DECIZIE Nr.
571 din 29 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 121 alin. (2) si ale art. 134 alin.
(2) lit. g) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 430 din 28 iunie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Fabian Niculae -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 121 alin. (2) şi ale art. 134 alin.
(2) lit. g) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe,
excepţie ridicată de Uniunea Producătorilor de Film şi Audiovizual din România
-Asociaţia Română de Gestiune a Operelor din Audiovizual (U.P.F.A.R.
-A.R.G.O.A.), de Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România-Asociaţia
pentru Drepturile de Autor (U.C.M.R. - A.D.A.) şi de Uniunea Producătorilor de
Fonogramedin România (U.P.F.R.) în Dosarul nr. 4.009/2/2009 al Curţii de Apel
Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea
intelectuală.
Dezbaterile au avut loc la data de 27 aprilie 2010,
când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru
data de 29 aprilie 2010. La dezbaterile din data de 27 aprilie 2010 au
participat părţile Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (U.P.F.R.)
şi Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România-Asociaţia pentru
Drepturile de Autor (U.C.M.R. - A.D.A.), care au cerut admiterea excepţiei, şi
partea Romtelecom S.A., care a cerut respingerea acesteia. Reprezentantul
Ministerului Public a pus concluzii de admitere a excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 121 alin. (2) din Legea nr. 8/1996
privind dreptul de autor şi drepturile conexe şi concluzii de respingere a
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 134 alin. (2) lit. g)
din aceeaşi lege.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 3 noiembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 4.009/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi
pentru cauze privind proprietatea intelectuală a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 121 alin. (2) şi ale
art. 134 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi
drepturile conexe.
Uniunea Producătorilor de Film şi Audiovizual din
România - Asociaţia Română de Gestiune a Operelor din Audiovizual (U.PFA.R.
-A.R.G.O.A.) a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.
121 alin. (2) şi ale art. 134 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 8/1996, Uniunea
Compozitorilor şi Muzicologilor din România - Asociaţia pentru Drepturile de
Autor (U.C.M.R. -A.D.A.) a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 121 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, iar Uniunea
Producătorilor de Fonograme din România (U.P.F.R.) a ridicat excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 134 alin. (2) lit. g) din aceeaşi
lege, într-un dosar având ca obiect o cerere privind dreptul de autor şi
drepturile conexe.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii susţin că art. 121 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, astfel
cum a fost modificat, contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din
Constituţie, întrucât îi privează pe titularii de drepturi de autor ale căror
opere sunt radiodifuzate de anumite posturi de televiziune de un bun al lor (de
un drept patrimonial), respectiv de dreptul lor de a fi remuneraţi pentru
retransmiterea prin cablu. Astfel, autorii ale căror opere sunt radiodifuzate
pe unele posturi de televiziune (în special din străinătate) beneficiază de
remuneraţii, potrivit dispoziţiilor legale criticate, iar autorii ale căror
opere sunt radiodifuzate pe alte posturi de televiziune (în special cele mai
importante posturi româneşti) ar urma să nu beneficieze de remuneraţie.
Prevederile criticate creează un dezechilibru, o discriminare în special pentru
autorii români în raport cu autorii străini. Textul criticat contravine astfel
art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât conduce la o discriminare între
autori în funcţie de limba utilizată.
Textul criticat încalcă şi prevederile art. 33 alin.
(1) din Constituţie în condiţiile în care autorii români, ale căror opere sunt
difuzate în mod firesc pe principalele posturi de televiziune din România, sunt
privaţi de dreptul la remuneraţie pentru retransmiterea prin cablu, siguranţa
financiară a acestora fiind grav afectată. Textul criticat încalcă, în opinia
autorilor, şi prevederile art. 49 din Constituţie, care se referă la obligaţia
constituţională a autorităţilor publice de a contribui la asigurarea
condiţiilor pentru participarea liberă a tinerilor la viaţa politică, socială,
economică, culturală şi sportivă a ţării.
Art. 121 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 contravine, în
opinia autorilor, şi art. 44 din Constituţie. Drepturile de proprietate
intelectuală sunt drepturi de proprietate privată, recunoscute de Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ca bunuri în
sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie.
Autorii mai susţin că prevederile art. 134 alin. (2)
lit. g) din Legea nr. 8/1996 contravin art. 44, 136, 148, precum şi art. 53 din
Constituţie, întrucât limitarea remuneraţiilor reprezentând drepturi conexe la
o treime din remuneraţiile negociate pentru drepturile de autor constituie o
încălcare a dreptului exclusiv al titularilor de drepturi de proprietate
intelectuală de a dispune în mod liber şi absolut de propriile creaţii/produse,
negând dreptul acestora la încheierea, prin negociere, a unor convenţii care să
consfinţească liberul acord de voinţă al părţilor.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi
pentru cauze privind proprietatea intelectuală consideră
că excepţia este neîntemeiată, întrucât limita maximă de o treime se aplică
unei valori liber negociabile. De asemenea, în cadrul limitei maxime de o
treime valoarea remuneraţiei pentru drepturile conexe se stabileşte tot în
cadrul unor negocieri. Totodată, stabilirea unei limite financiare maxime
pentru nivelul remuneraţiilor cuvenite titularilor drepturilor conexe în raport
cu remuneraţiile cuvenite autorilor ţine seama de natura drepturilor şi
raportul existent între drepturile de autor şi drepturile conexe.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
scrise depuse de părţi, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 121 alin. (2) şi ale art. 134 alin. (2) lit. g) din
Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996, modificată
şi completată prin Legea nr. 329/2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 657 din 31 iulie 2006, prevederi care au următorul
conţinut:
- Art. 121 alin. (2): „Cuantumul remuneraţiei
privind drepturile de autor şi drepturile conexe se stabileşte printr-o
metodologie negociată între organismele de gestiune colectivă a drepturilor de
autor şi a drepturilor conexe şi structurile asociative ale distribuitorilor
prin cablu, potrivit procedurilor prevăzute la art. 131 şi 1311, cu
excluderea de la calcul a programelor a căror retransmitere prin cablu este
obligatorie conform legii.";
- Art. 134 alin. (2) lit. g): „Gestiunea colectivă
se exercită potrivit următoarelor reguli: [...]
g) remuneraţiile negociate pentru drepturile conexe
nu pot depăşi o treime din remuneraţiile negociate pentru drepturile de autor
cu aceeaşi categorie de utilizatori."
In opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, art. 20 referitoare la
tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 33 alin. (3) privind
accesul la cultură, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 49
alin. (5) privind protecţia copiilor şi a tinerilor şi art. 148 privind
integrarea în Uniunea Europeană.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată şi urmează să fie
admisă pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:
1. In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 121 alin. (2)
din Legea nr. 8/1996, Curtea reţine că aceste prevederi exclud de la calculul
cuantumului remuneraţiei privind drepturile de autor şi drepturile conexe
programele a căror retransmitere este obligatorie conform legii. Retransmiterea
obligatorie a acestor programe se face în baza prevederilor art. 82 alin. (1)
din Legea audiovizualului nr. 504/2002, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 534 din 22 iulie 2002, cu modificările şi completările
ulterioare. Astfel, „orice distribuitor care retransmite servicii de
programe prin reţele de comunicaţii electronice, cu excepţia celor care
utilizează exclusiv spectrul radio, are obligaţia să includă în oferta sa
serviciile de programe ale Societăţii Române de Televiziune destinate
publicului din România, precum şi alte servicii de programe, libere la
retransmisie şi fără condiţionări tehnice sau financiare, ale radiodifuzorilor
privaţi, aflaţi sub jurisdicţia României, în limita a 25% din numărul total de
servicii de programe distribuite prin reţeaua respectivă, precum şi serviciile
de televiziune a căror obligativitate de retransmitere este stabilită prin
acorduri internaţionale la care România este parte. Criteriul de departajare
pentru radiodifuzorii privaţi este ordinea descrescătoare a indicelui anual de
audienţă".
Programele a căror retransmitere este obligatorie fac
parte din aşa-numitul pachet „must-carry" , adică acelea „care
trebuie retransmise". Consiliul Naţional al Audiovizualului procedează
la stabilirea listei posturilor pe baza unor instrucţiuni interne. Operatorii
de cablu sunt obligaţi să preia aceste programe, dar ei nu au obligaţia de a
plăti vreo sumă de bani pentru preluarea acestor posturi, legea referindu-se strict
doar ia posturile „libere la retransmisie şi fără condiţionări tehnice
sau financiare, ale radiodifuzorilor privaţi, aflaţi sub jurisdicţia
României [...], precum şi serviciile de televiziune a căror obligativitate de
retransmitere este stabilită prin acorduri internaţionale la care România este
parte".
Analizând coroborat dispoziţiile legale menţionate,
rezultă că operatorii de cablu preiau în mod gratuit anumite programe, în baza
unei obligaţii prevăzute de lege, percepând sume de bani lunare de la abonaţii
lor. Astfel, posturile româneşti care au cea mai mare audienţă sunt preluate cu
titlu gratuit.
Operatorii de cablu argumentează că sunt obligaţi să
retransmită aceste programe şi că există posibilitatea de a nu le retransmite
dacă nu ar fi obligaţi. Curtea constată că legiuitorul a vrut doar să se
asigure că va exista un număr minim de posturi retransmise capabile să
reflecteze realitatea românească, dând expresie art. 31 privind dreptul la
informaţie şi art. 33 privind accesul la cultură din Constituţie, acest lucru
fiind o condiţie prealabilă desfăşurării activităţii operatorilor de cablu.
Argumentul operatorilor de cablu ar fi putut fi luat în considerare numai în
condiţiile în care aceştia ar fi plătit sume de bani pentru retransmiterea
acestor posturi.
Pe aceste posturi de televiziune retransmise de
operatorii de cablu sunt transmise şi opere ale unor autori, iar în condiţiile
în care prevederile atacate exclud de la calculul cuantumului remuneraţiei
privind drepturile de autor şi drepturile conexe programele a căror
retransmitere este obligatorie conform legii, se încalcă prevederile art. 44
privind dreptul de proprietate privată coroborate cu dispoziţiile art. 53 din
Constituţia României.
Art. 53 din Constituţia României prevede condiţii
foarte clare în care se poate face restrângerea exerciţiului unor drepturi sau
al unor libertăţi, acest articol dispunând: „(1) Exerciţiul unor drepturi
sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se
impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a
sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor;
desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi
naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este
necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu
situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără
a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii."
Astfel, legiuitorul a restrâns exerciţiul dreptului de
proprietate al autorilor ale căror opere sunt difuzate pe posturile a căror
retransmitere este obligatorie potrivit legii, fără a respecta criteriile
prevăzute de art. 53 din Constituţia României referitoare la cazurile în care
s-ar putea face această restrângere. Astfel, nu există vreuna din situaţiile
prevăzute de art. 53 alin. (1) din Constituţie. Eventuala intenţie a
legiuitorului de a pune în balanţă dreptul de proprietate al operatorilor de
cablu care sunt obligaţi să retransmită anumite programe cu dreptul de
proprietate al autorilor ale căror opere sunt difuzate pe acele posturi nu
poate fi justificată, întrucât operatorii de cablu nu au obligaţia de a plăti
vreo sumă de bani pentru retransmiterea acestor programe. Susţinerea potrivit
căreia prin difuzarea pachetului de programe must-carry s-ar
putea ajunge la restricţionarea dreptului de opţiune în stabilirea grilelor de
programe şi, implicit, la pierderi financiare generate de faptul că ar fi putut
fi difuzate alte posturi mai profitabile nu poate fi primită. Numărul acestor
posturi a căror retransmitere este obligatorie se limitează la 25% din numărul
total de posturi retransmise, un procent rezonabil, ce permite buna desfăşurare
a activităţii acestor agenţi economici, în condiţiile în care aceştia
îndeplinesc şi un serviciu public.
Curtea constată, aşadar, că sunt încălcate dispoziţiile
art. 53 alin. (1) coroborate cu dispoziţiile art. 44 din Constituţia României,
iar în aceste condiţii nu mai necesară analiza condiţiilor prevăzute de art. 53
alin. (2) din Legea fundamentală.
Titularii drepturilor de autor şi ai drepturilor conexe
trebuie să poată culege, ca expresie a prevederilor art. 44 din Constituţie,
beneficiul muncii lor, în condiţiile în care operatorii de cablu asigură
difuzarea operelor lor unei mari părţi a populaţiei României, prin
retransmiterea, chiar şi obligatorie, a anumitor posturi şi în condiţiile în
care aceşti operatori percep sume de bani de la abonaţii lor.
2. In ceea ce priveşte prevederile art. 134 alin. (2)
lit. g) din Legea nr. 8/1996, Curtea Constituţională constată că acestea
încalcă dispoziţiile art. 44 coroborate cu cele ale art. 53, precum şi pe cele
ale art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) şi c) în Constituţia României. Legea nu
instituie criterii obiective care să justifice faptul că remuneraţiile
negociate pentru drepturile conexe nu pot depăşi o treime din remuneraţiile
negociate pentru drepturile de autor cu aceeaşi categorie de utilizatori.
Restrângerea exerciţiului dreptului de proprietate
trebuie să fie justificată pe baza criteriilor prevăzute de art. 53 alin. (1)
şi (2). Curtea Constituţională a reţinut în Decizia nr. 541 din 7 decembrie
2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 25
ianuarie 2005, că dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (1),
reglementând garantarea dreptului de proprietate, se referă implicit şi la
garantarea dreptului de proprietate intelectuală, care include dreptul de autor
şi drepturile conexe, precum şi proprietatea industrială. Or, stabilirea unor
raporturi procentuale fixe în ceea ce priveşte remuneraţiile negociate pentru
drepturile conexe care nu pot depăşi o treime din remuneraţiile negociate
pentru drepturile de autor cu aceeaşi categorie de utilizatori încalcă
prevederile Constituţiei. Restrângerea exerciţiului de proprietate prevăzut de
art. 44 nu se justifică prin vreuna din situaţiile prevăzute la art. 53 alin.
(1), situaţie a cărei existenţă ar fi justificat şi analiza îndeplinirii condiţiilor
prevăzute la art. 53 alin. (2).
Potrivit prevederilor art. 135 alin. (1) din
Constituţie, economia României este economie de piaţă, iar prevederile legale
criticate încalcă aceste dispoziţii, întrucât părţile contractuale nu pot
negocia remuneraţiile cuvenite pentru drepturile conexe, acest lucru
intervenind în condiţiile în care interpretarea unei opere poate fi, eventual,
chiar mai valoroasă decât opera însăşi. Pe baza aceloraşi considerente, Curtea
constată încălcarea art. 135 alin. (2) lit. a) şi c) din Constituţie. In ceea
ce priveşte încălcare art. 49 alin. (5) privind protecţia copiilor şi a
tinerilor şi art. 148 din Constituţia României, Curtea constată că acestea nu
sunt incidente în cauză.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate
de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 121 alin. (2) şi ale art. 134 alin. (2) lit. g) din Legea
nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, excepţie ridicată de
Uniunea Producătorilor de Film şi Audiovizual din România - Asociaţia Română de
Gestiune a Operelor din Audiovizual (U.P.F.A.R. -A.R.G.O.A.), de Uniunea
Compozitorilor şi Muzicologilor din România -Asociaţia pentru Drepturile de
Autor (U.C.M.R. -A.D.A.) şi de Uniunea Producătorilor de Fonograme din România
(U.P.F.R.) în Dosarul nr. 4.009/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a
IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernului.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 aprilie
2010.
In temeiul dispoziţiilor art. 261 alin. 2 din Codul
de procedură civilă şi ale art. 1 din Hotărârea Plenului Curţii Constituţionale
nr. 8 din 8 iunie 2010, semnează
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
Intrucât domnul Fabian Niculae se află în delegaţie, în
locul său semnează, în temeiul art. 261 alin. 2 din Codul de procedură civilă,
Prim-magistrat-asistent delegat,
Ioana Marilena Chiorean