DECIZIE   Nr. 564 din 16 decembrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 92 din 27 ianuarie 2005

    Ioan Vida             - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Ion Predescu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Dana Titian           - procuror
    Ingrid Alina Tudora   - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de Pierre Macri in Dosarul nr. 2.889/C/2003 al Judecatoriei Galati.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Cauza se afla in stare de judecata.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neintemeiata, aratand ca, prin stabilirea unui termen pana la care persoana interesata poate exercita dreptul la actiune, nu se incalca accesul liber la justitie.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 21 iunie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 2.889/C/2003, Judecatoria Galati a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Exceptia a fost ridicata de reclamantul Pierre Macri intr-o cauza civila ce are ca obiect o actiune de constatare a nulitatii.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile legale criticate contravin atat prevederilor constitutionale ale art. 20, raportate la art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, cat si celor ale art. 21 si art. 44 din Constitutie. In acest sens arata ca textul de lege criticat, prin instituirea termenului de prescriptie, valideaza acte nule absolut incheiate prin fraudarea legii, iar "imobilele care fac obiectul acestor acte" devin, in aceasta situatie, imposibil de restituit in natura. Pe cale de consecinta, in opinia autorului exceptiei, se creeaza doua prejudicii, atat fostului proprietar care nu va mai beneficia de restituirea in natura, cat si societatii si ordinii publice, care vor trebui sa accepte "un act nul absolut" ca fiind valabil. De asemenea, apreciaza ca dispozitiile art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 ingradesc accesul liber la justitie al proprietarilor pentru apararea dreptului lor de proprietate asupra imobilului ce a fost instrainat printr-un act nul absolut. In final arata ca "imposibilitatea de a dovedi aceasta fraudare, prin impunerea unui termen de prescriptie a dreptului la actiune, este atat in detrimentul fostului proprietar, cat si al societatii".
    Judecatoria Galati apreciaza ca, in ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 in raport cu art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In acest sens arata ca statul nu interzice accesul la justitie al persoanelor care urmaresc sa recastige dreptul de proprietate asupra unor imobile, ci legiuitorul impune doar un anumit termen pana la care poate fi exercitat dreptul la actiune. In opinia instantei, acest fapt nu are insa semnificatia incalcarii dreptului liberului acces la justitie, consacrat de art. 21 din Constitutie, intrucat persoana interesata isi poate valorifica dreptul, dar numai in conditiile si in formele procedurale stabilite de legiuitor.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In acest sens invoca jurisprudenta in materie a Curtii Constitutionale, concretizata in Decizia nr. 33/2003, Decizia nr. 296/2003, Decizia nr. 427/2003 si Decizia nr. 480/2003.
    Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale, deoarece acestea nu ingradesc accesul liber la justitie, ci reglementeaza limitele temporale ale formularii actiunii in constatarea nulitatii actelor juridice de instrainare a imobilelor preluate in mod abuziv. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 fata de art. 44 alin. (1) si (2) si de art. 20 din Constitutie, prin raportare la art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, apreciaza ca aceasta nu poate fi retinuta. In acest sens este invocata jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie, si anume Decizia nr. 237/2004.
    Cu privire la critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor legale criticate fata de art. 44 alin. (3) si (4) din Constitutie, Avocatul Poporului apreciaza ca aceasta nu este intemeiata, deoarece Legea nr. 10/2001 nu face referire la expropriere sau nationalizare. In final, considera ca dispozitiile art. 44 alin. (5) - (9) din Constitutie nu au incidenta in cauza de fata.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit in cauza de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, cu modificarile si completarile ulterioare, dispozitii care au urmatorul continut:
    - Art. 46 alin. (5): "Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la actiune se prescrie in termen de un an de la data intrarii in vigoare a prezentei legi."
    De mentionat faptul ca termenul de un an, prevazut de textul de lege criticat, a fost prelungit succesiv, cu cate trei luni, prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 460 din 13 august 2001, si prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 145/2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 720 din 12 noiembrie 2001.
    In sustinerea neconstitutionalitatii textului dedus controlului autorul exceptiei invoca prevederile constitutionale ale art. 20, 21 si 44, care au urmatorul continut:
    - Art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.
    (2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.";
    - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
    (3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.
    (4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.";
    - Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
    (2) Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute prin lege organica, precum si prin mostenire legala.
    (3) Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire.
    (4) Sunt interzise nationalizarea sau orice alte masuri de trecere silita in proprietate publica a unor bunuri pe baza apartenentei sociale, etnice, religioase, politice sau de alta natura discriminatorie a titularilor.
    (5) Pentru lucrari de interes general, autoritatea publica poate folosi subsolul oricarei proprietati imobiliare, cu obligatia de a despagubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor, precum si pentru alte daune imputabile autoritatii.
    (6) Despagubirile prevazute in alineatele (3) si (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, in caz de divergenta, prin justitie.
    (7) Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
    (8) Averea dobandita licit nu poate fi confiscata. Caracterul licit al dobandirii se prezuma.
    (9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai in conditiile legii."
    De asemenea, sunt invocate ca fiind incalcate si dispozitiile cuprinse in art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care prevad ca "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.
    Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca dispozitiile art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 au fost supuse in mai multe randuri controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi prevederi constitutionale.
    Astfel, prin Decizia nr. 296 din 8 iulie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 577 din 12 august 2003, Decizia nr. 427 din 18 noiembrie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 868 din 5 decembrie 2003, sau Decizia nr. 91 din 4 martie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 345 din 20 aprilie 2004, Curtea a constatat ca aceste dispozitii de lege sunt constitutionale.
    In acest context, referindu-se la conformitatea textului de lege criticat cu dispozitiile art. 21 din Constitutie, instanta constitutionala a statuat ca liberul acces la justitie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se infaptuieste actul de justitie, a caror stabilire este de competenta exclusiva a legiuitorului, asa cum reiese din prevederile art. 126 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora "Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege". Mai mult, legiuitorul poate stabili in situatii deosebite reguli speciale de procedura, precum si modalitati de exercitare a drepturilor procesuale, astfel incat liberul acces la justitie sa nu fie afectat.
    Avand in vedere aceste aspecte, Curtea a statuat ca institutia prescriptiei, in general, si termenele in raport cu care isi produce efectele aceasta nu pot fi considerate de natura sa ingradeasca accesul liber la justitie, finalitatea lor fiind, dimpotriva, de a-l facilita, prin asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitarii in conditii optime a acestui drept constitutional, prevenindu-se eventualele abuzuri si limitandu-se efectele perturbatoare asupra stabilitatii si securitatii raporturilor juridice civile.
    Curtea a mai constatat ca sustinerea potrivit careia art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 infrange dispozitiile art. 44 din Constitutie porneste de la o premisa gresita, si anume aceea a absolutizarii exercitiului prerogativelor dreptului de proprietate, facandu-se insa abstractie de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, potrivit carora "Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", ca si de cele ale art. 136 alin. (5), care consacra caracterul inviolabil al proprietatii private, in conditiile stabilite de legea organica. In lumina acestor prevederi constitutionale, legiuitorul este competent sa stabileasca cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, in asa fel incat sa nu vina in coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niste limitari rezonabile in valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat. Asa fiind, prin textul de lege criticat legiuitorul nu a facut decat sa dea expresie acestor imperative, in limitele si potrivit competentei sale constitutionale.
    Astfel, Curtea a retinut ca textul de lege criticat nu opereaza o expropriere ori o confiscare, ci doar sanctionarea proprietarului nediligent care nu a inteles sa isi exercite drepturile in termenul prevazut de lege. De altfel, imprescriptibilitatea, consfintita in anumite cazuri cu titlu de principiu in legislatia civila, nu este consacrata ca atare de Constitutie. Asa fiind, legiuitorul poate, in considerarea unor ratiuni majore, sa deroge de la acest principiu, asa cum a procedat si in cazul art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, fara a indreptati calificarea acestor norme legale ca fiind neconstitutionale.
    In ceea ce priveste critica potrivit careia dispozitiile legale criticate ar aduce atingere art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, Curtea a retinut ca textul de lege criticat se armonizeaza cu aceste prevederi, avand ca scop asigurarea stabilitatii si securitatii raporturilor civile, cu atat mai importante cu cat au ca obiect dreptul de proprietate. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis, in jurisprudenta sa, ca statele contractante sunt indrituite sa reglementeze exercitarea dreptului de proprietate in concordanta cu interesul general, adoptand in acest sens legile necesare.
    Deoarece nu au intervenit elemente noi care sa justifice schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, cele statuate prin deciziile mentionate isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de Pierre Macri in Dosarul nr. 2.889/C/2003 al Judecatoriei Galati.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 16 decembrie 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Ingrid Alina Tudora