DECIZIE Nr.
575 din 14 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de
procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 420 din 19 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen Cătălina Gliga - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Carol Lucian Farcas şi Carmen Elisabeta
Farcas în Dosarul nr. 4.934/320/2007 al Tribunalului Comercial Mureş, precum şi
de Coca Iuliana Ciolacu în Dosarul nr. 22.881/299/2007 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a V-a civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 2.508D/2008 şi nr. 302D/2009,
pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt
îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.
Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 302D/2009 la Dosarul nr.
2.508D/2008, care a fost primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecată. Reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa constantă a
Curţii în această materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 8 octombrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 4.934/320/2007 al Tribunalului Comercial Mureş, şi prin Incheierea
din 8 decembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 22.881/299/2007 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a V-a civilă, Curtea Constituţională a fost sesizată
pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 244 alin. 1 pct.
1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Carol Lucian Farcas
şi Carmen Elisabeta Farcas, respectiv de Coca Iuliana Ciolacu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii opinează că textul de lege criticat, lăsând la aprecierea
judecătorului suspendarea sau nu a judecăţii procesului civil, atunci când
există o altă judecată, care are o înrâurire directă asupra cauzei respective,
nu face altceva decât să introducă un element arbitrar în luarea deciziei de
către judecător şi astfel să se ajungă la un tratament juridic inegal faţă de
părţile din proces. Tratând cererea de suspendare a judecăţii în mod diferit,
chiar dacă situaţiile sunt identice, instanţa de judecată pronunţă o hotărâre
în baza unui text de lege care contravine şi prevederilor constituţionale ale
art. 44 alin. (2) din Constituţie şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional
la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
In temeiul acestor prevederi, părţile au garantată în mod egal proprietatea,
respectiv orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale, nimeni
neputând fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauze de utilitate publică
şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului
internaţional.
Tribunalul Comercial Mureş consideră excepţia ca fiind neîntemeiată, arătând că prevederile
art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă constituie o normă de
drept formal, condiţiile de exercitare a unor acţiuni judiciare, precum şi
instituirea procedurilor de judecată fiind în competenţa exclusivă a
legiuitorului, conform art. 126 alin. (2) din Constituţie.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă apreciază, de asemenea, că excepţia este neîntemeiată, întrucât
art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă reglementează un caz de
suspendare facultativă a judecăţii, care permite instanţei să aprecieze cu
privire la necesitatea întreruperii vremelnice a cursului judecăţii. Această
suspendare este de natură a preîntâmpina situaţii în care s-ar pronunţa
hotărâri contradictorii.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
reprezintă dispoziţiile art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă,
texte de lege care au următorul conţinut: „Instanţa poate suspenda judecata:
1. când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în
parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte
judecăţi;".
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 16, art. 44 alin. (2) şi art. 124, precum şi celor ale Protocolului nr.
1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că asupra constituţionalităţii acestora s-a pronunţat în mai multe rânduri,
exemplu fiind Decizia nr. 29 din 27 ianuarie 2004, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 26 februarie 2004. Cu acel prilej
s-a reţinut, în esenţă, că „suspendarea reprezintă un incident procedural
survenit în cursul desfăşurării judecăţii şi are ca efect sistarea temporară a
procedurii de judecată ca urmare a apariţiei unor împrejurări voite de părţi
sau independente de voinţa lor. Prevederile art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul
de procedură civilă reglementează un caz de suspendare facultativă a judecăţii,
întrucât permit instanţei să aprecieze cu privire la necesitatea întreruperii
vremelnice a cursului judecăţii.
Aşa fiind, în situaţia în care dezlegarea pricinii
atârnă, în totul sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care
face obiectul unei alte judecăţi, suspendarea vizează o chestiune prejudicială
de a cărei soluţionare ar putea depinde şi hotărârea ce va fi pronunţată în
cauza dedusă judecăţii.
Curtea constată că suspendarea cauzei într-o astfel de
ipoteză este de natură să preîntâmpine situaţiile în care instanţele
judecătoreşti ar pronunţa hotărâri contradictorii, cu efecte nedorite asupra
stabilităţii raporturilor juridice existente între părţi. Pe de altă parte,
având posibilitatea de a aprecia oportunitatea suspendării cursului judecăţii,
instanţa este chemată să cenzureze toate acele cazuri care ar putea constitui
pretext pentru tergiversarea judecăţii. Prin urmare, lăsarea măsurii
suspendării la aprecierea judecătorului, atunci când dezlegarea pricinii
depinde de existenţa unui drept care face obiectul unui alt proces aflat în
curs, este menită să-i permită acestuia să-şi exercite rolul activ, sancţionând
eventualele tentative de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale,
incontestabil mai eficient decât în situaţia în care suspendarea ar avea
caracter imperativ.
Sub acest aspect, Curtea a statuat în mod constant că
reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferită
prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau
procesual - nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o
modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor
titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite.
In consecinţă, Curtea constată că susţinerea autorului
excepţiei, potrivit căreia textul criticat încalcă dispoziţiile
constituţionale care prevăd liberul acces la justiţie şi garantarea dreptului
la apărare, precum şi cele referitoare la dreptul persoanei la un proces
echitabil, este neîntemeiată, art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură
civilă constituind garanţia exercitării cu bună-credinţă a drepturilor
procesuale de către toate părţile implicate în proces."
Intrucât nu au intervenit elemente noi de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia,
cât şi considerentele cuprinse în deciziile anterioare îşi păstrează
valabilitatea şi în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Carol Lucian Farcas şi Carmen Elisabeta Farcas în Dosarul nr.
4.934/320/2007 al Tribunalului Comercial Mureş, şi de Coca Iuliana Ciolacu în
Dosarul nr. 22.881/299/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu