DECIZIE Nr.
588 din 20 mai 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 516 pct. 8 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 438 din 11 iunie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean
-judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 516 pct. 8 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cuantic" - S.R.L. din
Galaţi în Dosarul nr. 12.434/233/2007 al Judecătoriei Galaţi.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public
pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstitutionalitate ca fiind
neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 28 noiembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 12.434/233/2007, Judecătoria Galaţi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 516 pct. 8 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Cuantic" - S.R.L. din Galaţi.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia
susţine că, deşi în cazul înstrăinării voluntare, actul prin care se transferă
dreptul de proprietate nu este suficient pentru evacuarea persoanelor care se
află în posesia imobilului, fiind necesară promovarea separat a unei acţiuni în
acest sens, în cazul înstrăinării silite, actul de adjudecare constituie titlu
executoriu împotriva debitorului sau a oricăror persoane care deţin posesiunea
imobilului. Or, în condiţiile în care Constituţia stabileşte că dreptul de
proprietate şi dreptul la inviolabilitatea domiciliului pot fi restrânse doar
în baza unei hotărâri judecătoreşti, dispoziţiile art. 516 pct. 8 din Codul de
procedură civilă, care atribuie executorului judecătoresc competenţa de a întocmi actul de adjudecare şi de a porni
executarea silită pentru evacuarea unei persoane dintr-un imobil adjudecat,
încalcă prevederile constituţionale sus-menţionate, precum şi pe cele prevăzute
în art. 16, 21 şi 24 din Constituţie.
Judecătoria Galaţi apreciază
excepţia de neconstitu-ţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că debitorul
poate contesta în instanţă licitaţia organizată pentru vânzarea imobilului,
putând cere pe această cale inclusiv desfiinţarea vânzării dacă aceasta s-a
realizat cu încălcarea dispoziţiilor legale.
In conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost
comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră
excepţia ca fiind neîntemeiată, arătând că actul de adjudecare întocmit de
executorul judecătoresc are natura unui act juridic complex, care produce
efecte atât pe planul dreptului material, cât şi în plan procedural. Astfel, în
temeiul acestuia se produce transferul dreptului de proprietate asupra bunului
imobil urmărit de la debitor la adjudecatar şi, tot în baza acestui act, având
putere de titlu executoriu, adjudecatarul poate cere debitorului urmărit sau
oricărei alte persoane punerea sa în posesia bunului.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au
comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art.146 lit. d)din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
reprezintă dispoziţiile art. 516 pct. 8 din Codul de procedură civilă, text de
lege care are următorul conţinut: „După plata integrală a preţului sau a
avansului prevăzut de art. 515 şi după expirarea termenului de 15 zile prevăzut
la art. 401 alin. 1 lit. a), executorul, pe baza procesului-verbal de
licitaţie, va întocmi actul de adjudecare, care va cuprinde următoarele
menţiuni: [...]
8. menţiunea că actul de adjudecare este titlu de
proprietate şi că poate fi înscris în cartea funciară, precum şi a faptului că,
pentru adjudecatar, constituie titlu executoriu împotriva debitorului, dacă
imobilul se află în posesiunea acestuia din urmă, sau împotriva oricărei
persoane care are în posesiune ori deţine în fapt, fără niciun titlu, imobilul
adjudecat."
In opinia autorului excepţiei
de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor
constituţionale cuprinse în art. 16, 20, 21, 24, 27, 44, 124, 126 şi 136. De
asemenea, sunt încălcate şi prevederile art. 6 paragraful 1 şi ale art. 13 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 17 din
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii textelor de lege
criticate, prin Decizia nr. 56 din 17 februarie 2004, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 11 martie 2004. Cu acel prilej, a
reţinut că dispoziţiile art. 516 pct. 8 din Codul de procedură civilă nu
creează nici o discriminare între părţile raportului juridic şi, prin urmare,
nici o limitare a liberului acces la justiţie, întrucât nu se poate reţine o
similitudine între situaţia juridică a debitorilor, a creditorilor sau cea a
terţilor adjudecatari de natură să permită caracterizarea regimului juridic
diferenţiat ce le este aplicabil ca fiind discriminatoriu.
In ceea ce priveşte încălcarea accesului liber la
justiţie şi a dreptului la apărare, Curtea a statuat în mod constant că
reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferită
prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau
procesual - constituie o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa
abuzivă în detrimentul altor titulari de drepturi. Intrucât accesul liber la
justiţie, ca, de altfel, oricare alt drept fundamental, consacrat ca atare de
Constituţie, are caracter legitim numai în măsura în care este exercitat cu
bună-credinţă, în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor şi intereselor
în egală măsură ocrotite ale celorlalte subiecte de drept, Curtea consideră că
stabilirea de către legiuitor a acestor limite nu aduce nicio îngrădire
dreptului în sine, ci, dimpotrivă, creează premisele valorificării sale în
concordanţă cu exigenţele generale proprii unui stat de
drept.
De altfel, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie,
stabilirea competenţei instanţelor şi a procedurii de judecată constituie
atributul exclusiv al legiuitorului, acesta fiind ţinut, desigur, ca în
procesul de legiferare să se circumscrie cadrului constituţional. Or, Curtea
constată că reglementarea dedusă controlului satisface exigenţa impusă de norma
constituţională, fiind în deplină concordanţă cu prevederile art. 21, 24 şi 53
din Legea fundamentală.
Nici critica de neconstituţionalitate a textelor de
lege în raport cu art. 44 din Constituţie, referitor la garantarea dreptului de
proprietate privată, nu este întemeiată, întrucât prin executarea silită a unei
obligaţii de plată rezultate dintr-un titlu executoriu emis conform legii se
asigură realizarea drepturilor legale ale creditorului. Stabilirea conţinutului
şi limitelor dreptului de proprietate - cărora li se subsumează reglementările
în cauză - implică în mod necesar o restrângere a exerciţiului său în
considerarea drepturilor şi intereselor altor persoane. Departe de a constitui
o atingere a dreptului subiectiv în sine, asemenea reglementări creează condiţiile
indispensabile valorificării acestuia. In consecinţă, dispoziţiile art. 516
pct. 8 din Codul de procedură civilă nu numai că nu contravin prevederilor
constituţionale invocate, ci, dimpotrivă, le dau expresie într-o manieră
specifică, dar indubitabilă.
Atât considerentele, cât şi soluţia deciziei amintite
sunt pe deplin valabile şi în cauza de faţă, neintervenind elemente noi, de
natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii în această materie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 516 pct. 8 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Cuantic" - S.R.L. din Galaţi în Dosarul nr. 12.434/233/2007 al
Judecătoriei Galaţi.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu