DECIZIE Nr. 58 din 6 februarie 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 alin.
1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, ale art. 215 alin. 3
din Codul penal si ale art. 7 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 pentru
organizarea si exercitarea profesiei de avocat
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 194 din 26 martie 2003

Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea
judecatoreasca, ale art. 215 alin. 3 din Codul penal si ale art. 7 alin. (4)
din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat,
exceptie ridicata de Dorin Andronic in Dosarul nr. 404/2000 al Curtii de Apel
Targu Mures - Sectia penala.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 4 februarie 2003 si au fost
consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp
pentru a delibera, a amanat pronuntarea la 6 februarie 2003.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 4 septembrie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 404/2000,
Curtea de Apel Targu Mures - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 alin. 1 din Legea nr.
92/1992, ale art. 215 alin. 3 din Codul penal si ale art. 7 alin. (4) din Legea
nr. 51/1995. Exceptia a fost ridicata de Dorin Andronic, inculpat apelant in
dosarul mentionat.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine
ca dispozitiile art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 sunt contrare
prevederilor art. 11 si 20 din Constitutie, cu referire la dispozitiile art. 6
pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, privitoare la dreptul la un proces echitabil. Se afirma ca un
singur judecator nu poate asigura si garanta impartialitatea judecarii unei
cauze, iar ca argument se invoca existenta unui proiect de lege pentru
organizarea judecatoreasca care prevede ca, in prima instanta, cauzele urmeaza
sa fie judecate de complete formate din doi judecatori.
Dispozitiile art. 215 alin. 3 din Codul penal sunt considerate de autorul
exceptiei ca fiind in contradictie cu prevederile art. 11, 20, art. 23 alin.
(9) si ale art. 134 alin. (2) lit. a) din Legea fundamentala. Se arata in acest
sens ca textul de lege criticat "incalca libertatea comertului, libertatea
contractuala si in acelasi timp statueaza o sanctiune penala in conditiile in
care eroarea contractuala nu poate fi sanctionata decat cu sanctiunea civila a
nulitatii". De asemenea, se sustine ca "sanctiunea penala a erorii
contractuale contravine si art. 1 din Protocolul nr. 4 aditional la Conventia
pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care
statueaza imposibilitatea sanctiunilor penale in materia obligatiilor
contractuale".
Referitor la dispozitiile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 51/1995, autorul
exceptiei sustine ca acestea incalca prevederile art. 16 din Constitutie,
referitoare la egalitatea in drepturi, si pe cele ale art. 14 din Conventia
pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare
la interzicerea discriminarii. Se apreciaza ca dispozitiile legale criticate
reglementeaza un statut privilegiat pentru avocatii straini in exercitarea
activitatilor profesionale de asistenta si reprezentare juridica, fata de alte
categorii de juristi ce exercita activitati profesionale in Romania, permitand
avocatilor straini sa-si exercite activitatile profesionale prin forme
specifice de exercitare a acestor activitati, infiintate in strainatate,
respectiv societati de exercitiu liberal al activitatilor de consultanta,
asistenta si reprezentare juridica tip societate cu raspundere limitata sau
societate pe actiuni.
Curtea de Apel Targu Mures - Sectia penala considera exceptia neintemeiata.
In ceea ce priveste dispozitiile art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992, se
arata ca acestea nu pot fi considerate neconstitutionale, deoarece Legea nr.
92/1992, fiind o lege organica, stabileste componenta completului de judecata
investit cu solutionarea cauzelor cu grad sporit de dificultate, principiile ce
trebuie sa guverneze activitatea de judecata desfasurata de catre un magistrat
judecator, conduita pe care trebuie sa o aiba acesta la solutionarea cauzelor
ce ii sunt repartizate. Referitor la prevederile art. 215 alin. 3 din Codul
penal, instanta arata ca prin Decizia nr. 58 din 23 martie 2000 Curtea
Constitutionala a constatat ca acestea nu contravin prevederilor
constitutionale. Cat priveste dispozitiile art. 7 alin. (4) din Legea nr.
51/1995, instanta considera ca acestea se armonizeaza cu restul dispozitiilor
cuprinse in acest act normativ si ca ele sunt constitutionale.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in
conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile
ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Presedintele Camerei Deputatilor arata ca litigiul in care a fost ridicata
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 alin. 1 din Legea nr.
92/1992 se afla in etapa apelului, iar la instanta de fond, al carei complet
este criticat sub aspectul compunerii sale, nu s-a ridicat aceasta exceptie. De
aceea, se apreciaza ca solutionarea cauzei in apel nu depinde de prevederile
art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992, care privesc compunerea completului la
judecarea cauzei in prima instanta. Pe de alta parte, analizand si pe fond
exceptia de neconstitutionalitate, se apreciaza ca dispozitiile legale
criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate si nici celor ale
art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale. Cu privire la dispozitiile art. 215 alin. 3 din Codul penal,
presedintele Camerei Deputatilor arata ca aceasta a mai facut obiectul
controlului de constitutionalitate, Curtea Constitutionala pronuntandu-se in
sensul respingerii exceptiei. In sfarsit, se apreciaza ca nici exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 nu
este intemeiata.
Guvernul apreciaza ca exceptia ridicata este neintemeiata. Se arata ca
dispozitiile art. 17 din Legea nr. 92/1992 nu contravin prevederilor
constitutionale invocate de autorul exceptiei si ca, prin dispozitiile legale
privind incompatibilitatile, numirea, promovarea si eliberarea din functie a
magistratilor, legislatia romana raspunde exigentelor unui proces echitabil, in
sensul prevederilor art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si
a libertatilor fundamentale. In ceea ce priveste dispozitiile art. 215 alin. 3
din Codul penal, este evocata jurisprudenta instantei constitutionale.
Avocatul Poporului arata ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata sub toate aspectele. Se apreciaza ca, fata de obiectul procesului
penal in care a fost ridicata, si anume contestarea condamnarii autorului
pentru exercitarea fara drept a profesiei de avocat, exceptia ce vizeaza
dispozitiile Legii nr. 51/1995 poate avea un scop abuziv, anume acela de a
impiedica aplicarea prevederilor legale care interzic juristilor care nu au
calitatea de avocati sa practice avocatura.
Presedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1
alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei il constituie dispozitiile art. 17 alin. 1 din Legea nr.
92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, care privesc compunerea completului
la judecarea cauzei in prima instanta, ale art. 215 alin. 3 din Codul penal,
referitoare la inselaciunea in conventii, si ale art. 7 alin. (4) din Legea nr.
51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, modificata si
completata prin Legea nr. 489/2002, referitoare la exercitarea profesiei de
catre avocati straini. Textele legale criticate au urmatorul continut:
- Art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992: "Cauzele date, potrivit
legii, in competenta de prima instanta a judecatoriilor, tribunalelor si
curtilor de apel se judeca de un singur judecator.";
- Art. 215 alin. 3 din Codul penal: "Inducerea sau mentinerea in
eroare a unei persoane cu prilejul incheierii sau executarii unui contract,
savarsita in asa fel incat, fara aceasta eroare, cel inselat nu ar fi incheiat
sau executat contractul in conditiile stipulate, se sanctioneaza cu pedeapsa
prevazuta in alineatele precedente, dupa distinctiile acolo aratate.";
- Art. 7 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 (introdus prin Legea nr.
489/2002): "In cazul tuturor formelor de exercitare a profesiei de catre
avocatii straini se pot utiliza denumirea si numele formei de exercitare a
profesiei din tara sau din strainatate, in conditiile prezentului articol."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta
este neintemeiata, deoarece nici una dintre dispozitiile legale criticate nu
aduce atingere prevederilor constitutionale sau actelor internationale invocate
de autorul exceptiei.
I. O prima critica de neconstitutionalitate vizeaza dispozitiile art. 17
alin. 1 din Legea nr. 92/1992, privitoare la judecarea in complet format
dintr-un singur judecator. Sub acest aspect, se considera ca textul legal
criticat este contrar prevederilor art. 11 si 20 din Constitutie, cu referire
la prevederile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, privitoare la dreptul la un proces echitabil. Se
sustine ca un complet de un singur judecator nu poate asigura o judecata
impartiala si se invoca un proiect de lege care prevede judecata in complete de
doi judecatori, ca o recunoastere a neconstitutionalitatii textului criticat.
Curtea constata ca sustinerile autorului exceptiei sunt neintemeiate,
deoarece, potrivit dispozitiilor art. 125 alin. (3) din Constitutie, stabilirea
competentei si procedura de judecata sunt atributul exclusiv al autoritatii
legiuitoare, iar in conformitate cu prevederile constitutionale ale art. 123
alin. (2), judecatorii sunt independenti si se supun numai legii. In aplicarea
dispozitiilor constitutionale, Legea nr. 92/1992 stabileste componenta
completului de judecata si conduita pe care trebuie sa o aiba acesta la
solutionarea cauzelor ce ii sunt repartizate.
Totodata, este de observat ca dispozitiile art. 6 pct. 1 din Conventia
pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, invocat de
autorul exceptiei, nu cuprind cerinta ca instanta care judeca litigiile in
prima instanta sa aiba in compunere un anumit numar de judecatori, ci lasa
libertate autoritatii legiuitoare nationale sa instituie acea instanta
independenta si impartiala, care sa asigure judecarea in mod echitabil, in mod
public si intr-un termen rezonabil a cauzelor.
Sub aspectul impartialitatii, atat Legea fundamentala, cat si Legea nr.
92/1992 prevad dreptul si obligatia judecatorilor de a se supune numai legii,
activitatea de judecata desfasurandu-se, potrivit legii, strict in limitele
cadrului legal.
In speta, daca autorul exceptiei s-ar fi indoit de impartialitatea
judecatorului in prima instanta, ar fi avut la dispozitie mijloacele de aparare
prevazute de lege.
Invocarea, in motivarea exceptiei, a existentei unui proiect de lege pentru
organizarea judecatoreasca, prin care nu se admite judecarea in complet format
dintr-un singur judecator, nu este relevanta, neavand nici o concludenta pentru
solutionarea acesteia.
II. Cea de a doua critica de neconstitutionalitate priveste dispozitiile
art. 215 alin. 3 din Codul penal, despre care autorul exceptiei sustine ca ar
fi contrare art. 11, 20, art. 23 alin. (9) si art. 134 alin. (2) lit. a) din
Constitutie, precum si art. 1 din Protocolul nr. 4 aditional la Conventia
pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care interzic
privarea de libertate pentru datorii.
Analizand sustinerile formulate, Curtea constata ca acestea sunt
neintemeiate, deoarece textul de lege criticat nu sanctioneaza neplata
datoriei, astfel cum arata autorul exceptiei, ci escrocheria practicata la
incheierea sau executarea unui contract, ca atentat la bunurile persoanei prin
amagire, infractiune prevazuta in toate legislatiile penale. De altfel, Curtea
Constitutionala s-a mai pronuntat asupra exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 215 alin. 3 din Codul penal, prin Decizia nr. 58 din 23
martie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 228 din
23 mai 2000, respingand exceptia ca neintemeiata.
III. In sfarsit, o ultima critica de neconstitutionalitate priveste
dispozitiile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 51/1995, astfel cum au fost
modificate prin Legea nr. 489/2002, referitoare la conditiile de exercitare a
profesiei de avocat. In opinia autorului exceptiei, aceste dispozitii sunt
contrare prevederilor art. 16 din Constitutie, referitoare la egalitatea in
drepturi, si ale art. 14 din Conventie, referitoare la interzicerea
discriminarii. Se motiveaza ca aceste dispozitii creeaza un statut privilegiat
pentru avocatii straini care exercita profesia in Romania.
Aceste critici nu pot fi retinute. Completarea Legii nr. 51/1995 pentru
organizarea si exercitarea profesiei de avocat s-a facut dupa studierea
legislatiei similare din celelalte state europene, a celorlalte dispozitii
legale in domeniul drepturilor omului si al dreptului muncii. Nu se poate
afirma ca legea ar admite practicarea avocaturii de catre persoane care nu au
calitatea de avocat. Faptul ca autorul exceptiei infiintase, in anul 1991, in
temeiul Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu
modificarile ulterioare, o societate care avea ca obiect, printre altele,
acordarea de consultanta juridica, nu il absolva de raspundere pentru
nerespectarea Legii nr. 51/1995.
Criticile de neconstitutionalitate fiind neintemeiate, exceptia urmeaza sa
fie respinsa.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si art. 145 alin.
(2) din Constitutie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si
(6) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 alin. 1
din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, ale art. 215 alin. 3
din Codul penal si ale art. 7 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 pentru
organizarea si exercitarea profesiei de avocat, exceptie ridicata de Dorin
Andronic in Dosarul nr. 404/2000 al Curtii de Apel Targu Mures - Sectia penala.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 6 februarie 2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Florentina Geangu