DECIZIE Nr. 564 din 16 decembrie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin.
(5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in
mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 92 din 27 ianuarie 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Dana Titian - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic
al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989, exceptie ridicata de Pierre Macri in Dosarul nr. 2.889/C/2003 al
Judecatoriei Galati.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Cauza se afla in stare de judecata.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
ca neintemeiata, aratand ca, prin stabilirea unui termen pana la care persoana
interesata poate exercita dreptul la actiune, nu se incalca accesul liber la
justitie.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 21 iunie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 2.889/C/2003,
Judecatoria Galati a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989. Exceptia a fost ridicata de reclamantul Pierre
Macri intr-o cauza civila ce are ca obiect o actiune de constatare a nulitatii.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca
dispozitiile legale criticate contravin atat prevederilor constitutionale ale
art. 20, raportate la art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, cat si celor ale
art. 21 si art. 44 din Constitutie. In acest sens arata ca textul de lege
criticat, prin instituirea termenului de prescriptie, valideaza acte nule
absolut incheiate prin fraudarea legii, iar "imobilele care fac obiectul
acestor acte" devin, in aceasta situatie, imposibil de restituit in
natura. Pe cale de consecinta, in opinia autorului exceptiei, se creeaza doua
prejudicii, atat fostului proprietar care nu va mai beneficia de restituirea in
natura, cat si societatii si ordinii publice, care vor trebui sa accepte
"un act nul absolut" ca fiind valabil. De asemenea, apreciaza ca
dispozitiile art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 ingradesc accesul liber la
justitie al proprietarilor pentru apararea dreptului lor de proprietate asupra
imobilului ce a fost instrainat printr-un act nul absolut. In final arata ca
"imposibilitatea de a dovedi aceasta fraudare, prin impunerea unui termen
de prescriptie a dreptului la actiune, este atat in detrimentul fostului
proprietar, cat si al societatii".
Judecatoria Galati apreciaza ca, in ceea ce priveste critica de
neconstitutionalitate a art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 in raport cu
art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale, exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata. In acest sens arata ca statul nu interzice accesul la justitie al
persoanelor care urmaresc sa recastige dreptul de proprietate asupra unor
imobile, ci legiuitorul impune doar un anumit termen pana la care poate fi
exercitat dreptul la actiune. In opinia instantei, acest fapt nu are insa
semnificatia incalcarii dreptului liberului acces la justitie, consacrat de
art. 21 din Constitutie, intrucat persoana interesata isi poate valorifica
dreptul, dar numai in conditiile si in formele procedurale stabilite de
legiuitor.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
In acest sens invoca jurisprudenta in materie a Curtii Constitutionale,
concretizata in Decizia nr. 33/2003, Decizia nr. 296/2003, Decizia nr. 427/2003
si Decizia nr. 480/2003.
Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile legale criticate sunt
constitutionale, deoarece acestea nu ingradesc accesul liber la justitie, ci
reglementeaza limitele temporale ale formularii actiunii in constatarea
nulitatii actelor juridice de instrainare a imobilelor preluate in mod abuziv.
In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46
alin. (5) din Legea nr. 10/2001 fata de art. 44 alin. (1) si (2) si de art. 20
din Constitutie, prin raportare la art. 1 din primul Protocol aditional la
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
apreciaza ca aceasta nu poate fi retinuta. In acest sens este invocata
jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie, si anume Decizia nr. 237/2004.
Cu privire la critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor legale
criticate fata de art. 44 alin. (3) si (4) din Constitutie, Avocatul Poporului
apreciaza ca aceasta nu este intemeiata, deoarece Legea nr. 10/2001 nu face
referire la expropriere sau nationalizare. In final, considera ca dispozitiile
art. 44 alin. (5) - (9) din Constitutie nu au incidenta in cauza de fata.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului
Poporului, raportul intocmit in cauza de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2,
3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, cu
modificarile si completarile ulterioare, dispozitii care au urmatorul continut:
- Art. 46 alin. (5): "Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de
cauza de nulitate, dreptul la actiune se prescrie in termen de un an de la data
intrarii in vigoare a prezentei legi."
De mentionat faptul ca termenul de un an, prevazut de textul de lege
criticat, a fost prelungit succesiv, cu cate trei luni, prin Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 109/2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 460 din 13 august 2001, si prin Ordonanta de urgenta a Guvernului
nr. 145/2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 720 din
12 noiembrie 2001.
In sustinerea neconstitutionalitatii textului dedus controlului autorul
exceptiei invoca prevederile constitutionale ale art. 20, 21 si 44, care au
urmatorul continut:
- Art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si
libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate
la care Romania este parte.
(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile
interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in
care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.";
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru
apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
(3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor
intr-un termen rezonabil.
(4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.";
- Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra
statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt
stabilite de lege.
(2) Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege,
indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de
proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din
aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la
care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute prin
lege organica, precum si prin mostenire legala.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate
publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire.
(4) Sunt interzise nationalizarea sau orice alte masuri de trecere silita
in proprietate publica a unor bunuri pe baza apartenentei sociale, etnice,
religioase, politice sau de alta natura discriminatorie a titularilor.
(5) Pentru lucrari de interes general, autoritatea publica poate folosi
subsolul oricarei proprietati imobiliare, cu obligatia de a despagubi
proprietarul pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor,
precum si pentru alte daune imputabile autoritatii.
(6) Despagubirile prevazute in alineatele (3) si (5) se stabilesc de comun
acord cu proprietarul sau, in caz de divergenta, prin justitie.
(7) Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind
protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea
celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(8) Averea dobandita licit nu poate fi confiscata. Caracterul licit al
dobandirii se prezuma.
(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii
pot fi confiscate numai in conditiile legii."
De asemenea, sunt invocate ca fiind incalcate si dispozitiile cuprinse in
art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale, care prevad ca "Orice persoana
fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate
fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in
conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.
Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta
legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor
conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor
contributii, sau a amenzilor."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca dispozitiile
art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 au fost supuse in mai multe randuri
controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi prevederi
constitutionale.
Astfel, prin Decizia nr. 296 din 8 iulie 2003, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 577 din 12 august 2003, Decizia nr. 427 din
18 noiembrie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
868 din 5 decembrie 2003, sau Decizia nr. 91 din 4 martie 2004, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 345 din 20 aprilie 2004, Curtea a
constatat ca aceste dispozitii de lege sunt constitutionale.
In acest context, referindu-se la conformitatea textului de lege criticat
cu dispozitiile art. 21 din Constitutie, instanta constitutionala a statuat ca
liberul acces la justitie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care
se infaptuieste actul de justitie, a caror stabilire este de competenta
exclusiva a legiuitorului, asa cum reiese din prevederile art. 126 alin. (2)
din Constitutie, potrivit carora "Competenta instantelor judecatoresti si
procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege". Mai mult,
legiuitorul poate stabili in situatii deosebite reguli speciale de procedura,
precum si modalitati de exercitare a drepturilor procesuale, astfel incat
liberul acces la justitie sa nu fie afectat.
Avand in vedere aceste aspecte, Curtea a statuat ca institutia
prescriptiei, in general, si termenele in raport cu care isi produce efectele
aceasta nu pot fi considerate de natura sa ingradeasca accesul liber la
justitie, finalitatea lor fiind, dimpotriva, de a-l facilita, prin asigurarea
unui climat de ordine, indispensabil exercitarii in conditii optime a acestui
drept constitutional, prevenindu-se eventualele abuzuri si limitandu-se
efectele perturbatoare asupra stabilitatii si securitatii raporturilor juridice
civile.
Curtea a mai constatat ca sustinerea potrivit careia art. 46 alin. (5) din
Legea nr. 10/2001 infrange dispozitiile art. 44 din Constitutie porneste de la
o premisa gresita, si anume aceea a absolutizarii exercitiului prerogativelor
dreptului de proprietate, facandu-se insa abstractie de prevederile art. 44
alin. (1) teza a doua din Constitutie, potrivit carora "Continutul si
limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", ca si de cele ale art.
136 alin. (5), care consacra caracterul inviolabil al proprietatii private, in
conditiile stabilite de legea organica. In lumina acestor prevederi
constitutionale, legiuitorul este competent sa stabileasca cadrul juridic
pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, in asa fel incat sa nu
vina in coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime
ale altor subiecte de drept, instituind astfel niste limitari rezonabile in
valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat. Asa fiind, prin textul de
lege criticat legiuitorul nu a facut decat sa dea expresie acestor imperative,
in limitele si potrivit competentei sale constitutionale.
Astfel, Curtea a retinut ca textul de lege criticat nu opereaza o
expropriere ori o confiscare, ci doar sanctionarea proprietarului nediligent
care nu a inteles sa isi exercite drepturile in termenul prevazut de lege. De
altfel, imprescriptibilitatea, consfintita in anumite cazuri cu titlu de
principiu in legislatia civila, nu este consacrata ca atare de Constitutie. Asa
fiind, legiuitorul poate, in considerarea unor ratiuni majore, sa deroge de la
acest principiu, asa cum a procedat si in cazul art. 46 alin. (5) din Legea nr.
10/2001, fara a indreptati calificarea acestor norme legale ca fiind
neconstitutionale.
In ceea ce priveste critica potrivit careia dispozitiile legale criticate
ar aduce atingere art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, Curtea a retinut ca
textul de lege criticat se armonizeaza cu aceste prevederi, avand ca scop
asigurarea stabilitatii si securitatii raporturilor civile, cu atat mai importante
cu cat au ca obiect dreptul de proprietate. Curtea Europeana a Drepturilor
Omului a decis, in jurisprudenta sa, ca statele contractante sunt indrituite sa
reglementeze exercitarea dreptului de proprietate in concordanta cu interesul
general, adoptand in acest sens legile necesare.
Deoarece nu au intervenit elemente noi care sa justifice schimbarea
jurisprudentei Curtii Constitutionale, cele statuate prin deciziile mentionate
isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d),
precum si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin.
(5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in
mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de
Pierre Macri in Dosarul nr. 2.889/C/2003 al Judecatoriei Galati.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 16 decembrie 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Ingrid Alina Tudora