DECIZIE Nr.
579 din 14 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 301 si art. 336 din Codul de
procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 425 din 22 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 301 şi art. 336 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială Romenergo - S.A.
din Bucureşti în Dosarul nr. 3.275/4/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a
III-a civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 31 octombrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 3.275/4/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a
sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a art. 301 şi art. 336 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Societatea Comercială Romenergo - SA. din Bucureşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul consideră că prevederile criticate aduc atingere
principiului egalităţii în drepturi şi liberului acces la justiţie. Astfel,
dispoziţiile art. 310 din Codul de procedură civilă nu asigură posibilitatea
reală ca subiectele de drept vizate de o hotărâre judecătorească să fie efectiv
înştiinţate despre aceasta, întrucât nu li se comunică hotărârea decât dacă au
fost părţi în proces. Or, modalitatea de reglementare a instituţiei recursului
şi a momentului de la care începe să curgă termenul de recurs pentru persoanele
cărora nu li s-a comunicat hotărârea este contrară principiilor constituţionale
enunţate. Se încalcă şi dreptul de proprietate garantat de art. 44 din
Constituţie, deoarece se ajunge la situaţia inechitabilă în care proprietatea
unei persoane juridice este grevată prin înregistrarea unui sediu, dispusă prin
hotărârea care autorizează constituirea unui sindicat, fără ca persoana care
este proprietara imobilului să fi fost citată în proces.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 336 alin. 3 din
Codul de procedură civilă, acestea încalcă prevederile constituţionale ale art.
16 şi 21, întrucât nu prevăd expres că recursul poate fi formulat de orice
persoană interesată, chiar dacă nu a fost parte în proces.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă apreciază excepţia ca fiind neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Cu privire la obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate, Curtea observă că, deşi a fost sesizată cu prevederile
art. 301 şi art. 336 din Codul de procedură civilă, din analiza notelor scrise
ale autorului excepţiei şi a motivelor invocate, critica vizează doar
dispoziţiile art. 301 şi art. 336 alin. 3 din Codul de procedură civilă, texte
de lege care au următorul conţinut:
- Art. 301: „Termenul de recurs este de 15 zile de
la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Dispoziţiile art. 284
alin. 2-4 se aplică în mod corespunzător.";
- Art. 336 alin. 3: „Recursulpoate fi făcut de orice
persoană interesată, chiar dacă nu a fost citată la dezlegarea cererii."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege
criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 16, 21, 44 şi
53, precum şi în art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine că, prin Decizia nr. 998 din 6 noiembrie 2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 869 din 19 decembrie 2007, a
constatat că dispoziţiile art. 336 alin. 3 din Codul de procedură civilă
reprezintă norme de procedură privind soluţionarea recursului în materia
procedurii necontencioase, iar conform prevederilor art. 126 alin. (2) din
Constituţie, legiuitorul stabileşte prin lege competenţa instanţelor de
judecată şi procedura în faţa acestora, evident şi cu respectarea celorlalte
prevederi sau principii constituţionale. Faptul că, în temeiul textului de lege
criticat, în materie necontencioasă recursul poate fi declarat de orice
persoană interesată, chiar dacă nu a fost citată la dezlegarea cererii, nu
încalcă, ci dă expresie principiului prevăzut de art. 21 din Constituţie,
potrivit căruia orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea
drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.
Intr-o atare împrejurare, pentru terţul care nu a fost
citat şi nici nu a participat la desfăşurarea procedurii graţioase, termenul de
recurs, în temeiul art. 338 alin. 1 coroborat cu art. 301 din Codul de
procedură civilă, este de 15 zile şi începe să curgă de la pronunţare, aceasta
fiind singura posibilitate de a i se recunoaşte dreptul la calea de atac, de
vreme ce încheierea nu se comunică celui care nu a participat la soluţionarea
cererii. Curtea a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor,
în limitele competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor
de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea
unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o
modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor
titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite.
Aşa fiind, termenul instituit prin textul de lege
criticat are în vedere soluţionarea procesului cu celeritate, în absenţa lui
calea de atac putând fi formulată oricând, fapt ce ar fi de natură a genera o
stare de perpetuă incertitudine cât priveşte raporturile juridice stabilite
printr-o hotărâre judecătorească, afectând astfel grav stabilitatea şi
securitatea care trebuie să le caracterizeze.
De altfel, art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit
căruia „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt
prevăzute numai prin lege", precum şi art. 129, care prevede că „Impotriva
hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita
căile de atac, în condiţiile legii", atribuie exclusiv legiuitorului
prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de judecată, inclusiv a
condiţiilor de exercitare a căilor de atac. Prin urmare, termenele procedurale
instituite de textul de lege criticat reprezintă expresia aplicării
dispoziţiilor constituţionale invocate mai sus.
Departe de a îngrădi drepturi consacrate
constituţional, reglementarea prevăzută de art. 301 şi art. 336 din Codul de
procedură civilă constituie o garanţie a aplicării principiului prevăzut de
art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, privind judecarea unei cauze în mod echitabil şi
într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea
părţilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluţionării
unui proces.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 301 şi art. 336 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Societatea Comercială Romenergo - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr.
3.275/4/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu