DECIZIE   Nr. 56 din 11 ianuarie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 33 alin. (4) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 88 din 5 februarie 2007

Ioan Vida                               - preşedinte

Nicolae Cochinescu              - judecător

Aspazia Cojocaru                  - judecător

Acsinte Gaspar                     - judecător

Petre Ninosu                         - judecător

Ion Predescu                         - judecător

Şerban Viorel Stănoiu          - judecător

Antonia Constantin               - procuror

Gabriela Dragomirescu         - magistrat-asistent-şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin. (4) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Zaso" - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 349/CA/R/2006 al Curţii de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 7 noiembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 349/CA/R/2006, Curtea de Apel Braşov -Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin. (4) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Zaso" - S.R.L. din Braşov într-o cauză având ca obiect plângerea formulată de aceasta împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unor contravenţii, întocmit în temeiul textului de lege criticat.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că art. 33 din lege, care prevede că autorităţile administraţiei publice locale pot dispune „fără sesizarea instanţelor judecătoreşti" desfiinţarea unor construcţii edificate pe terenuri aparţinând domeniului public, încalcă art. 21 şi art. 24 din Constituţie, prin aceea că „interzice accesul la justiţie al proprietarului construcţiei, care nu are niciun cadru procesual unde să-şi apere dreptul invocând apărări pe fond sau de procedură".

Curtea de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că textul de lege criticat nu este contrar art. 21 şi art. 24 din Constituţie, întrucât persoana vătămată s-a adresat instanţei judecătoreşti solicitând anularea actului administrativ prin care s-a dispus demolarea extinderii construite, iar în cadrul procesului beneficiază de dreptul la apărare garantat de Constituţie.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 33 alin. (4) din Legea nr. 50/1991 sunt constituţionale, întrucât nu îngrădesc „dreptul părţilor interesate de a apela la instanţele judecătoreşti şi de a beneficia de toate drepturile şi garanţiile menite să le asigure dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil". Invocă în acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstitu­ţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 33 alin. (4) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 376 din 5 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 846 din 13 octombrie 2006, care prevede: „(4) Prin excepţie de la prevederile art. 32, construcţiile executate fără autorizaţie de construire pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al judeţelor, oraşelor ori comunelor vor putea fi desfiinţate pe cale administrativă de autoritatea administraţiei publice competente, fără sesizarea instanţelor judecătoreşti şi pe cheltuiala contravenientului."

Textele constituţionale invocate ca fiind încălcate sunt art. 21 privind „Accesul liber la justiţie" şi art. 24 care consacră „Dreptul la apărare".

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:

Autorul excepţiei consideră că art. 33 din legea criticată, care prevede că autoritatea administraţiei publice pe raza căreia se află construcţii executate fără autorizaţie de construire le poate desfiinţa pe cale administrativă, fără sesizarea instanţelor judecătoreşti şi pe cheltuiala contravenientului, încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 şi art. 24, prin aceea că „interzice accesul la justiţie al proprietarului construcţiei, care nu are niciun cadru procesual unde să-şi apere dreptul invocând apărări pe fond sau de procedură".

Din analiza acestor susţineri, Curtea constată că art. 33 instituie o excepţie de la regula stabilită prin prevederile art. 32 din Legea nr. 50/1991, potrivit căreia în cazul în care persoanele sancţionate contravenţional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, „[...] organul care a aplicat sancţiunea va sesiza instanţele judecătoreşti [...]". Aşadar, sintagma „fără sesizarea instanţelor judecătoreşti şi pe cheltuiala contravenientului"din cuprinsul art. 33, criticat ca fiind neconstituţional, vizează autoritatea administraţiei publice locale competente, iar nu, aşa cum susţine autorul excepţiei, pe proprietarul construcţiei, care ar fi astfel lipsit de „un cadru procesual, unde să-şi apere dreptul invocând apărări pe fond sau de procedură".

In consecinţă, Curtea nu poate reţine încălcarea art. 21 şi a art. 24 din Constituţie.

De altfel, Curtea constată că prezenta excepţie de neconstituţionalitate a fost ridicată în recurs, în cadrul unui litigiu de contencios administrativ, prin care s-a solicitat anularea actului administrativ de desfiinţare a construcţiei edificate fără autorizare.

Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA    CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin. (4) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Zaso" - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 349/CA/R/2006 al Curţii de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-şef,

Gabriela Dragomirescu