Decizia Nr.575 din 29.09.2015

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 452 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată, din oficiu, de Judecătoria Galaţi - Secţia civilă în Dosarul nr. 18.235/233/2014 al acestei instanţe şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 175D/2015.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 14 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 18.235/233/2014, Judecătoria Galaţi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 452 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată, din oficiu, de instanţa de judecată, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de valoare redusă, formulată în temeiul art. 1.028 din Codul de procedură civilă.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 452 din Codul de procedură civilă, prin care este stabilit termenul de dovedire a cheltuielilor de judecată, sunt neconstituţionale în măsura în care se aplică şi în cazul în care cererea de restituire a cheltuielilor de judecată este formulată pe cale separată, fără ca o astfel de cerere să beneficieze de termenul general de prescripţie prevăzut de Codul civil pentru toate creanţele.6. Instanţa apreciază că prin art. 452 din Codul de procedură civilă, care instituie un termen de decădere, se înlătură cererile de restituire a cheltuielilor de judecată, dacă plata şi dovada onorariului s-au făcut după momentul procesual al închiderii dezbaterilor. Instanţa arată că elementul aleatoriu „închiderea dezbaterilor" ce ţine de durata procesului duce la inegalitatea de tratament între două persoane îndreptăţite care introduc cereri separate de restituire a cheltuielilor de judecată. Astfel, părţile au posibilitatea ca, de comun acord cu avocatul ales pentru a le reprezenta, să stabilească modalităţile şi termenele de plată a onorariului, în temeiul libertăţii de a contracta. Or, dacă părţile convin ca onorariul să fie plătit în rate, există posibilitatea ca în unele cauze plata onorariului să fie făcută în integralitate la data încheierii dezbaterilor, situaţie în care partea care pretinde cheltuieli de judecată poate face dovada existenţei şi întinderii acestora, iar în alte cauze stabilirea ratelor poate să depăşească acest moment, având în vedere şi faptul că nu se poate stabili cu precizie durata unui proces, iar momentul prevăzut de art. 452 poate fi doar estimat, situaţie în care dovada existenţei şi întinderii cheltuielilor de judecată nu poate fi făcută.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 452 - Dovada cheltuielilor de judecată din Codul de procedură civilă. Curtea observă că, după sesizarea sa, Codul de procedură civilă a fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, textele de lege criticate păstrându-şi conţinutul şi numerotarea. Dispoziţiile legale criticate au următorul cuprins: „Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".11. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate se invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 45 privind libertatea economică şi art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) referitor la economie.12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţia legală criticată precizează momentul până la care partea care pretinde cheltuieli de judecată poate să administreze probele referitoare la acestea, respectiv până la închiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei.13. În cauza de faţă, Curtea observă că procesul care a generat efectuarea cheltuielilor de judecată a fost soluţionat prin Sentinţa civilă nr. 7.361 din 3 iulie 2012, irevocabilă, dată la care erau aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă din 1865 care prevederea la art. 274 alin. 1 că partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, fără a preciza momentul-limită până la care partea îndreptăţită putea să administreze probele referitoare la cheltuielile de judecată pretinse în proces, termen care, se subînţelege, era termenul general de prescripţie de 3 ani. Noua reglementare, adoptată ulterior soluţionării procesului care a generat cheltuieli de judecată, stabileşte un termen pentru administrarea probelor referitoare la cheltuielile de judecată, respectiv până la închiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei. Cum însă procesul care a generat cheltuielile de judecată s-a finalizat anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, dispoziţiile art. 452 din Codul de procedură civilă nu sunt aplicabile cauzei. În aceste condiţii revine instanţelor judecătoreşti competenţa să stabilească modalitatea corectă de aplicare în timp a normelor procesuale referitoare la recuperarea cheltuielilor de judecată.14. Având în vedere cele de mai sus, Curtea reţine că în cauză se ridică probleme de aplicare a legilor, şi nu veritabile critici de neconstituţionalitate, astfel încât excepţia urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.15. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 452 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată, din oficiu, de Judecătoria Galaţi - Secţia civilă în Dosarul nr. 18.235/233/2014 al acestei instanţe.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 29 septembrie 2015.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Andreea Costin