DECIZIE Nr. 575 din 4 decembrie 1997
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 330 din Codul de
procedura civila
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 65 din 11 februarie 1998
Ioan Muraru - presedinte
Mihai Constantinescu - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Victor Dan Zlatescu - judecator
Paula C. Pantea - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol, pronuntarea asupra recursului declarat de Teodorescu Alexandru
impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 20 din 30 ianuarie 1997*).
-------------
*) Decizia Curtii Constitutionale nr. 20 din 30 ianuarie 1997 a fost
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 148 din 10 iulie
1997.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 27 noiembrie 1997,
in prezenta reprezentantului Ministerului Public si in lipsa partilor legal
citate, si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand
nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 4
decembrie 1997.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Curtea Suprema de Justitie - Sectia civila, prin Incheierea din 4 decembrie
1996, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a
art. 330 din Codul de procedura civila, ridicata de Teodorescu Alexandru.
Prin Decizia nr. 20 din 30 ianuarie 1997 Curtea Constitutionala a respins,
ca vadit nefondata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330
din Codul de procedura civila. Aceasta solutie s-a fundamentat pe Decizia
Curtii Constitutionale nr. 73 din 4 iunie 1996, prin care s-a statuat ca
dispozitiile art. 330 din Codul de procedura civila sunt constitutionale.
Impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 20 din 30 ianuarie 1997 a
declarat recurs, in termen legal, Teodorescu Alexandru, pentru urmatoarele
motive: exercitiul cailor de atac trebuie sa fie deschis in mod egal tuturor
participantilor la procesul civil, intrucat ei au drepturi si indatoriri egale,
in caz contrar incalcandu-se art. 128 din Constitutie; partile care doresc sa
critice o decizie a instantelor judecatoresti au la dispozitie cai
extraordinare de atac, care, absolut in toate cazurile, se pot exercita doar
intr-un anumit termen, in timp ce pentru recursul in anulare nu este stipulat
un termen; prin recursul in anulare procurorul general critica instantele
pentru ca si-ar fi depasit atributiile si ca ar urma sa apara o lege care sa
solutioneze cazurile ivite in temeiul Decretului nr. 223/1974, ceea ce este
profund eronat, deoarece instantele dispun de aceasta competenta chiar potrivit
art. 4 din decret; se instituie pentru Ministerul Public o pozitie
privilegiata, incalcandu-se astfel art. 128 din Constitutie.
Potrivit art. 24 alin (3) din Legea nr. 47/1992, intrucat exceptia a fost
respinsa ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor doua Camere
ale Parlamentului si Guvernului.
Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca recursul este neintemeiat,
deoarece, prin decizii definitive, care sunt obligatorii potrivit art. 145
alin. (2) din Constitutie, Curtea Constitutionala s-a pronuntat cu privire la
constitutionalitatea art. 330 din Codul de procedura civila.
Camera Deputatilor si Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
avand in vedere decizia atacata, motivele de recurs invocate, punctul de vedere
al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, prevederile art. 330
din Codul de procedura civila, raportate la dispozitiile Constitutiei si ale
Legii nr. 47/1992, constata urmatoarele:
Primul si ultimul motiv de recurs, care vizeaza aceeasi pozitie, pretins
privilegiata, a Ministerului Public in raport cu celelalte parti din proces,
incalcandu-se astfel dispozitiile art. 128 din Constitutie, sunt neintemeiate
si urmeaza a fi respinse.
Art. 128 din Constitutie prevede ca exercitarea cailor de atac se poate
realiza in conditiile prevazute de lege. O asemenea lege este Codul de
procedura civila si nici o dispozitie constitutionala nu limiteaza dreptul
legiuitorului la o anumita reglementare a unei cai de atac, cu conditia,
desigur, de a nu aduce atingere altor texte constitutionale. Cat priveste
dreptul exclusiv al procurorului general de a declara recurs in anulare,
trebuie avute in vedere dispozitiile art. 130 din Constitutie, care prevad ca
Ministerul Public reprezinta interesele generale ale societatii si apara
ordinea de drept. Cele doua situatii prevazute la art. 330 din Codul de
procedura civila - cand instanta a depasit atributiile puterii judecatoresti si
cand s-au savarsit infractiuni de catre judecatori in legatura cu hotararea
pronuntata -, in care procurorul general poate promova recurs in anulare,
releva tocmai apararea acestor valori fundamentale ale statului de drept.
Rezulta ca, departe de a constitui un privilegiu, recursul in anulare
reprezinta o modalitate legala de reparare a unor grave erori judiciare, ce se
realizeaza printr-o autoritate publica abilitata constitutional in acest sens.
Motivul de recurs, potrivit caruia pentru recursul in anulare nu este
stipulat un termen in care acesta poate fi promovat, nu poate fi retinut,
deoarece acesta este un aspect ce priveste art. 330^1 din Codul de procedura
civila, iar exceptia de neconstitutionalitate cu care Curtea a fost investita
in acest dosar, prin Incheierea din 4 decembrie 1996, priveste dispozitiile
art. 330 din cod.
Rezulta ca exceptia de neconstitutionalitate a art. 330^1 din Codul de
procedura civila este ridicata pentru prima data in fata Curtii in recurs.
Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie, Curtea Constitutionala hotaraste
"asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind
neconstitutionalitatea legilor si a ordonantelor".
Rezulta, pe cale de interpretare, ca ea nu hotaraste asupra exceptiilor de
neconstitutionalitate ridicate direct in fata ei. Solutia contrara nu poate fi
primita si pentru faptul ca astfel s-ar incalca prevederile art. 23 alin (5)
din Legea nr. 47/1992, in sensul carora, in fata instantei judecatoresti,
partile sunt in drept sa dezbata exceptia, depunand dovezile si probele pe care
le cred de cuviinta si exercitandu-si astfel drepturile procesuale ce le
apartin, ca in orice cauza pendinte pe rolul unei instante judecatoresti. In
finalul acestei faze de dezbatere contradictorie, instanta insasi este obligata
sa-si exprime opinia cu privire la exceptia de neconstitutionalitate si sa
sesizeze, prin incheiere, Curtea Constitutionala. Daca aceste reguli se refera
la conditiile in care poate fi sesizata Curtea pentru judecata in fond, este
limpede ca ele nu pot fi eludate in cazul in care Curtea solutioneaza pricina
in recurs. Ceea ce imperativ nu este admisibil la judecata in fond nu poate
deveni admisibil ca urmare a exercitarii caii de atac a recursului.
Admiterea posibilitatii de a invoca exceptia de neconstitutionalitate
pentru prima data in recursul declarat la Curtea Constitutionala ar inlesni
exercitarea abuziva a caii de atac de catre acela care, nesocotind legea, ar
pune instanta in situatia de a se pronunta in legatura cu noi probleme
litigioase ce nu au fost avute in vedere la judecata in fond.
In sensul celor aratate sunt si deciziile Curtii Constitutionale nr. 97 din
24 octombrie 1995 si nr. 77 din 25 iunie 1996, publicate in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996 si respectiv, nr. 165 din 26
iulie 1996.
Si ultimul motiv de recurs, care priveste modul in care a fost formulat
recursul in anulare de catre procurorul general, cu invocarea unui act
normativ, Decretul nr. 223/1974, care nu mai este in vigoare, urmeaza a fi
respins. Acest motiv de recurs priveste fondul litigiului, care este de
competenta exclusiva a instantei judecatoresti, Curtea Constitutionala
statuand, asa cum prevede art. 29 din regulamentul sau de organizare si
functionare, numai asupra problemelor de drept.
Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin.
(2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 si al
art. 26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Teodorescu Alexandru impotriva Deciziei
Curtii Constitutionale nr. 20 din 30 ianuarie 1997.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din 4 decembrie 1997.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat asistent,
Gabriela Dragomirescu