Decizia Nr.576 din 21.10.2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 5 din 06 ianuarie 2015

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Cristina Cătălina Turcu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de Alexandru Grama în Dosarul nr. 15.982/4/2013 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 34D/2014.2. La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei asistat de avocat Ion Costei, cu delegaţie la dosar, lipsind cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Apărătorul autorului excepţiei solicită corectarea conceptei de citare, arătând că în concluziile depuse de autor în faţa instanţei de sesizare a fost pus în discuţie art. 403 din Codul de procedură civilă, raportat la deciziile anterioare ale Curţii, precum şi la deciziile Curţii Europene a Drepturilor Omului, iar nu legea în sine a taxelor de timbru, ci o lipsă a acestei legi.4. Preşedintele dispune verificarea actului de sesizare, iar magistratul-asistent referă cu privire la întocmirea conceptei de citare potrivit dispozitivului încheierii de sesizare. În consecinţă, Curtea respinge cererea formulată.5. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul apărătorului autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia, arătând, în esenţă, că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată motivat de o decizie anterioară a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 30 din 29 ianuarie 2004, regăsită în Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului, pronunţată în Cauza Iosif şi alţii împotriva României (paragrafele 57, 60, 61, 63). În aceste decizii s-a reţinut încălcarea accesului liber la justiţie prin stabilirea unui cuantum foarte ridicat al cauţiunii, mai presus de posibilităţile celui care cere suspendarea executării. Contestaţia la executare duce la stingerea obligaţiei prin executare silită, în speţă însă s-au primit diverse documente provenind de la executorul judecătoresc, fără a se preciza cum anume s-a stabilit onorariul de executor. Excepţia a fost ridicată deoarece textul de lege criticat nu permite judecătorului cauzei să dispună cu privire la cauţiune prin raportare la puterea de plată a celui care solicită suspendarea executării, în situaţia în care acesta nu are mijloace de plată. Solicită admiterea excepţiei şi punerea textului în acord cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale.6. Având cuvântul asupra excepţiei, autorul acesteia îşi exprimă acordul cu cele susţinute de apărător.7. Reprezentantului Ministerului Public apreciază că se solicită extinderea dispoziţiilor legale cu privire la alte situaţii şi la alţi beneficiari. Cauţiunea nu reprezintă o taxă judiciară, ci are ca scop acoperirea prejudiciului creditorului cauzat prin întârziere. În Cauza Iosif şi alţii împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea dreptului de acces la un tribunal, dar, cu acelaşi prilej, s-a reţinut că dreptul de acces la instanţă nu este unul absolut. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv deciziile nr. 264 din 24 februarie 2009 şi nr. 1.577 din 7 decembrie 2010, este în sensul respingerii excepţiei. În altă situaţie, respectiv prin Decizia de inadmisibilitate din data de 6 iulie 2000, pronunţată asupra Cererii nr. 41.237/98 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Joaquim Moura Carreira and Mrs. Maria Margarida Lourenço Carreira împotriva Portugaliei, aceasta a respins cererea având obiect similar.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:8. Prin Încheierea din 19 septembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 15.982/4/2013, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă. Excepţia a fost invocată într-o cauză având ca obiect cererea de suspendare provizorie a executării silite, până la soluţionarea cererii de suspendare a executării formulate în cadrul unei contestaţii la executare întemeiate pe art. 403 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură civilă din 1865. În această etapă procesuală contestatorul a formulat o cerere de ajutor public judiciar pentru o diferenţă de cauţiune pe care nu a putut să o plătească.9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 reglementează cu privire la plata obligatorie a unei cauţiuni în situaţia în care se solicită suspendarea provizorie a executării silite. Or, potrivit art. 21 din Constituţie, accesul liber la justiţie nu poate fi îngrădit prin lege. Aşa fiind, plata cauţiunii reprezintă o îngrădire a accesului liber la justiţie atunci când persoana îndreptăţită să formuleze cererea de suspendare provizorie se află în incapacitate de plată. Referitor la dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 se arată că actul normativ criticat reglementează cu privire la categoriile de justiţiabili ce pot beneficia de ajutorul public judiciar fără ca între acestea să se afle şi cetăţenii aflaţi în incapacitate de plată. De asemenea, cauţiunea nu este reglementată printre modalităţile de acordare a ajutorului public judiciar astfel cum sunt reglementate, de exemplu, taxele judiciare şi onorariul avocaţilor din oficiu. În lipsa acestei prevederi, actul normativ criticat aduce atingere accesului liber la justiţie şi egalităţii în faţa legii.10. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă îşi exprimă opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece cauţiunea reprezintă o garanţie conferită creditorului în sensul că acesta va fi despăgubit cu promptitudine pentru un eventual prejudiciu cauzat prin suspendarea executării silite. În plus, această sumă este supusă restituirii, în cazul în care creditorului nu i s-a admis o eventuală cerere de despăgubire.11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.12. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 sunt constituţionale, invocând considerentele ce au stat la baza deciziilor Curţii Constituţionale nr. 264 din 24 februarie 2009 şi nr. 924 din 23 iunie 2009.13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorului excepţiei şi ale apărătorului acestuia, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost reţinut în dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008. Analizând motivarea excepţiei, astfel cum a fost formulată de autor, Curtea reţine că obiectul acesteia îl formează prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, precum şi prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008. Art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, avea următorul cuprins: „Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţă, în afară de cazul în care legea dispune altfel.“16. Având în vedere prevederile art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, precum şi Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea reţine că art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute la art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.17. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 referitor la statul român, art. 16 privind egalitatea în drepturi şi art. 21 alin. (1) şi (2) referitor la accesul liber la justiţie.18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, Curtea observă că prin Decizia nr. 1.056 din 11 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 1 februarie 2013, şi prin Decizia nr. 234 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 415 din 9 iulie 2013, s-a mai pronunţat în sensul respingerii ca neîntemeiate a acesteia. Astfel, Curtea a constatat că instituirea obligaţiei de plată a cauţiunii ca o condiţie a suspendării executării are o dublă finalitate, şi anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanţie pentru creditor în ceea ce priveşte acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, prin efectul suspendării acesteia, şi, pe de altă parte, de a preveni şi limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către debitorii rău-platnici. Plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea executării silite şi, prin urmare, instituirea acestei obligaţii nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie. Referitor la cuantumul rezonabil al cauţiunii, Curtea a statuat că judecătorul este ţinut să respecte anumite limite rezonabile la stabilirea cauţiunii, eventualul abuz putând fi cenzurat, de vreme ce încheierea de soluţionare a cererii de suspendare este supusă recursului, în temeiul art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă, debitorul beneficiind astfel de toate garanţiile accesului liber la justiţie, ca şi de cele ale dreptului la apărare.19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.20. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, Curtea observă că autorul critică faptul că printre modalităţile de acordare a ajutorului public judiciar, astfel cum sunt reglementate de acest act normativ, nu se află şi cauţiunea. Din această perspectivă critica priveşte de fapt o omisiune legislativă. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.“ În consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate apare ca fiind inadmisibilă.21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:I. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Alexandru Grama în Dosarul nr. 15.982/4/2013 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi constată că prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.II. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie formulată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 21 octombrie 2014.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu