DECIZIE   Nr. 582 din  3 noiembrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 1 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 1125 din 13 decembrie 2005

    Ioan Vida               - presedinte
    Nicolae Cochinescu      - judecator
    Aspazia Cojocaru        - judecator
    Constantin Doldur       - judecator
    Acsinte Gaspar          - judecator
    Kozsokar Gabor          - judecator
    Petre Ninosu            - judecator
    Ion Predescu            - judecator
    Serban Viorel Stanoiu   - judecator
    Marinela Minca          - procuror
    Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Nicu Scapau in Dosarul nr. 529/2005 al Tribunalului Tulcea.
    La apelul nominal lipseste autorul exceptiei, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata, deoarece prevederile art. 171 alin. 1 din Codul de procedura penala nu contravin dispozitiilor art. 24 din Legea fundamentala.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 24 mai 2005, pronuntata in Dosarul nr. 529/2005, Tribunalul Tulcea a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 171 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Nicu Scapau in dosarul de mai sus, avand ca obiect solutionarea unei cauze penale aflate in apel.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, prin care nu se critica reglementarea cuprinsa in art. 171 alin. 1 din Codul de procedura penala, ci lipsa prevederilor referitoare la aplicarea sa si in alte situatii, autorul sustine ca textul de lege nu garanteaza dreptul constitutional la aparare. Aceasta, deoarece nu prevede in mod expres garantarea dreptului si pentru faza actelor premergatoare.
    Tribunalul Tulcea opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece obligatia organului judiciar de a-i aduce la cunostinta autorului infractiunii ca are dreptul sa fie asistat de un aparator nu poate subzista in cursul efectuarii actelor premergatoare, intrucat nu s-a declansat inca procesul penal, iar faptuitorul nu a fost pus sub invinuire. Actele premergatoare au menirea fie de a completa informatiile pe care organele de urmarire penala le au cu privire la savarsirea unei infractiuni, fie numai sa verifice aceste informatii spre a se putea desprinde concluziile corespunzatoare in legatura cu inceperea urmaririi penale.
    Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece dispozitiile legale criticate reflecta si concretizeaza, cu privire la procesul penal, prevederile referitoare la dreptul la asistenta juridica in tot cursul procesului penal. Or, momentul inceperii procesului penal coincide cu cel al inceperii urmaririi penale si inainte de acest moment nu se poate vorbi de invinuit, deoarece cel care a savarsit infractiunea este denumit faptuitor, fara a avea inca o calitate procesuala. Prin urmare, in afara procesului penal nu poate fi instituita obligativitatea organelor judiciare de a aduce la cunostinta celor interesati ca au dreptul la asistenta juridica. Dimpotriva, in caz contrar s-ar incalca tocmai textul constitutional invocat, care stabileste ca dreptul la aparare este garantat "in tot cursul procesului penal" si nu in afara lui.
    Momentul desfasurarii actelor premergatoare nu face parte din procesul penal la care fac trimitere textul criticat si textul constitutional. Prin urmare, garantiile prevazute pentru procesul penal nu au aplicare in faza anterioara acestuia.
    Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece dispozitiile legale criticate, care obliga organele judiciare sa aduca la cunostinta invinuitului sau inculpatului ca are dreptul de a fi asistat de un aparator, nu fac altceva decat sa concretizeze dreptul constitutional la aparare.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 171 alin. 1 din Codul de procedura penala, cu urmatorul continut:
    Art. 171 alin. 1 - Asistenta invinuitului sau a inculpatului: "Invinuitul sau inculpatul are dreptul sa fie asistat de aparator in tot cursul urmaririi penale si al judecatii, iar organele judiciare sunt obligate sa-i aduca la cunostinta acest drept."
    Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate prevederile constitutionale ale art. 24 referitoare la dreptul la aparare.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca nu poate retine, asa cum sustine autorul exceptiei, incalcarea dreptului la aparare, prin aceea ca textul de lege criticat nu are in vedere si faza premergatoare inceperii urmaririi penale. In aceasta faza nu se aduc acuzatii niciunei persoane, deci nu exista inca un invinuit sau un inculpat pentru savarsirea unei fapte penale, astfel ca nu se pune problema dreptului la aparare.
    Pe de alta parte, nici textul de lege criticat si nici o alta dispozitie legala nu impiedica persoana vizata de cercetarile efectuate anterior inceperii urmaririi penale sa ofere organelor de urmarire penala, chiar asistata de avocat, informatii, date si explicatii de natura sa previna o eventuala invinuire nejustificata.
    De altfel, asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 171 alin. 1 din Codul de procedura penala, sub aspectul garantarii dreptului la aparare in tot cursul procesului penal, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat prin deciziile nr. 17 din 9 februarie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 112 din 18 martie 1999, si nr. 13 din 16 ianuarie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 135 din 3 martie 2003. Cu acele ocazii Curtea a constatat ca nu exista nici o contradictie intre dispozitiile legale criticate si prevederile art. 24 din Constitutie, textul reglementand in detaliu insusi principiul constitutional al dreptului la aparare.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Nicu Scapau in Dosarul nr. 529/2005 al Tribunalului Tulcea.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 3 noiembrie 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat-asistent,
                              Afrodita Laura Tutunaru