DECIZIE Nr. 58
din 14 ianuarie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 306 alin. 1 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 182 din 22 martie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Tudorel Toader
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga -
procuror
Fabian Niculae -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 306 alin. 1 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Alexandru
Ştefan în Dosarul nr. 75/212/2008 al Tribunalului Constanţa -
Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele: Prin Incheierea din 10 aprilie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 75/212/2008, Tribunalul Constanţa -
Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 306 alin. 1 din
Codul de procedură civilă.
Excepţia a fost ridicată de Alexandru
Ştefan într-o cauză având ca obiect anularea unui act.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul susţine
că sancţiunea nulităţii recursului apare ca un formalism
excesiv de natură să afecteze efectivitatea exercitării
căii de atac şi să restrângă nejustificat accesul liber la
justiţie. Sancţiunea apare cu atât mai nejustificată, cu cât, în
multe cazuri, judecătorul însuşi indică greşit calea de
atac în hotărârea pronunţată. în acest context aplicarea
sancţiunii nulităţii căii de atac pentru nemotivarea ei
este de natură să afecteze principiul constituţional al
accesului liber la justiţie şi folosirea căilor de atac. Pe de
altă parte, cum recursul este ultima cale de atac, instituirea
sancţiunii nulităţii căii de atac lipseşte partea,
fără o justificare rezonabilă, de posibilitatea de a examina pe
calea recursului susţinerile sale întemeiate privind modul în care s-a
soluţionat litigiul în care este parte.
Tribunalul Constanţa - Secţia civilă consideră că dispoziţiile legale criticate sunt
constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă,
prevederi ce au următorul conţinut: „Recursul este nul dacă
nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute
în alineatul 2."
In opinia autorului excepţiei de
neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin
dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (1) privind
liberul acces la justiţie, art. 24 alin. (1) privind dreptul la
apărare şi art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac.
Examinând excepţia, Curtea constată că
asupra dispoziţiilor art. 306 alin. 1 din Codul de procedură
civilă s-a mai pronunţat, prin raportare la art. 21 şi art. 24
din Constituţie, prin Decizia nr. 893 din 16 iunie 2009, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 22 iulie 2009, constatând
că sunt constituţionale. Cu acest prilej, Curtea a statuat, în
esenţă, că, în privinţa condiţiilor de exercitare a
căilor de atac, legiuitorul poate să reglementeze termenele de
declarare a acestora, forma în care trebuie să fie făcută
declaraţia, conţinutul său, instanţa la care se depune,
competenţa şi modul de judecare, soluţiile ce pot fi adoptate
şi altele de acelaşi gen, fără ca prin aceasta să se
aducă atingere dreptului în substanţa sa sau principiilor şi
textelor constituţionale de referinţă. Astfel, Curtea de la Strasbourg,
în Cauza Beles şi alţii contra Cehiei din 12 noiembrie 2002, a
constatat că dreptul de acces la un tribunal nu este absolut şi se
pretează la limitări implicit admise, în special în ceea ce
priveşte condiţiile de admisibilitate a unui recurs, având în vedere
că presupune reglementarea din partea statului, care se bucură, în
această privinţă, de o anumită marjă de apreciere.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură
a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii
Constituţionale, argumentarea şi soluţia reţinute în
decizia de mai sus îşi menţin valabilitatea şi în prezenta
cauză.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 306 alin. 1 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Alexandru
Ştefan în Dosarul nr. 75/212/2008 al Tribunalului Constanţa -
Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 14 ianuarie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae