Decizia Nr.571 din 20.09.2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Concept LTD - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 79/110/2005** al Tribunalului Bacău - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.780D/2016.2. La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate, domnul avocat Alexandru Dugneanu, cu împuternicire avocaţială depusă la dosarul cauzei. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a depus note scrise, prin care solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul apărătorului ales prezent, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece reglementarea criticată este deficitară, fiind constituţională în măsura în care se interpretează că se permite judecătorului-sindic să controleze actele lichidatorului judiciar, respectiv să fie consacrate rolul activ al judecătorului şi obligaţia corelativă de a se pronunţa, în ceea ce priveşte controlul actelor lichidatorului judiciar, în toate cererile ce se formulează într-o procedură de insolvenţă sau de faliment. Textul, în formula criticată, îi permite judecătorului să treacă peste solicitările părţilor în ceea ce priveşte analiza/controlul, din punct de vedere juridic, spre exemplu, al actelor lichidatorului - contract, ordonanţă de adjudecare, proces-verbal de adjudecare. Toate aceste acte, care au caracter patrimonial şi care produc efecte juridice, capătă sui generis un caracter de fine de neprimire. Or, câtă vreme judecătorul nu pronunţă o încheiere faţă de cererile formulate de părţi, acestea sunt lipsite şi de calea de atac, respectiv accesul la instanţa superioară. Depune note scrise.5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, deoarece autoarea acesteia solicită extinderea atribuţiilor judecătorului-sindic faţă de cele prevăzute de lege, respectiv o legiferare pozitivă de către Curtea Constituţională, prin interpretare.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:6. Prin Încheierea din 30 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 79/110/2005**, Tribunalul Bacău - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Concept LTD - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2006.7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt constituţionale în măsura în care se interpretează că judecătorul-sindic are obligaţia de a se pronunţa asupra tuturor cererilor formulate, indiferent de calitatea participantului la procedura insolvenţei, fiindu-i interzisă pasivitatea sau acceptarea tacită a unor acte/acţiuni ale lichidatorului sau ale altor participanţi la procedura insolvenţei. Orice interpretare contrară este în contradicţie cu dispoziţiile art. 21 alin. (1)-(3), art. 24 şi art. 129 din Constituţie, deoarece judecătorul-sindic are obligaţia să urmărească îndeplinirea obligaţiilor de către lichidatorul judiciar şi să aibă un rol activ, răspunzând tuturor cererilor participanţilor la procedură. În cazul în care judecătorul-sindic ar manifesta o atitudine de pasivitate, s-ar goli de conţinut dreptul de a formula acţiuni în căile de atac. În acest context, rolul formal al acestuia ar genera o încălcare a dreptului de proprietate al creditorilor.8. Tribunalul Bacău - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Legiuitorul a stabilit în cadrul legal o delimitare strictă între atribuţiile instanţei de judecată, prin intermediul căreia se realizează puterea judecătorească, şi atribuţiile celorlalţi subiecţi de drepturi şi obligaţii implicaţi în procedura insolvenţei, rolul judecătorului-sindic fiind esenţial jurisdicţional, respectiv de a soluţiona în condiţii de contradictorialitate procese şi cereri în legătură cu procedura în curs, atribuţiile manageriale aparţinând administratorului/lichidatorului judiciar sau, în mod excepţional, debitorului, deciziile manageriale putând fi controlate de creditori prin organele acestora, sub aspectul oportunităţii.9. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: „(2) Atribuţiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi/sau al lichidatorului şi la procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei. Atribuţiile manageriale aparţin administratorului judiciar ori lichidatorului sau, în mod excepţional, debitorului, dacă acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-şi administra averea. Deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunităţii de către creditori, prin organele acestora".14. Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare, a fost abrogată prin art. 344 lit. a) din titlul V - Dispoziţii tranzitorii şi finale din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014. Însă, având în vedere prevederile art. 343 din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora „Procesele începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date", precum şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a exercita controlul de constituţionalitate asupra prevederilor criticate din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.15. În susţinerea neconstituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) cu privire la accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată şi art. 129 referitor la folosirea căilor de atac. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adiţional la convenţie.16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 11 din Legea nr. 85/2006 stipulează principalele atribuţii ale judecătorului-sindic în cadrul procedurii insolvenţei, iar, în mod concret, dispoziţiile art. 11 alin. (2) din aceeaşi lege stabilesc competenţele exclusive în cadrul procedurii insolvenţei, făcând chiar o departajare a acestora. Astfel, judecătorul-sindic efectuează controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi/sau al lichidatorului şi soluţionează procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei, administratorul judiciar ori lichidatorul sau, în mod excepţional, debitorul, dacă acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-şi administra averea, exercită atribuţiile manageriale, în vreme ce creditorii, prin organele acestora, pot controla, sub aspectul oportunităţii, deciziile manageriale adoptate de persoanele competente. Delimitarea prin lege a competenţelor tuturor celor implicaţi în procedura prevăzută de Legea nr. 85/1996 stabileşte cadrul procesual în care părţile îşi pot exercita eficient drepturile procesuale.17. Întreaga procedură de insolvenţă se desfăşoară sub controlul de legalitate exercitat de către judecătorul-sindic, sens în care legea prevede o serie de atribuţii ale judecătorului-sindic, mecanisme şi proceduri, respectiv: pronunţarea motivată a hotărârii de deschidere a procedurii şi, după caz, de intrare în faliment, atât prin procedura generală, cât şi prin procedura simplificată; judecarea contestaţiei debitorului împotriva cererii introductive a creditorilor pentru începerea procedurii; judecarea opoziţiei creditorilor la deschiderea procedurii; desemnarea motivată, prin sentinţa de deschidere a procedurii, dintre practicienii în insolvenţă compatibili, care au depus ofertă de servicii în acest sens la dosarul cauzei, a administratorului judiciar provizoriu sau, după caz, a lichidatorului, care va administra procedura până la confirmarea sau înlocuirea sa; desemnarea administratorului judiciar provizoriu sau a lichidatorului provizoriu solicitat de către creditorul care a solicitat deschiderea procedurii sau de către debitor, dacă cererea îi aparţine; confirmarea, prin încheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului desemnat de adunarea creditorilor sau de creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea creanţelor; înlocuirea, pentru motive temeinice, prin încheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului; judecarea cererilor de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvenţă sau sesizarea organelor de urmărire penală atunci când există date cu privire la săvârşirea unei infracţiuni; judecarea acţiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidator pentru anularea unor acte frauduloase şi a unor constituiri ori transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii; judecarea contestaţiilor debitorului, ale comitetului creditorilor ori ale oricărei persoane interesate împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar sau de lichidator; admiterea şi confirmarea planului de reorganizare sau, după caz, de lichidare, după votarea lui de către creditori; soluţionarea cererii administratorului judiciar sau a comitetului creditorilor de întrerupere a procedurii de reorganizare judiciară şi de intrare în faliment; soluţionarea contestaţiilor formulate la rapoartele administratorului judiciar sau ale lichidatorului; judecarea acţiunii în anularea hotărârii adunării creditorilor; pronunţarea hotărârii de închidere a procedurii; soluţionarea unor acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum şi pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale; ridicarea, de către judecătorul-sindic, în tot sau în parte, a dreptului de administrare al debitorului odată cu desemnarea unui administrator judiciar, indicând, totodată, şi condiţia de exercitare a conducerii debitorului de către acesta etc.18. Controlul exercitat de instanţă trebuie să se limiteze la aspectele de legalitate ale deciziilor manageriale, iar nu să cenzureze opţiunile considerate oportune de către persoanele specializate în exercitarea atribuţiilor de administrare, administratorul judiciar sau lichidatorul, după caz. Extinderea competenţei judecătorului-sindic asupra controlului oportunităţii deciziilor adoptate în activitatea de administrare a debitorului ar constitui o depăşire a atribuţiilor instanţelor judecătoreşti, o intervenţie inadmisibilă în activitatea de organizare şi funcţionare a unei societăţi comerciale (a se vedea Decizia nr. 525 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 24 iunie 2009).19. Prin urmare, faţă de cele prezentate, Curtea nu poate reţine pretinsa încălcare a prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel că aceasta urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.20. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Concept LTD - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 79/110/2005** al Tribunalului Bacău - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Bacău - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 20 septembrie 2018.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Ioniţa Cochinţu