DECIZIE Nr.
581 din 19 septembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr.
50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 839 din 11 octombrie 2006
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr.
50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Ipso Serv" - S.R.L. din Bucureşti în
Dosarul nr. 29.653/299/2005 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal răspunde partea Ciulin Nedelcu,
personal şi asistat de avocat Haralambie Voicilaş, lipsă fiind celelalte părţi,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, avocatul părţii
prezente solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. In acest sens, face
referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, făcând
referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 10 februarie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 29.653/299/2005, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.
32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării
lucrărilor de construcţii. Excepţia a fost ridicată de Societatea
Comercială „Ipso Serv" - S.R.L. cu ocazia soluţionării unei cauze ce are
ca obiect obligarea de a desfiinţa lucrări nelegal realizate.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate autorul
acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate, care prevăd posibilitatea organului care a
aplicat sancţiunea de a sesiza instanţele judecătoreşti pentru a se dispune
demolarea construcţiilor realizate nelegal, încalcă prevederile art. 44 alin.
(2) din Constituţie, deoarece desfiinţează dreptul de proprietate privată
asupra unui imobil deja edificat, fără a fi nevoie de obţinerea unei
autorizaţii de demolare. De asemenea, arată că dispoziţiile art. 32 alin. (1)
lit. b) din Legea nr. 50/1991 contravin şi prevederilor art. 53 şi 136 din
Constituţie.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, face
referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului,
raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă,
potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 32' alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991
privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13
octombrie 2004.
Textul de lege criticat are următorul conţinut: „(1)
In cazul în care persoanele sancţionate contravenţional au oprit executarea
lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal
de constatare a contravenţiei, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul
care a aplicat sancţiunea
va sesiza instanţele judecătoreşti pentru a dispune, după caz: (...)
b) desfiinţarea construcţiilor realizate
nelegal."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 44 alin. (2) referitoare la dreptul de proprietate privată, ale art. 53
referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi
ale art. 136 alin. (5) referitoare la inviolabilitatea proprietăţii private.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prin Decizia nr. 159 din 28 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 24 martie 2006, a statuat că în ceea ce priveşte
edificarea de construcţii nu se poate susţine că prin desfiinţarea unei
construcţii nelegal executate s-ar încălca dreptul de proprietate, întrucât
demolarea, dispusă de o instanţă judecătorească la finalul unui proces în care
s-au putut formula apărări şi administra probe, este consecinţa nerespectării
de către constructor a prevederilor imperative ale legii privitoare la
autorizările necesare edificării imobilului respectiv. In ceea ce priveşte
necesitatea emiterii unei autorizaţii prealabile de desfiinţare a construcţiei,
prevăzută la art. 8 din lege, de către preşedinţii consiliilor judeţene, de
primarul general al municipiului Bucureşti sau de primari, după caz, se
constată că această obligaţie nu incumbă, în mod evident, instanţelor de
judecată, care pot dispune demolarea prin hotărâre judecătorească, în virtutea
prerogativei lor generale de jurisdicţie.
Totodată, prin Decizia nr. 367 din 28 septembrie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.118 din 27 noiembrie 2004, Curtea a statuat că dispoziţiile
de lege criticate nu contravin nici prevederilor art. 136 alin. (5) din
Constituţie.
De asemenea, prin Decizia nr. 199 din 14 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 15 iunie 2005, referitor la „Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi",
Curtea a reţinut că prin textul de lege criticat
se instituie obligaţia obţinerii autorizaţiei de construcţie, al cărei scop
este prevenirea consecinţelor negative în cazul unor construcţii
necorespunzătoare, sancţiunea nerespectării acestei obligaţii - desfiinţarea
construcţiei - nefiind contrară prevederilor constituţionale menţionate.
Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei
anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se
impune a fi menţinută.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind
autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Ipso Serv" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr.
29.653/299/2005 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 septembrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Maritiu