DECIZIE Nr.
566 din 15 mai 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2, art. 7, art. 10, art. 11, art. 13
din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor
si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 580 din 1 august 2008
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Cristina Cătălina Turcu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 2, 7, 10, 11 şi 13 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea
chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Floarea
Marinescu în Dosarul nr. 9.548/4/2007 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi
acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate,
apreciind că se impune păstrarea jurisprudenţei Curţii în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 15 februarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 9.548/4/2007, Judecătoria
Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, 7,10,11 şi 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu
destinaţia de locuinţe.
Excepţia a fost ridicată într-o cauză în care s-a
formulat o cerere de evacuare pe calea ordonanţei preşedinţiale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale
deoarece nu reglementează prelungirea contractelor de închiriere pentru toţi
cetăţenii, ci instituie în mod nejustificat anumite condiţii pentru prelungirea
respectivelor contracte. Totodată, textele de lege criticate aduc atingere şi
dreptului la un nivel de trai corespunzător, care cuprinde şi dreptul la
locuinţă.
Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, în
sensul celor statuate de Curte în jurisprudenţa sa.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale
art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 2, 7, 10, 11 şi 13 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei
pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, care au următorul conţinut:
- Art. 2: „Contractele de
închiriere prelungite sau reînnoite în temeiul Legii nr. 17/1994, pentru
suprafeţele cu destinaţia de locuinţe, proprietatea persoanelor fizice sau
juridice de drept privat, se prelungesc, la cererea chiriaşilor, pentru o
perioadă de 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de
urgenţă.";
- Art. 7: „Prelungirea
contractelor de închiriere, realizată în baza prevederilor art. 1, rămâne
valabilă şi în cazul redobândirii imobilelor respective de către foştii
proprietari sau de moştenitorii acestora după intrarea în vigoare a prezentei
ordonanţe de urgenţă.";
-Art. 10: „ In vederea
încheierii noului contract de închiriere, în termen de 30 de zile de la data
intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă sau de la deschiderea
rolului fiscal, după caz, proprietarul îi va notifica chiriaşului sau fostului
chiriaş, prin executorul judecătoresc, data şi locul întâlnirii. Notificarea va
fi comunicată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
(2) Chiriaşul sau fostul chiriaş este obligat că
comunice în scris proprietarului, cu confirmare de primire, cererea de a
încheia un nou contract de închiriere, în termen de cel mult 30 de zile de la
primirea notificării.
(3) In cazul în care chiriaşul sau fostul chiriaş comunică proprietarului că nu cere să
încheie un nou contract de închiriere, acesta este obligat să îi predea
proprietarului locuinţa pe bază de proces-verbal, în termen de cel mult 60 de
zile de la data notificării prevăzute la alin. (1). Nepredarea locuinţei
înăuntrul acestui termen îl îndreptăţeşte pe proprietar să ceară în justiţie
evacuarea necondiţionată a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea
ordonanţeipreşedinţiale.";
- Art. 11: „(1)
Nerespectarea de către proprietar a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) atrage
prelungirea de drept a contractului de închiriere anterior până la încheierea
unui nou contract de închiriere. Neplata chiriei până la încheierea noului
contract de închiriere nu poate fi invocată de proprietar ca motiv de evacuare
a chiriaşului sau a fostului chiriaş.
(2) Lipsa unui răspuns scris sau refuzul
nejustificat al chiriaşului sau al fostului chiriaş de a încheia un nou
contract de închiriere în termen de 60 de zile de la primirea notificării îl
îndreptăţeşte pe proprietar să ceară în justiţie evacuarea necondiţionată a
locatarilor, cu plata daunelor interese, pe calea ordonanţei preşedinţiale.";
- Art. 13: „Prelungirea
contractelor de închiriere nu se aplică:
a) în cazul contractelor
de închiriere încheiate de chiriaşi cu proprietari persoane fizice, altele
decât cele prevăzute la art. 2-7;
b) în cazul contractelor de închiriere pentru
spaţiile cu destinaţia de locuinţe proprietate particulară, prevăzute la art. 1-7, ai căror titulari de contract sau
membri de familie menţionaţi în contract sunt proprietari ai unei locuinţe
corespunzătoare ori au înstrăinat o locuinţă corespunzătoare, după data de 1
ianuarie 1990, în aceeaşi localitate. Fac excepţie
contractele de închiriere ai căror titulari sau membri de familie menţionaţi în contract au
redobândit, ca foşti proprietari sau moştenitori ai acestora, locuinţe care
sunt efectiv ocupate de chiriaşi persoane fizice, de una dintre persoanele
juridice prevăzute la art. 1 sau de o instituţie publică;
c) chiriaşului care refuză să preia în folosinţă o
altă locuinţă pusă la dispoziţie, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă,
de fostul proprietar sau de moştenitorii acestuia ori de autorităţile publice
locale;
d) în cazul litigiilor
determinate de refuzul chiriaşilor cărora li s-a notificat să încheie un nou
contract de închiriere cu proprietarul, potrivit Legii nr. 17/1994, Legii nr.
112/1995 sau Legii nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare;
e) în cazul
litigiilor dintre proprietar şi chiriaş având ca obiect schimbul de locuinţe;
f) în cazul chiriaşilor care au subînchiriat
locuinţa fără consimţământul scris al proprietarului;
g) în cazul chiriaşilor care au schimbat total sau
parţial destinaţia ori structura interioară a locuinţei fără consimţământul
scris al proprietarului şi fără aprobările legale;
h) chiriaşului care a pricinuit însemnate
stricăciuni locuinţei, clădirii în care este situată aceasta, instalaţiilor sau
bunurilor aferente acestora ori care a înstrăinat fără drept părţi din acestea;
i) chiriaşului care are un comportament ce face
imposibilă convieţuirea sau împiedică folosirea normală a locuinţei;
j) chiriaşilor rezidenţi în străinătate care, fără a
fi detaşaţi, nu au mai folosit locuinţa mai mult de un an fără
întrerupere."
Excepţia de neconstituţionalitate este raportată la
prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în
drepturi şi ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind
drepturile omului, la dispoziţiile art. 25 privind dreptul la un nivel de viaţă
corespunzător din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, precum şi la
prevederile art. 9 referitor la dreptul oricărei persoane la securitate
socială, art. 10 privind ocrotirea şi asistenţa acordate familiei, art. 11
referitor la dreptul la un nivel de trai suficient şi art. 12 privind dreptul
la sănătate din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice,
sociale şi culturale.
Examinând excepţia, Curtea Constituţională constată că
prin Decizia nr. 256 din 20 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 292
din 3 mai 2007, s-a mai pronunţat asupra prevederilor legale criticate pentru
motive similare celor din prezenta cauză.
Cu acel prilej Curtea a respins
excepţia şi a statuat, făcând referire la jurisprudenţa sa, că măsurile de
protecţie a chiriaşilor instituite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
40/1999 îşi au temeiul constituţional în prevederile art. 47 alin. (1) şi în
cele ale art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie, finalitatea acestei
ordonanţe fiind aceea de a reglementa raporturile dintre chiriaşi şi
proprietari, precum şi de a oferi soluţii juridice situaţiilor litigioase ivite
în procesul aplicării Legii nr. 112/1995, prin utilizarea unor mijloace
juridice, asigurându-se totodată posibilitatea pentru proprietar de
valorificare a atributelor dreptului său de proprietate şi, în acelaşi timp,
protecţia chiriaşilor împotriva unor eventuale abuzuri.
Cu privire la conţinutul noţiunii „nivel de trai
decent", Curtea a reţinut că acesta nu este definit de Constituţie, dar el
trebuie examinat în raport cu situaţiile avute în vedere de legiuitor, precum
şi în funcţie de reglementările internaţionale privind drepturile omului,
obligatorii în temeiul art. 11 şi 20 din Constituţie. In acest sens, potrivit
art. 25 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, dreptul la un nivel de
trai corespunzător cuprinde printre altele şi dreptul la locuinţă. In acelaşi
sens, art. 11 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice,
sociale şi culturale, prevăzând obligaţia statelor de a recunoaşte dreptul oricărei persoane la un nivel de
trai suficient pentru ea însăşi şi familia sa, se referă în mod expres şi la
locuinţă.
Curtea observă cu acest prilej că din această
perspectivă textele de lege criticate nu aduc atingere prevederilor din
Constituţie şi din actele internaţionale invocate, finalitatea acestora fiind
protecţia chiriaşilor.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia
deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Cât priveşte critica referitoare la faptul că prin art.
13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 anumite categorii de
chiriaşi ar fi discriminate, Curtea observă că nici aceasta nu poate fi
primită. Astfel, principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui
tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt
diferite. Or, chiriaşii pentru care prelungirea contractelor de închiriere nu
se aplică, în temeiul art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
40/1999, se află în situaţii diferite fată de ceilalţi chiriaşi.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 2, art. 7, art. 10, art. 11 şi art. 13 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea
chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Floarea
Marinescu în Dosarul nr. 9.548/4/2007 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 mai 2008.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu