Decizia Nr.586 din 21.09.2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, a sintagmei „la care se ataşează dovada de primire/procesul-verbal şi înştiinţarea prevăzute la art. 163" cuprinsă în art. 154 alin. (4) din Codul de procedură civilă, precum şi a prevederilor art. 163 alin. (3) teza întâi şi alin. (6) coroborate cu sintagma „indiferent dacă partea a primit sau nu citaţia ori alt act de procedură personal" cuprinsă în art. 165 pct. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Emanuel Cristian în Dosarul nr. 8.045/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.695D/2017.2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arată că prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 respectă condiţiile de calitate a legii, prevăzând posibilitatea oricărei persoane interesate de a contesta deciziile Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal la instanţa de contencios administrativ competentă. Invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Sentinţa civilă nr. 1.038 din 23 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 8.045/2/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, a sintagmei „la care se ataşează dovada de primire/procesul-verbal şi înştiinţarea prevăzute la art. 163" cuprinsă în art. 154 alin. (4) din Codul de procedură civilă, precum şi a prevederilor art. 163 alin. (3) teza întâi şi alin. (6) coroborate cu sintagma „indiferent dacă partea a primit sau nu citaţia ori alt act de procedură personal" cuprinsă în art. 165 pct. 1 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Emanuel Cristian într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri privind obligarea Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal la începerea investigaţilor şi aplicarea dispoziţiilor legale, conform sesizării referitoare la prelucrarea datelor cu caracter personal de către o unitate bancară.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 sunt lipsite de claritate, precizie şi previzibilitate, deoarece nu stabilesc împotriva cărei decizii emise de autoritatea de supraveghere se poate formula contestaţie, în acest mod fiind încălcat principiul constituţional al egalităţii în drepturi, dreptul de acces liber la justiţie, precum şi dispoziţiile art. 148 din Legea fundamentală. Se mai susţine că textul de lege criticat a transpus în mod defectuos Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995, ceea ce determină inopozabilitatea prevederii legale criticate faţă de operator şi faţă de persoana vizată.6. Se mai susţine că prevederile art. 154 alin. (4) din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale dacă se interpretează în sensul în care comunicarea citaţiilor sau a oricăror acte de procedură prin poştă/curier se poate face fără scrisoare recomandată, fără conţinut declarat şi fără confirmare de primire, respectiv dacă se pot transmite prin poştă/curier, în condiţiile art. 154 alin. (2) din cod. De asemenea se arată că aceste prevederi legale sunt neconstituţionale dacă se interpretează că funcţionarul poştal poate îndeplini şi procedura prevăzută de art. 163 alin. (3) din Codul de procedură civilă, care, în opinia autorului excepţiei, este reglementată exclusiv pentru a fi adusă la îndeplinire de către agenţii procedurali ai instanţei.7. Se mai susţine că prevederile art. 163 alin. (3) teza întâi şi alin. (6) din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale dacă se interpretează în sensul în care şi funcţionarul poştal poate îndeplini actele procedurale reglementate prin aceste dispoziţii legale, respectiv depunerea citaţiei în cutia poştală, afişarea înştiinţării prevăzute în art. 163 din acelaşi cod sau înmânarea citaţiei şi altor persoane decât destinatarul, în condiţiile în care art. 165 pct. 2 din Codul de procedură civilă nu reglementează în mod expres aceste atribuţii ale funcţionarului poştal. Mai mult, prevederile art. 165 pct. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora procedura se socoteşte îndeplinită la data redactării procesului-verbal prevăzut de art. 164 din acelaşi cod, „indiferent dacă partea a primit sau nu citaţia ori alt act de procedură personal", sunt de natură a afecta dreptul la un proces echitabil.8. Se mai susţine că prevederile art. 154 alin. (4) din Codul de procedură civilă nu sunt corelate cu cele ale art. 165 pct. 2 din acelaşi cod, în sensul în care, deşi acest din urmă text legal statuează în mod explicit care sunt atribuţiile funcţionarului poştal, în practica instanţelor de judecată se consideră legal îndeplinită o procedură de citare în care funcţionarul poştal a îndeplinit atribuţii exclusive ale agenţilor procedurali ai instanţelor, respectiv depunerea citaţiilor şi a actelor de procedură la cutia poştală, atunci când partea a refuzat să primească corespondenţa.9. Se mai arată că actele de procedură conţin date cu caracter personal, astfel încât transmiterea acestora trebuie să îndeplinească caracteristicile de confidenţialitate şi securitate a prelucrărilor de date reglementate de Legea nr. 677/2001, iar Codul de procedură civilă nu poate conferi atribuţii în acest sens funcţionarilor poştali.10. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.12. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 respectă condiţiile de calitate a legii, întrucât instituie posibilitatea ca orice persoană ce intră sub incidenţa textului să conteste deciziile autorităţii de supraveghere la instanţa de contencios administrativ competentă şi nu creează situaţii care să impieteze asupra dreptului persoanei interesate de a se adresa instanţei de judecată, astfel că nu se poate susţine încălcarea dispoziţiilor art. 21 din Constituţie care consacră accesul liber la justiţie. Nu pot fi reţinute nici criticile cu privire la transpunerea necorespunzătoare a Directivei 95/46/CE privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, întrucât norma prevăzută la art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 conferă eficienţă dispoziţiilor de ansamblu din actul comunitar invocat. Invocă Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, precum şi Decizia nr. 821 din 9 noiembrie 2006.13. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 154 alin. (4), art. 163 alin. (3) teza întâi şi alin. (6) şi art. 165 pct. 1 din Codul de procedură civilă se apreciază că, aşa cum s-a arătat în doctrină, aduc mai multă rigoare, celeritate şi mai mare siguranţă în primirea citaţiei sau înştiinţarea celui interesat cu privire la actul de procedură care a făcut obiectul comunicării, fiind de natură să protejeze dreptul persoanei la respectarea vieţii private. Procedura comunicării actelor de procedură s-a îmbunătăţit prin rigoare şi responsabilizarea agenţilor procedurali, iar formele procedurale justifică şi sprijină prezumţia legală relativă privind considerarea citaţiei ca fiind „comunicată" la expirarea termenelor prevăzute de art. 163 alin. (3) lit. f) din Codul de procedură civilă, a căror certitudine de dovadă este asigurată prin forţa probantă legală a actelor de procedură în discuţie, caracterizată prin dovada deplină, până la înscrierea în fals, în limitele prevăzute de art. 163 alin. (5) din acelaşi cod.14. Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens arată că, în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001, îşi menţine punctul de vedere reţinut în Decizia Curţii Constituţionale nr. 821 din 9 noiembrie 2006. Se mai apreciază că dispoziţiile procesuale criticate care reglementează procedura de comunicare a citaţiilor prin poştă, cu scrisoare recomandată, precum şi comunicarea prin afişare dacă destinatarul refuză să primească citaţia, caz în care agentul o va depune în cutia poştală, iar în lipsa cutiei poştale, va afişa pe uşa locuinţei destinatarului o înştiinţare, nu contravin prevederilor constituţionale referitoare la liberul acces la justiţie. Astfel, comunicarea prin afişare se realizează numai în situaţiile în care destinatarul, aflându-se la domiciliu, nu vrea să primească citaţia, raţiunea reglementării fiind aceea de a preveni tergiversarea soluţionării cauzei prin crearea unei permanente lipse de procedură, de natură să afecteze esenţial imperativele caracterului echitabil şi termenului rezonabil în derularea procesului. Invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la procedura citării prin afişare, concretizată în deciziile nr. 813 din 19 mai 2009, nr. 234 din 9 martie 2010 sau nr. 795 din 17 noiembrie 2015.15. Totodată se apreciază că dispoziţiile legale criticate contribuie la protejarea dreptului persoanei la respectarea vieţii private, de vreme ce documentul afişat nu-l mai reprezintă însăşi citaţia, ci o înştiinţare care cuprinde elemente suficiente de identificare a destinatarului, a celui care a făcut înştiinţarea, a dosarului la care se referă actul procedural, a locului de unde şi a datei până la care poate fi ridicată citaţia, precum şi menţiunea referitoare la consecinţele procedurale ale neprezentării pentru comunicare. Înştiinţarea completată de agentul procedural are valoare de act autentic cu privire la situaţiile verificate şi atestate nemijlocit de către agent. De asemenea, asupra împrejurărilor care au determinat citarea prin depunerea citaţiei în cutia poştală ori prin afişarea înştiinţării, agentul procedural va întocmi un proces-verbal care face dovada, până la înscrierea în fals, cu privire la cele constatate. Astfel, reglementarea contribuie la consolidarea prezumţiei legale relative referitoare la comunicarea citaţiei şi nu contravine dispoziţiilor art. 1 alin. (5) sau art. 148 alin. (2) din Constituţie.16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 12 decembrie 2001, a sintagmei „la care se ataşează dovada de primire/procesul-verbal şi înştiinţarea prevăzute la art. 163" cuprinsă în art. 154 alin. (4) din Codul de procedură civilă, precum şi a prevederilor art. 163 alin. (3) teza întâi şi alin. (6) coroborate cu sintagma „indiferent dacă partea a primit sau nu citaţia ori alt act de procedură personal" cuprinsă în art. 165 pct. 1 din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015. Prevederile legale criticate au următorul cuprins:– Art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001: „(1) Împotriva oricărei decizii emise de autoritatea de supraveghere în temeiul dispoziţiilor prezentei legi operatorul sau persoana vizată poate formula contestaţie în termen de 15 zile de la comunicare, sub sancţiunea decăderii, la instanţa de contencios administrativ competentă. Cererea se judecă de urgenţă, cu citarea părţilor. Soluţia este definitivă şi irevocabilă."

– Art. 154 alin. (4) din Codul de procedură civilă: „(4) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (1) nu este posibilă, aceasta se va face prin poştă, cu scrisoare recomandată, cu conţinut declarat şi confirmare de primire, în plic închis, la care se ataşează dovada de primire/procesul-verbal şi înştiinţarea prevăzute la art. 163." Prevederile art. 154 alin. (4) din Codul de procedură civilă fac referire la art. 154 alin. (1) din acelaşi cod, potrivit cărora: „(1) Comunicarea citaţiilor şi a tuturor actelor de procedură se va face, din oficiu, prin agenţii procedurali ai instanţei sau prin orice alt salariat al acesteia, precum şi prin agenţi ori salariaţi ai altor instanţe, în ale căror circumscripţii se află cel căruia i se comunică actul."

– Art. 163 alin. (3) teza întâi şi alin. (6) din Codul de procedură civilă: „(3) Dacă destinatarul refuză să primească citaţia, agentul o va depune în cutia poştală. (...)
(6) Dacă destinatarul nu este găsit la domiciliu ori reşedinţă sau, după caz, sediu, agentul îi va înmâna citaţia unei persoane majore din familie sau, în lipsă, oricărei alte persoane majore care locuieşte cu destinatarul ori care, în mod obişnuit, îi primeşte corespondenţa."

– Art. 165 pct. 1 din Codul de procedură civilă: „Procedura se socoteşte îndeplinită:1. la data semnării dovezii de înmânare ori, după caz, a încheierii procesului-verbal prevăzut la art. 164, indiferent dacă partea a primit sau nu citaţia ori alt act de procedură personal;" 19. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la principiul securităţii juridice, în componenta sa referitoare la calitatea legii, art. 6 alin. (1) privind dreptul la identitate al persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 24 - Dreptul la apărare, art. 26 - Viaţa intimă, familială şi privată, art. 28 - Secretul corespondenţei, art. 142 alin. (1) referitor la rolul Curţii Constituţionale şi art. 148 - Integrarea în Uniunea Europeană. 20. De asemenea sunt invocate Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 281 din 23 noiembrie 1995, art. 7 - Respectarea vieţii private şi de familie, art. 8 - Protecţia datelor cu caracter personal, art. 20 - Egalitatea în faţa legii şi art. 47 - Dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi art. 6 - Dreptul la un proces echitabil şi art. 8 - Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în privinţa prevederilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001, autorul acesteia susţine că sunt lipsite de claritate şi previzibilitate deoarece nu stabilesc împotriva cărei decizii emise de autoritatea de supraveghere se poate formula contestaţie. 22. Analizând actul normativ criticat, din perspectiva aspectelor relevate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că Legea nr. 677/2001 este o transpunere în planul legislaţiei naţionale a Directivei 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 281 din 23 noiembrie 1995, şi are drept scop garantarea şi protejarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor fizice, în special a dreptului la viaţa intimă, familială şi privată, cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal efectuate, prin mijloace automate sau prin alte mijloace şi care fac parte/vor fi incluse într-un sistem de evidenţă. În sensul legii, „operatorul de date cu caracter personal" este orice persoană fizică sau juridică, de drept privat ori de drept public, inclusiv autorităţile publice, care stabileşte scopul şi mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal sau care este desemnată ca operator în temeiul unui act normativ. 23. Din punctul de vedere care interesează prezenta excepţie de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în temeiul art. 8 din Legea nr. 677/2001, prelucrarea oricăror date cu caracter personal având funcţie de identificare de aplicabilitate generală se poate realiza, prin excepţie de la condiţiile de legitimitate în prelucrarea datelor reglementate de art. 5 din acelaşi act normativ, în lipsa consimţământului expres şi neechivoc al persoanei vizate, însă numai dacă prelucrarea este prevăzută în mod expres de o dispoziţie legală. Supravegherea şi controlul prelucrărilor de date cu caracter personal se face de către Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, autoritate publică cu personalitate juridică, autonomă şi independentă faţă de orice altă autoritate a administraţiei publice, cu atribuţii în controlul legalităţii oricăror prelucrări de date cu caracter personal. În acest sens, autoritatea de supraveghere păstrează un registru de evidenţă al prelucrărilor de date, notificate de operatori în conformitate cu art. 22 din actul normativ criticat, iar persoanele ale căror date fac obiectul unei prelucrări pot face plângere la Autoritatea naţională. Dacă plângerea este găsită întemeiată, aceasta poate dispune, prin decizie motivată, care se comunică părţilor interesate, suspendarea provizorie sau încetarea prelucrării datelor, ştergerea parţială ori integrală a datelor prelucrate şi poate să sesizeze organele de urmărire penală sau să intenteze acţiuni în justiţie. De asemenea, în mod alternativ faţă de posibilitatea adresării unei plângeri către autoritatea de supraveghere, persoana vizată de prelucrările de date se poate adresa direct instanţei de judecată. În acest sens, art. 25 alin. (2) prevede că „(2) Plângerea către autoritatea de supraveghere nu poate fi înaintată dacă o cerere în justiţie, având acelaşi obiect şi aceleaşi părţi, a fost introdusă anterior." 24. Contestarea deciziilor autorităţii de supraveghere se poate face de către operator sau persoana vizată, prin formularea unei contestaţii, în termen de 15 zile de la comunicare, la instanţa de contencios administrativ competentă. Prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001, textul de lege criticat în prezenta cauză, dispun în mod neechivoc în legătură cu faptul că o contestaţie în justiţie se poate formula „împotriva oricărei decizii emise de autoritatea de supraveghere", astfel încât, contrar susţinerilor autorului excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că formula redacţională a textului de lege criticat îndeplineşte în mod obiectiv cerinţele de calitate ale legii, una dintre componentele principiului securităţii juridice, reglementat de art. 1 alin. (5) din Constituţie. Astfel, în temeiul textului de lege criticat, persoana vizată de orice prelucrare de date cu caracter personal care intră sub incidenţa Legii nr. 677/2001, sau, respectiv, operatorul de date, poate contesta în justiţie orice decizie a autorităţii de supraveghere, adoptată în temeiul art. 21 alin. (3) din Legea nr. 677/2001, potrivit căruia, autoritatea de supraveghere exercită, între altele, următoarele atribuţii: primeşte şi analizează notificările privind prelucrarea datelor cu caracter personal, anunţând operatorului rezultatele controlului prealabil; autorizează prelucrările de date în situaţiile prevăzute de lege; poate dispune, în cazul în care constată încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 677/2001, suspendarea provizorie sau încetarea prelucrării datelor, ştergerea parţială ori integrală a datelor prelucrate; primeşte şi soluţionează plângeri, sesizări sau cereri de la persoanele fizice şi comunică soluţia dată ori, după caz, diligenţele depuse; efectuează investigaţii din oficiu sau la primirea unor plângeri ori sesizări. 25. Pentru aceste considerente, Curtea constată că nu pot fi reţinute susţinerile autorului excepţiei referitoare la încălcarea prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate. 26. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocă şi neconstituţionalitatea prevederilor art. 154 alin. (4), art. 163 alin. (3) teza întâi şi alin. (6) şi art. 165 pct. 1 din Codul de procedură civilă, arătând, în esenţă, că, în cazul în care citarea sau comunicarea actelor de procedură se face prin poştă, funcţionarul poştal nu poate îndeplini şi operaţiuni procedurale care sunt prevăzute în mod expres pentru agenţii procedurali ai instanţei de judecată, respectiv depunerea citaţiei în cutia poştală, afişarea înştiinţării prevăzute în art. 163 din acelaşi cod sau înmânarea citaţiei şi altor persoane decât destinatarul. Se mai arată că actele de procedură conţin date cu caracter personal, astfel încât transmiterea acestora trebuie să îndeplinească caracteristicile de confidenţialitate şi securitate, iar Codul de procedură civilă nu poate conferi atribuţii în acest sens funcţionarilor poştali. 27. Analizând prevederile legale criticate, Curtea reţine că acestea sunt cuprinse în Cartea I - Dispoziţii generale, Titlul IV - Actele de procedură, Capitolul II - Citarea şi comunicarea actelor de procedură din Codul de procedură civilă. În vederea asigurării contradictorialităţii procesului civil şi respectării dreptului de apărare al părţilor, legiuitorul a reglementat, astfel, în mod distinct, citarea părţilor, înţeleasă ca actul procedural prin care se transmite citaţia ce înştiinţează partea de existenţa unui proces, cât şi, într-un sens mai larg, comunicarea oricăror acte de procedură care trebuie aduse la cunoştinţa participanţilor la proces. 28. În ceea ce priveşte modalitatea de comunicare, regula este cea stabilită de art. 154 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în sensul în care comunicarea citaţiilor şi a tuturor actelor de procedură se face din oficiu, prin agenţii procedurali ai instanţei sau prin oricare alt salariat al acesteia, precum şi ai altor instanţe în ale căror circumscripţii se află cel căruia i se comunică actul. În mod subsidiar comunicării prin agenţii procedurali ai instanţelor, prin urmare numai atunci când această modalitate nu este posibilă, art. 154 alin. (4) reglementează comunicarea prin poştă sau servicii de curierat rapid, potrivit art. 154 alin. (5), cu scrisoare recomandată, cu conţinut declarat şi confirmare de primire, în plic închis, la care se ataşează, de asemenea, ca şi în cazul citării prin agenţii procedurali ai instanţelor, dovada de înmânare/procesul-verbal şi înştiinţarea prevăzute la art. 163. Textul de lege nu defineşte cazul de imposibilitate a comunicării prin agenţi procedurali, însă, având în vedere că, potrivit art. 64 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.375/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 970 din 28 decembrie 2015, agentul procedural al instanţei comunică actele procedurale persoanelor din localitatea unde se află sediul instanţei - fie instanţa emitentă a actului de comunicat, fie instanţa solicitată să efectueze comunicarea în condiţiile art. 154 alin. (1) din Codul de procedură civilă, iar numai în cazuri urgente şi când dotarea instanţelor permite, comunicarea se poate realiza şi în alte localităţi, rezultă că, în localităţile unde nu există instanţe, comunicarea se face, de regulă, prin intermediul funcţionarilor poştali. 29. Prin urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea reţine că premisa de la care porneşte în analiza prezentei excepţii de neconstituţionalitate este aceea că, în temeiul art. 154 alin. (1) coroborat cu art. 154 alin. (4) din Codul de procedură civilă, comunicarea citaţiilor şi a altor acte de procedură se face, de regulă, prin agenţii procedurali ai instanţelor, şi, în mod subsidiar, prin funcţionarii poştali/servicii de curierat rapid. Principala modalitate de citare şi comunicare a actelor de procedură se realizează prin înmânarea personală a actului comunicat, direct destinatarului sau unei persoane care îl reprezintă, prin agentul procedural al instanţei, [art. 154 alin. (1) din Codul de procedură civilă], prin salariatul primăriei căreia i se lasă corespondenţa de la instanţă [în condiţiile art. 163 alin. (3) lit. f) teza a doua şi art. 163 alin. (10)], prin funcţionarul poştal [art. 154 alin. (4)] sau prin executorul judecătoresc/serviciul de curierat rapid [art. 154 alin. (5)]. În acest scop, instanţa întocmeşte actul de comunicat (citaţie sau alt act de procedură), pe care îl introduce în plic închis, cu menţiunea „PENTRU JUSTIŢIE. A SE ÎNMÂNA CU PRIORITATE.", şi căruia îi ataşează formularul-dovadă de înmânare/procesul-verbal, precum şi înştiinţarea prevăzută la art. 163. 30. În continuare, analizând prevederile art. 163 din Codul de procedură civilă - Procedura de comunicare, Curtea reţine că citaţia/orice act de procedură se înmânează personal destinatarului, care va semna dovada de înmânare certificată de „agentul însărcinat cu înmânarea". Curtea reţine că, în acest caz, legea nu distinge în sensul că agentul însărcinat cu înmânarea este agentul procedural al instanţei, astfel încât, aşa cum s-a reţinut anterior, acesta poate fi şi funcţionarul poştal, în condiţiile art. 154 alin. (4) din Codul de procedură civilă. În cazul în care destinatarul primeşte citaţia, dar refuză/nu poate semna dovada de înmânare, agentul întocmeşte un proces-verbal în care arată aceste împrejurări. Dacă destinatarul refuză chiar primirea citaţiei, agentul o depune în cutia poştală sau, în lipsa acesteia, va afişa pe uşa locuinţei destinatarului o înştiinţare, prin care îi aduce la cunoştinţă că, după o zi, dar nu mai târziu de 7 zile de la afişarea înştiinţării, sau nu mai puţin de 3 zile, în cazuri urgente, destinatarul trebuie să se prezinte fie la sediul instanţei de judecată care a emis citaţia, dacă aceasta îşi are sediul în aceeaşi localitate cu a destinatarului, fie la sediul primăriei din localitatea în a cărei rază teritorială locuieşte sau îşi are sediul destinatarul, pentru a i se comunica citaţia. De asemenea, odată cu afişarea înştiinţării, agentul întocmeşte un proces-verbal în care consemnează refuzul de primire a citaţiei. Potrivit art. 163 alin. (5) şi art. 164 alin. (4) coroborate cu art. 269 şi 270 din Codul de procedură civilă, procesul-verbal întocmit de agent asupra împrejurărilor care au determinat citarea prin depunerea citaţiei în cutia poştală ori prin afişarea înştiinţării are valoare de act autentic cu privire la situaţiile verificate şi atestate nemijlocit de către acesta şi face dovada până la înscrierea în fals cu privire la cele constatate. Dacă destinatarul nu este găsit la domiciliu/reşedinţă/sediu, agentul îi înmânează citaţia/actul de procedură unei persoane majore din familie/care locuieşte împreună cu acesta/care îi primeşte corespondenţa în mod obişnuit sau administratorului/portarului în cazul unui hotel/unei clădiri cu mai multe apartamente, întocmind un proces-verbal cu privire la această împrejurare, cu arătarea identităţii primitorului. Dacă persoanele menţionate lipsesc sau dacă, deşi prezente, refuză să primească actul, agentul va lăsa citaţia în cutia poştală sau va afişa înştiinţarea prevăzută de art. 163, cu toate consecinţele prevăzute de acest text de lege [art. 163 alin. (6)-(9) din acelaşi cod]. 31. Prin urmare, Curtea reţine că, în toate cazurile de refuz de primire sau de lipsă a destinatarului/altor persoane care pot primi corespondenţa, legiuitorul a reglementat posibilitatea afişării unei înştiinţări a părţii despre posibilitatea de a-şi ridica personal citaţia, sub sancţiunea operării prezumţiei relative de comunicare, dacă destinatarul nu şi-a ridicat actul de la instanţa emitentă sau de la primărie, în termenul prescris de lege. Aşa cum a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, în aceste cazuri, afişarea are în vedere „o situaţie cu caracter de excepţie şi urmăreşte să prevină şi să limiteze eventualele abuzuri în exercitarea drepturilor procesuale, de natură să determine tergiversarea soluţionării cauzei, pe calea menţinerii cu rea-credinţă a unei permanente lipse de procedură." (Decizia nr. 108 din 2 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 31 mai 2002). De asemenea, în acest caz, afişarea „contribuie la protejarea dreptului persoanei la respectarea vieţii private, de vreme ce documentul afişat nu-l mai reprezintă însăşi citaţia, ci o înştiinţare care cuprinde elemente suficiente de identificare a destinatarului, a celui care a făcut înştiinţarea, a dosarului la care se referă actul procedural, a locului de unde şi a datei până la care poate fi ridicată citaţia, precum şi menţiunea referitoare la consecinţele procedurale ale neprezentării pentru comunicare." (Decizia nr. 795 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 20 ianuarie 2016). Ori de câte ori se afişează înştiinţarea, agentul trebuie să depună citaţia şi procesul-verbal respectiv la sediul instanţei care a emis actul ori la sediul primăriei în a cărei rază teritorială locuieşte sau îşi are sediul destinatarul, dacă în localitate nu există instanţă. În acest ultim caz, funcţionarul anume desemnat din cadrul primăriei înaintează instanţei emitente dovada de înmânare semnată de destinatar, procesul-verbal întocmit de agent sau, după caz, dacă destinatarul nu se prezintă să ridice corespondenţa, procesul-verbal întocmit cu această ocazie. 32. Aşa cum s-a reţinut anterior, în mod subsidiar comunicării prin agentul procedural al instanţei, legiuitorul a reglementat comunicarea prin poştă/curierat rapid, numai în cazurile în care prima modalitate nu este posibilă. În acest sens, agentul poştal sau curierul va proceda conform art. 163 din cod, iar actul de comunicat este transmis în plic închis, purtând menţiunea specifică „PENTRU JUSTIŢIE. A SE ÎNMÂNA CU PRIORITATE." , cu corectivul că este vorba de o transmitere prin poştă, cu scrisoare recomandată, cu conţinut declarat şi confirmare de primire, noţiuni detaliate în mod specific prin art. 2 pct. 18 şi 19 din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2013 privind serviciile poştale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 15 martie 2013. Aşadar, contrar susţinerilor autorului excepţiei, Curtea reţine că, în acest caz, comunicarea actului de procedură prin poştă se face tot în condiţiile unui plic închis, ce poartă menţiunea specifică, trimiterea beneficiind de garanţii suplimentare de siguranţă şi confidenţialitate, specifice reglementărilor legale în materia serviciilor poştale. 33. Având în vedere că actul normativ criticat conţine două referiri exprese la comunicarea prin poştă/curierat rapid, respectiv art. 154 alin. (4) şi, respectiv, art. 165 pct. 2 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia procedura se socoteşte îndeplinită la data semnării de către parte a confirmării de primire ori a consemnării de către funcţionarul poştal/curier a refuzului de a primi corespondenţa, autorul excepţiei consideră că, în acest caz, nefiind reglementată în mod expres, nu poate fi aplicată procedura afişării înştiinţării, cu toate consecinţele reglementate de art. 163 din acelaşi cod, astfel cum au fost prezentate anterior. 34. Analizând aceste susţineri, Curtea reţine că nereglementarea expresă a posibilităţii funcţionarului poştal de a lăsa corespondenţa la sediul primăriei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul/reşedinţa/sediul destinatarul, în situaţia în care acesta refuză să primească corespondenţa şi nu are cutie poştală, nu poate fi interpretat în sensul că funcţionarul poştal nu poate îndeplini această atribuţie procedurală. În virtutea principiului de drept potrivit căruia norma juridică trebuie interpretată în sensul în care produce efecte juridice, aceste prevederi legale nu trebuie privite în mod singular, ci trebuie coroborate cu întreaga reglementare a procedurii de comunicare, cuprinsă în art. 163 şi art. 164, astfel încât, în temeiul competenţei reglementate în mod expres prin art. 154 alin. (4), funcţionarul poştal este îndreptăţit să îndeplinească în mod corelativ atribuţiile agentului procedural, atunci când comunicarea se face prin poştă. 35. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 165 pct. 1 din Codul de procedură civilă, sintagma „indiferent dacă partea a primit sau nu citaţia ori alt act de procedură personal", din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se poate deduce că autorul acesteia este nemulţumit de faptul că legea prezumă îndeplinirea procedurii de citare, indiferent de faptul primirii personale de către parte a actelor comunicate. 36. În legătură cu aceste susţineri, Curtea reţine că, în contextul realităţii sociale care vizează faptul că, de regulă, destinatarul nu se află la domiciliu/reşedinţă în timpul programului de lucru al agentului procedural/funcţionarului poştal, având propriul său program de lucru, obligatoriu, la rândul său, este rezonabilă prezumţia instituită de legiuitor, în vederea evitării perpetuării unei neregularităţi procedurale în materia citării şi a comunicării actelor de procedură. Mai mult, din întreaga reglementare a procedurii aplicabile în cazul în care destinatarul nu poate primi personal corespondenţa, respectiv lipsesc şi persoanele majore din familie/care convieţuiesc cu destinatarul/care îi primesc în mod obişnuit corespondenţa, reiese preocuparea legiuitorului de a asigura protejarea dreptului persoanei la respectarea vieţii private, prin asigurarea confidenţialităţii actelor comunicate, având în vedere că nu se procedează la afişarea a însuşi actului procedural de comunicat, ci a unei înştiinţări, care indică destinatarului că trebuie să se prezinte, personal, la sediul instanţei sau al primăriei din raza de domiciliu/reşedinţă, după caz, pentru comunicare. 37. Faţă de toate aceste considerente, Curtea reţine că realizarea comunicării actelor de procedură, în mod subsidiar, şi prin intermediul serviciilor poştale sau de curierat rapid dă eficienţă necesităţii de a cunoaşte existenţa procesului, a actelor procedurale şi a poziţiei procesuale a celorlalte părţi. În acest mod, această modalitate de comunicare nu este de natură să aducă atingere drepturilor fundamentale invocate de autorul excepţiei, ci, dimpotrivă, contribuie la realizarea eficientă a principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare, garanţii ale dreptului la un proces echitabil, în deplină concordanţă cu art. 21 alin. (3) şi art. 24 din Constituţie, referitoare la dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare. 38. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Emanuel Cristian în Dosarul nr. 8.045/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, a sintagmei „la care se ataşează dovada de primire/procesul-verbal şi înştiinţarea prevăzute la art. 163" cuprinsă în art. 154 alin. (4) din Codul de procedură civilă, precum şi a prevederilor art. 163 alin. (3) teza întâi şi alin. (6) coroborate cu sintagma „indiferent dacă partea a primit sau nu citaţia ori alt act de procedură personal" cuprinsă în art. 165 pct. 1 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 21 septembrie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Irina-Loredana Gulie