DECIZIE Nr.
573 din 19 septembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 888 din 31 octombrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor
- judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Gaspar Andrei şi Gaspar
Etelka în Dosarul nr. 4.587/2005 al Tribunalului
Harghita.
La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare
a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent arată că la dosarul cauzei s-au
depus de către mandatarul autorilor note scrise în susţinerea admiterii
excepţiei de neconstituţionalitate, solicitând judecarea cauzei în lipsă.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 431
D/2006, ce are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi
prevederi legale, excepţie invocată de Delia Marilena Fruman şi Măria Georgeta
Uzoni în Dosarul nr. 36/R/2006 al Curţii de Apel Braşov -Secţia civilă. La
apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
700D/2006, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi
prevederi legale, excepţie invocată de Gheorghe Păstorel Isvoranu şi Veronica
Isvoranu în Dosarul nr. 7.745/2005 (număr unic 5.909/300/2005) al Judecătoriei
Sectorului 2 Bucureşti. La apelul nominal lipsesc autorii excepţiei. Răspund
părţile Claudia Ioana Gherghel şi Lydia Teodorescu, personal, lipsind celelalte
părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că obiectul excepţiilor de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 408D/2006, nr. 431 D/2006 şi nr.
700D/2006 este identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării
cauzelor. Părţile prezente sunt de acord cu această măsură a conexării
cauzelor; de asemenea, şi reprezentantul Ministerului Public solicită conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune
conexarea dosarelor nr. 431 D/2006 şi nr. 700D/2006 la Dosarul nr. 408D/2006,
care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de
judecată, preşedintele acordă cuvântul pe fond.
Partea Claudia Ioana Gherghel solicită respingerea excepţiei
de neconstituţionalitate.
Partea Lydia Teodorescu adoptă punctul de vedere al
autorilor excepţiei şi susţine admiterea excepţiei, arătând, în esenţă, că
textul de lege criticat este neconstituţional, deoarece limitează accesul liber
la justiţie pentru apărarea dreptului de proprietate, iar termenul de
prescripţie a dreptului la acţiune pentru revendicarea unui drept de
proprietate, prin derogare de la dreptul comun, este
foarte scurt.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenta
instanţei de contencios constituţional în această materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 23 februarie 2006, 1 martie 2006
şi 3 martie 2006, pronunţate în dosarele nr. 4.587/2005, nr. 36/R/2006 şi nr.
7.745/2005 (număr unic 5.909/300/2005), tribunalul
Harghita, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă
şi Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti au sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea
nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Excepţia a fost ridicată de Gaspar Andrei şi Gaspar Etelka în
Dosarul nr. 4.587/2005 al Tribunalului Harghita, de Delia Marilena Fruman şi
Măria Georgeta Uzoni în Dosarul nr. 36/R/2006 al Curţii de Apel Braşov - Secţia
civilă şi de Gheorghe Păstorel Isvoranu şi Veronica Isvoranu în Dosarul nr.
7.745/2005 (număr unic 5.909/300/2005) al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat contravine dispoziţiilor
constituţionale invocate, în esenţă, pentru că, pe de o parte, acesta încalcă
principiul imprescriptibilităţii dreptului la acţiune în materia constatării
nulităţii absolute, iar pe de altă parte, legalizează acte încheiate cu
fraudarea legilor în vigoare. De asemenea, se arată că textul de lege criticat
instituie o discriminare între terţii dobânditori ai unui imobil preluat în mod
abuziv de stat şi foştii proprietari ai unor astfel de imobile.
Tribunalul Harghita, Judecătoria Sectorului 2
Bucureşti şi Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, invocând jurisprudenta
Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele
întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
reprezintă prevederile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul
juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22
decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu
următorul cuprins: „(5) Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de
cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an de la data
intrării în vigoare a prezentei legi."
Termenul de un an a fost prelungit succesiv prin
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2001, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 460 din 13 august 2001, şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 145/2001, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din
12 noiembrie 2001.
Prevederile legale criticate sunt considerate a fi
contrare dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind
respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 15 alin. (1)
privind universalitatea, art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern,
art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a
autorităţilor publice şi principiul prevalentei legii, art. 20 - Tratatele
internaţionale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiţie,
art. 44 - Dreptul de proprietate privată, precum şi art. 148 alin. (2) şi (3)
privind prioritatea tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, a actelor de
revizuire a acestora, precum şi a reglementărilor comunitare cu caracter
obligatoriu, faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, ca urmare a
aderării.
De asemenea, sunt invocate, în susţinerea
neconstituţionalităţii textului de lege criticat, dispoziţiile art. 17 pct. 1
şi 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, precum şi ale art. 6 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate invocată,
Curtea constată următoarele:
Prevederile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001
instituie un termen special, derogatoriu de la dreptul comun, pentru
prescrierea acţiunii în constatarea nulităţii absolute. Această soluţie a
legiuitorului este în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale
cuprinse în art. 126 alin.
(2), potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de
judecată sunt prevăzute numai prin lege". De altfel, în jurisprudenţa
Curţii Constituţionale (Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8
februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994) s-a reţinut
că, pentru situaţii deosebite, legiuitorul poate stabili reguli speciale de
procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procesuale, astfel
încât liberul acces la justiţie să nu fie încălcat.
Mai mult, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa
referitoare la dreptul de acces la justiţie, Curtea Europeană a Drepturilor
Omului a statuat, în Cauza Z şi alţii contra Regatului Unit al Marii Britanii (2001), că art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale poate fi invocat de orice
persoană care consideră că a existat o ingerinţă ilegală în privinţa
exerciţiului unuia din drepturile sale având caracter civil, adăugând însă că
„dreptul de acces la tribunale nu este un drept absolut" şi că „acesta
poate fi supus unor restricţii legitime, cum ar fi termenele legale de
prescripţie sau ordonanţele care impun depunerea unei cauţiuni".
De asemenea, în Cauza Stubbings
şi alţii contra Regatului Unit al Marii Britanii (1996),
instanţa de contencios european al drepturilor omului a arătat că statele părţi
ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale se bucură de o marjă de apreciere în ceea ce priveşte
reglementarea dreptului de acces la justiţie.
De altfel, Curtea constată că textul de lege criticat a
mai fost supus controlului de constituţionalitate, statuându-se că textul de lege criticat
este în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 1 alin. (5), art. 16, 21 şi 44
din Constituţie. In acest sens sunt Decizia nr. 91 din 4 martie 2004, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din
20 aprilie 2004, Decizia nr. 253 din 15 iunie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 728 din 12 august 2004, şi Decizia nr. 78 din 2 februarie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 172 din 22 februarie 2006.
Soluţia şi considerentele
pronunţate în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta
cauză, neexistând niciun element nou de natură a determina o reconsiderare a
jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
In ceea ce priveşte invocarea în prezenta cauză a
încălcării prevederilor art. 17 pct. 1 şi 2 din Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la proprietate, prin raportare la
dispoziţiile art. 11 şi 20 din Constituţie, Curtea constată că textul de lege
criticat se armonizează cu aceste prevederi, având ca scop asigurarea
stabilităţii şi securităţii raporturilor civile, ce au ca obiect dreptul de
proprietate.
Referitor la invocarea dispoziţiilor constituţionale
cuprinse în art. 15 alin. (1) privind universalitatea, precum şi în art. 148
alin. (2), (3) şi (4) referitoare la prioritatea tratatelor constitutive ale
Uniunii Europene faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, ca urmare a
aderării, precum şi la garantarea aducerii la îndeplinire a obligaţiilor
rezultate din actul aderării, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în
cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al
unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989, excepţie ridicată de Gaspar Andrei şi Gaspar Etelka în Dosarul nr. 4.587/2005
al Tribunalului Harghita, de Delia Marilena Fruman şi Măria Georgeta Uzoni în
Dosarul nr. 36/R/2006 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă, şi de Gheorghe
Păstorel Isvoranu şi Veronica Isvoranu în Dosarul nr. 7.745/2005 (număr unic
5.909/300/2005) al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 septembrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie