DECIZIE Nr.
569 din 7 iunie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 1 alin. 8 lit. a)-c) din Codul
de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 464 din 10 iulie 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Marinela Mincă - procuror
Florentina Geangu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. a)-c) din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Ioan Sorin Roman în Dosarul nr. 8.176/271/2006 al
Judecătoriei Oradea.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenţa în materie a Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
reţine următoarele:
Prin Incheierea din 25 ianuarie
2007, pronunţată în Dosarul nr. 8.176/271/2006, Judecătoria Oradea a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 2781 alin. 8 lit. a) - c) din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Ioan Sorin Roman
într-un litigiu având ca obiect soluţionarea unei plângeri împotriva ordonanţei
de scoatere de sub urmărire penală în baza art. 10 lit. b1) din Codul de procedură penală.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia apreciază, în esenţă, că textul art. 2781 alin. 8 lit. a)-c) din Codul de
procedură penală suprimă dreptul la cercetarea judecătorească. Totodată, se
arată că textul criticat ignoră principiul de generală aplicabilitate în
dreptul penal non reformatio in pejus, întrucât există posibilitatea ca prin
propria cale de atac să îşi agraveze situaţia, redobândind calitatea de
învinuit sau, mai rău, calitatea de inculpat, astfel încât persoana faţă de
care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală are motive rezonabile să se
abţină de la a se adresa instanţei.
Judecătoria Oradea consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 2781 alin. 8 lit. a) - c) din Codul de procedură penală, astfel cum au
fost modificate, dar cu păstrarea soluţiei legislative iniţiale, prin Legea nr.
356/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, şi au
următorul cuprins:
„Judecătorul pronunţă una dintre următoarele
soluţii:
a) respinge plângerea, prin sentinţă, ca tardivă
sau inadmisibilă ori, dupa caz, ca nefondată, menţinând rezoluţia sau ordonanţa
atacată;
b) admite plângerea,
prin sentinţă, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza
procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după
caz. Judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza
procurorului, indicând totodată faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate
şi prin care anume mijloace de probă;
c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţează
rezoluţia sau ordonanţa atacată şi, când probele existente la dosar sunt
suficiente, reţine cauza spre judecare, în complet legal constituit,
dispoziţiile privind judecata în primă instanţă şi căile de atac aplicându-se
în mod corespunzător."
Textul constituţional invocat în susţinerea excepţiei
este cel al art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces
echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
Dispoziţiile legale criticate au mai format obiectul
controlului de constituţionalitate. Curtea, prin numeroase decizii, a stabilit conformitatea prevederilor art. 2781 alin. 8 lit. a) - c) din Codul de procedură penală cu textul
constituţional invocat. Astfel, prin Decizia nr. 508 din 18 noiembrie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 1.135 din 1 decembrie 2004, Curtea a reţinut că
plângerea prevăzută de art. 2781 reprezintă, într-un sens larg, o cale de atac, care se supune
principiului de generală aplicabilitate în dreptul penal non reformatio in pejus. Intr-adevăr,
deşi legea nu prevede în mod expres aplicarea acestui
principiu cu prilejul soluţionării plângerii împotriva
actelor procurorului, raţiuni identice cu cele care determină extinderea
aplicabilităţii acestui principiu şi în alte situaţii decât cele prevăzute în
art. 372, art. 3858 sau art. 4141 alin. 1 din Codul de procedură penală justifică luarea sa în
considerare şi în cazul procedurii reglementate de art. 2781 din acelaşi cod.
De asemenea, prin Decizia nr. 228 din 7 martie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 13 aprilie 2006, Curtea a reţinut că, în cazul în care,
potrivit art. 2781 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală, după judecarea
plângerii împotriva soluţiei procurorului, instanţa pronunţă la rândul ei o
hotărâre prin care menţine această soluţie, nu are loc o împiedicare a
accesului la justiţie, respectiv o încălcare a dreptului la un proces
echitabil, dat fiind că hotărârea aparţine în acest caz însăşi justiţiei, iar
partea nemulţumită are deschise, tot în justiţie, căile de atac prevăzute de
lege.
Nu poate fi caracterizată ca o încălcare a dreptului la
un proces echitabil nici reglementarea soluţiei pe care o pronunţă instanţa în
temeiul art. 2781
alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, întrucât împotriva încheierii
astfel pronunţate persoana nemulţumită are posibilitatea exercitării căilor de
atac prevăzute de lege, având deplina libertate de a demonstra nelegalitatea
acesteia, folosind toate mijloacele procedurale ce caracterizează un proces
echitabil. De asemenea, soluţionarea fondului cauzei, în situaţia în care
instanţa, în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, admite plângerea,
prin încheiere, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată, reţinând cauza
spre judecare, constituie o etapă procesuală distinctă, guvernată de regulile
procedurale aplicabile judecării în primă instanţă şi în căile de atac, reguli
cu privire la care textele criticate stabilesc în mod expres că se aplică „în
mod corespunzător". Statuând în sensul celor arătate, dispoziţiile art.
2781 alin. 8 lit.
c) din Codul de procedură penală asigură posibilitatea părţilor de a formula
apărări, de a propune probe şi de a recurge la căile de atac prevăzute de lege,
aşadar de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţionează un
proces echitabil, în deplină concordanţă cu prevederile art. 21 alin. (3) din
Constituţie.
Aceleaşi considerente şi aceeaşi soluţie au fost
reţinute şi prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 859 din 28 noiembrie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 31 din 17 ianuarie 2007.
Neexistând elemente noi de natură a determina
schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele stabilite prin deciziile menţionate îşi
păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. a)-c) din Codul de procedură penală, excepţie
ridicată de Ioan Sorin Roman în Dosarul nr. 8.176/271/2006 al Judecătoriei
Oradea.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iunie 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu