DECIZIE   Nr. 563 din 6 iulie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 177 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 673 din 4 august 2006

Ioan Vida                                  - preşedinte

Nicolae Cochinescu                  - judecător

Aspazia Cojocaru                      - judecător

Acsinte Gaspar                          - judecător

Kozsokar Gabor                        - judecător

Petre Ninosu                             - judecător

Ion Predescu                             - judecător

Şerban Viorel Stănoiu              - judecător

Mihaela Cîrstea                        - procuror

Benke Karoly                           - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 176 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Aviaţia Utilitară 2000" - S.R.L. din Petroşani în Dosarul nr. 12.159/1/2005 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin consilier juridic, constatându-se lipsa celeilalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.022D/2006 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 176 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Grup 95" -  S.A. din Aninoasa în  Dosarul nr. 12.127/1/2005 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin consilier juridic, constatându-se lipsa celeilalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele de mai sus este identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul autorilor excepţiei şi al Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, pentru o mai bună administrare a justiţiei, dispune conexarea Dosarului nr. 1.022D/2006 la Dosarul 1.021 D/2006, care este primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul autorilor excepţiei solicită admiterea acesteia, considerând că textul legal criticat încalcă prevederile art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum şi ale art. 21 alin. (4) din Constituţie.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale criticate consacră o procedură administrativă prealabilă obligatorie, ceea ce nu este de natură a contraveni art. 21 alin. (4) din Constituţie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 7 martie 2006, pronunţate în dosarele nr. 12.159/1/2005 şi nr. 12.127/1/2005 ale Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 176 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Aviaţia Utilitară 2000" - S.R.L. din Petroşani şi Societatea Comercială „Grup 95" - S.A. din Aninoasa in cauze având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei sentinţe prin care acţiunea formulată de aceştia a fost respinsă ca inadmisibilă, întrucât nu a fost îndeplinită procedura prevăzută de art. 176 din Codul de procedură fiscală.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că art. 176 alin. (1) din Codul de procedură fiscală prevede obligativitatea parcurgerii unei căi administrativ-jurisdicţionale pentru soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale, ceea ce este de natură a contraveni prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (4), conform cărora jurisdicţiile administrative sunt facultative si gratuite, precum si dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004.

Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. In acest sens, se arată că textul legal criticat consacră obligativitatea parcurgerii unei proceduri prealabile administrative, iar nu o procedură administrativ-jurisdicţională. Totodată, se arată că actele de soluţionare de către organele administrative a contestaţiilor nu sunt acte de jurisdicţie, ci acte supuse cenzurii judecătoreşti.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 176 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 24 iunie 2004. Curtea observă că, anterior sesizării Curţii Constituţionale, Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 a fost din nou republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005, iar soluţia legislativă cuprinsă în fostul art. 176 alin. (1) al ordonanţei a fost preluată de actualul art. 177 alin. (1), care are următorul cuprins: „Contestaţia se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancţiunea decăderii."

Autorii excepţiei consideră că art. 177 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (4), potrivit cărora jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite, precum şi dispoziţiile art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:

Curtea, în repetate rânduri, s-a pronunţat în sensul constituţionalităţii unor prevederi din titlul IX al Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 - intitulat Soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale -, titlu din care face parte şi dispoziţia legală criticată în raport cu dispoziţiile art. 21 alin. (4) din Constituţie. Textele constatate ca fiind constituţionale reglementează chiar procedura de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale, aspect care este obiectul criticii de neconstituţionalitate şi în cauza de faţă.

Astfel, prin deciziile nr. 409 din 12 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.063 din 16 noiembrie 2004, nr. 478 din 9 noiembrie 2004,   publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 20 ianuarie 2005, şi nr. 98 din  15 februarie 2005,   publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 11 martie 2005, Curtea a reţinut, în esenţă, că dispoziţiile din Codul de procedură fiscală nu instituie jurisdicţii speciale administrative, în sensul art. 21 alin. (4) din Constituţie, ci reglementează proceduri de recurs administrativ, prin care se lasă posibilitatea organelor care au emis actele administrative atacate sau organelor superioare acestora de a reveni asupra măsurilor luate sau de a le redimensiona în limitele prevăzute de lege.

Totodată, Curtea a statuat că asemenea proceduri, în care soluţionarea plângerilor şi a contestaţiilor introduse de persoanele interesate este atribuită însuşi organului care a emis actul atacat sau organului ierarhic superior acestuia, nu întrunesc elementele definitorii ale activităţii de jurisdicţie - caracterizată prin soluţionarea de către un organ independent şi imparţial a litigiilor privind existenţa, întinderea sau exercitarea drepturilor subiective -, ele fiind specifice funcţiei administrative.

Astfel, actele de soluţionare de către organele administrative a contestaţiilor, respectiv a reclamaţiilor formulate potrivit dispoziţiilor din Codul de procedură fiscală, nu sunt acte de jurisdicţie, ci acte administrative supuse cenzurii instanţei de judecată, acte care nu intră în sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 21 alin. (4) din Constituţie.

Neexistând elemente noi de natură a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

In ceea ce priveşte invocarea în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Curtea reţine că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional realizează un control de constituţionalitate a legilor şi ordonanţelor, ceea ce presupune controlul conformităţii acestora în raport cu dispoziţiile Constituţiei, şi nu are competenţa de a asigura coordonarea legislativă, atribuţiune ce revine Consiliului Legislativ şi autorităţii legiuitoare.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA    CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 177 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Aviaţia Utilitară 2000" - S.R.L. din Petroşani şi de Societatea Comercială „Grup 95" - S.A. din Aninoasa în dosarele nr. 12.159/1/2005 şi nr. 12.127/1/2005 ale Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Karoly