociaţi sub limita fixată
de lege, dacă acesta nu a fost complinit timp de 3 luni.
(2) Constatarea dizolvării se realizează prin
hotărârea judecătoriei în a cărei circumscripţie se află sediul asociaţiei, la
cererea oricărei persoane interesate.";
- Art. 56: „(1) Asociaţia se dizolvă, prin
hotărâre judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate:
a) când scopul sau activitatea asociaţiei a devenit
ilicită sau contrară ordinii publice;
b) când realizarea scopului este urmărită prin
mijloace ilicite sau contrare ordinii publice;
c) când asociaţia urmăreşte un alt scop decât cel
pentru care s-a constituit;
d) când asociaţia a devenit insolvabilă;
e) în cazul prevăzut la art. 14.
(2) Instanţa competentă să hotărască dizolvarea este
judecătoria în circumscripţia căreia asociaţia îşi are sediul.";
- Art. 57: „Asociaţia se poate dizolva şi prin
hotărârea adunării generale. In termen de 15 zile de la data şedinţei de
dizolvare, hotărârea adunării generale se depune la judecătoria în a cărei
circumscripţie teritorială îşi are sediul, pentru a fi înscrisă în Registrul
asociaţiilor şi fundaţiilor."
Totodată, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie şi prevederile art. 294 şi art. 295 din Codul de procedură
civilă, care au următorul conţinut:
-Art. 294: „(1) In apel nu se poate schimba
calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici
nu se pot face alte cereri noi. Excepţiile de procedură şi alte asemenea
mijloace de apărare nu sunt considerate cereri noi.
(2) Se vor putea cere însă dobânzi, rate, venituri
ajunse la termen şi orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei
instanţe. De asemenea, se va putea solicita compensaţia legală'.";
- Art. 295: „(1) Instanţa de apel va verifica, în
limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de
către prima instanţă. Motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu.
(2) Instanţa va putea încuviinţa refacerea sau
completarea probelor administrate la prima instanţă, precum şi administrarea probelor noi propuse în condiţiile art. 292, dacă consideră că
sunt necesare pentru soluţionarea cauzei."
Autorii excepţiei consideră că prevederile din
Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, criticate, sunt contrare dispoziţiilor
constituţionale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi ale art.
45 referitoare la libertatea economică, în vreme ce prevederile din Codul de
procedură civilă, de asemenea criticate, încalcă dispoziţiile art. 24 din
Constituţie, referitoare la dreptul la apărare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 54-57 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 fac
parte din cap. IX al ordonanţei, acest capitol fiind anterior supus controlului
de constituţionalitate.
Astfel, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 449 din 30
mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 27
iunie 2006, că dispoziţiile cap. IX al Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000
instituie o procedură specială de dizolvare şi lichidare a asociaţiilor,
fundaţiilor şi federaţiilor, ce are ca rezultat final îndestularea
corespunzătoare a creditorilor, transmiterea bunurilor rămase în urma
lichidării şi radierea acestor forme asociative din Registrul asociaţiilor şi
fundaţiilor. Instituirea unei asemenea proceduri speciale este rezultatul
faptului că asociaţiile şi fundaţiile, astfel cum prevede art. 1 alin. (2) din
ordonanţă, sunt persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial, iar
dizolvarea poate interveni şi pentru alte motive decât cele strict economice.
Este cazul, spre exemplu, al situaţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 56
alin. (1) lit. a)-c) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, şi anume atunci când
scopul sau activitatea asociaţiei a devenit ilicită sau contrară ordinii
publice, când realizarea scopului este urmărită prin mijloace ilicite sau
contrare ordinii publice sau când asociaţia urmăreşte un alt scop decât cel
pentru care s-a constituit.
Curtea a reţinut că debitorul are la dispoziţie toate
mijloacele de probă prin care să se apere împotriva cererilor de dizolvare şi
lichidare, ordonanţa în cauză neîngrădind în niciun fel folosirea acestora.
Totodată, Curtea a constatat că, în cadrul procedurii de lichidare,
dispoziţiile art. 70 din ordonanţă prevăd că orice persoană interesată poate
contesta bilanţul lichidatorului la judecătorie şi împotriva sentinţei
pronunţate se poate exercita calea de atac a recursului.
Dispoziţiile art. 45 din Constituţie, referitoare la
libertatea economică, nu au incidenţă în cauză.
Cât priveşte prevederile art. 294 din Codul de
procedură civilă, Curtea constată că acestea au mai făcut obiectul controlului
de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 863 din 9 octombrie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 15 noiembrie
2007, Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, a
statuat că interdicţia introducerii unor cereri noi în apel, prevăzută de art.
294 din Codul de procedură civilă, este justificată de caracterul devolutiv al
apelului. Soluţia derivă din rolul instanţei de apel, şi anume acela de a
examina regularitatea hotărârii primei instanţe cu privire la pretenţiile ce au
fost deduse în faţa sa. S-a constatat, de asemenea, că interdicţia introducerii
de cereri noi în apel nu îngrădeşte accesul liber la justiţie, întrucât nimic
nu împiedică părţile în proces să formuleze noi pretenţii pe calea unei alte
acţiuni civile.
Intrucât textul de lege criticat nu împiedică în niciun
mod părţile interesate să se adreseze justiţiei pentru apărarea drepturilor, a
libertăţilor şi intereselor legitime, iar în acest cadru să beneficieze de
toate garanţiile ce caracterizează dreptul la apărare, nu poate fi reţinută
nici pretinsa încălcare a art. 24 din Legea fundamentală.
Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei
anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se
impune a fi menţinută.
Cu privire la prevederile art. 295 din Codul de
procedură civilă, raportat la dispoziţiile art. 24 din Constituţie, Curtea s-a
pronunţat prin Decizia nr. 1.024 din 7 octombrie 2008, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 755 din 10
noiembrie 2008, statuând, în esenţă, că aceste dispoziţii nu contravin
dreptului la apărare.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a
reconsidera jurisprudenţa Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele
acestei decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 54, art. 55, art. 56 şi art. 57 din Ordonanţa Guvernului nr.
26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, precum şi ale art. 294 şi art. 295
din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Victoria Surdu şi Mioara
Angela Leontieş (Romaniuc) în Dosarul nr. 3.163/40/2007 al Tribunalului
Botoşani - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu