DECIZIE Nr.
582 din 14 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 119/2007 privind masurile pentru combaterea întarzierii
executarii obligatiilor de plata rezultate din contracte comerciale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 426 din 23 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii
executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Alglast" - S.R.L. din Cluj-Napoca în
Dosarul nr. 13.981/211/2008 al Judecătoriei Cluj-Napoca.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 8 decembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 13.981/211/2008, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea
Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007
privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată
rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Alglast" - S.R.L. din Cluj-Napoca.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că textul de lege criticat contravine prevederilor
art. 11, art. 21 alin. (1) şi (3) din Constituţie şi art. 6 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale care
garantează dreptul persoanei la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor
într-un termen rezonabil, în măsura în care instanţa, ulterior pronunţării
ordonanţei de plată şi somării debitorului să achite datoria, poate reveni
asupra propriei hotărâri prin admiterea cererii în anulare. Astfel, instanţa
intervine în favoarea debitorului de rea-credinţă care, invocând propria culpă
- nedepunerea întâmpinării în termenul legal, este repus ope legis în
dreptul de a formula actul procedural şi de a propune probe şi excepţii, după
ce în prealabil fusese decăzut din acest drept şi prezumat că a recunoscut
creanţa ce face obiectul ordonanţei de plată.
Judecătoria Cluj-Napoca apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor
de plată rezultate din contracte comerciale, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 738 din 31 decembrie 2007, texte de lege care au
următorul conţinut:
- Art. 13: „(1) Impotriva ordonanţei de plată
debitorul poate formula cerere în anulare.
(2) Cererea în anulare se soluţionează de către
instanţa care a emis ordonanţa de plată.
(3) Cererea în anulare nu suspendă executarea.
Suspendarea va putea fi însă încuviinţată, la cererea debitorului, numai cu
dare de cauţiune, al cărei cuantum va fi fixat de instanţă.
(4) Dacă instanţa învestită admite cererea în
anulare, aceasta va anula ordonanţa de plată, pronunţând o hotărâre
irevocabilă. Prevederile art. 9 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.
(5) Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în
anulare este irevocabilă."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 11 alin. (3), art. 21 alin. (1)şi (3), precum şi art. 6 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 a fost adoptată
pentru a stabili măsuri pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor
de plată asumate prin contracte comerciale şi pentru reglementarea unei
proceduri simplificate de soluţionare a acţiunilor în justiţie având ca obiect
asemenea obligaţii.
Astfel, în temeiul ordonanţei, creditorul unei creanţe
certe, lichide şi exigibile de plată a unor sume de bani ce rezultă din
contractul comercial depune o cerere la instanţa competentă pentru judecarea
fondului cauzei în primă instanţă. Debitorul poate contesta creanţa prin
întâmpinare, nedepunerea acesteia echivalând cu o recunoaştere a pretenţiilor
creditorului, potrivit art. 7 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 119/2007. In cazul în care debitorul contestă creanţa, iar instanţa
constată că această contestaţie este întemeiată, va respinge cererea
creditorului printr-o încheiere irevocabilă. In această situaţie, creditorul
poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun.
In situaţia în care contestaţia nu este întemeiată, în
urma verificării cererii creditorului, pe baza înscrisurilor depuse, a
declaraţiilor părţilor, precum şi a celorlalte probe administrate, instanţa
emite o ordonanţă de plată, în care se precizează suma şi termenul de plată.
Acest termen nu poate fi mai mic de 10 zile şi nu va depăşi 30 de zile de la
data comunicării ordonanţei de plată, cu excepţia cazului în care părţile se
înţeleg altfel.
Impotriva ordonanţei de plată, debitorul poate formula
cerere în anulare, care nu suspendă executarea ordonanţei. In fine, ordonanţa
de plată, devenită irevocabilă ca urmare a neintroducerii sau respingerii
cererii în anulare, constituie titlu executoriu.
Curtea constată că specificul domeniului supus
reglementării a impus adoptarea unor soluţii diferite faţă de cele din dreptul
comun, una dintre acestea constituind-o consacrarea cererii în anulare, care
reprezintă, evident, o cale de atac împotriva ordonanţei. Imprejurarea că
legiuitorul a instituit o cale de atac cu o fizionomie juridică diferită de
aceea a căilor de atac de drept comun nu relevă niciun aspect de
neconstituţionalitate, fiind în deplină concordanţă cu prevederile art. 129 din
Constituţie. Intr-adevăr, în măsura în care textul constituţional de referinţă
foloseşte termenul generic de „căi de atac", fără a le identifica
şi a le caracteriza, respectiv fără a se referi in terminis la apel şi
recurs, ipoteză în care respectarea acestor date de identificare ar fi fost
convertită într-un criteriu de constituţionalitate, legiuitorul ordinar este
deplin îndreptăţit ca în considerarea anumitor particularităţi să opteze pentru
o cale de atac cu o identitate proprie, alta decât a celei de drept comun.
O asemenea concluzie rezultă, de altfel, din chiar
formula redacţională adoptată de legiuitorul constituţional, potrivit căreia
stabilirea regimului juridic al căilor de atac este de competenţa exclusivă a
legiuitorului ordinar, care, potrivit atribuţiilor prevăzute de art. 126 alin.
(2) din Constituţie, stabileşte competenţa şi procedura de judecată, evident cu
condiţia ca nicio normă de procedură să nu contravină vreunei dispoziţii
constituţionale.
Pe de altă parte, Curtea constată că reglementarea
acestei căi de atac constituie expresia aplicării în plan legislativ a
garanţiei constituţionale privind dreptul la un proces echitabil. Astfel, în
condiţiile în care creditorul, în cazul în care i s-a respins cererea, are
posibilitatea de a formula, potrivit dreptului comun, o acţiune în pretenţii
prin care îşi poate valorifica dreptul, în virtutea egalităţii de arme care
guvernează procesul civil, apare ca justă şi echitabilă punerea la dispoziţia
debitorului a cererii în anularea ordonanţei de plată. Această soluţie se
impune cu atât mai mult cu cât, în lipsa ei, debitorul nu ar mai avea nicio
cale de a evita executarea silită, în condiţiile aplicării art. 14 alin. (2)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007, potrivit căruia, cu
prilejul contestaţiei la executare, este prohibită invocarea unor apărări de
fond împotriva titlului executoriu, obiect al acesteia putând constitui doar
aspectele legate de procedura de executare. Aşa fiind, prin instituirea unei
atare interdicţii, legiuitorul a urmărit să înlăture posibilitatea unor
eventuale abuzuri, constând în reiterarea unor apărări de fond, pe calea
contestaţiei la executare, după ce acestea au fost invocate în cererea în
anulare şi au fost respinse.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007
privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată
rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Alglast" - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 13.981/211/2008 al
Judecătoriei Cluj-Napoca.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu