DECIZIE Nr.
555 din 6 iulie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 si art. 582 din Codul de
procedura civila, ale art. 61, art. 62, art. 133 alin. (1) si (2) si art. 231
alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, precum si ale art.
29 alin. (6) teza intai din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si
functionarea Curtii Constitutionale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 683 din 9 august 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar -
judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Mihaela Cîrstea - procuror
Daniela Ramona Mariţiu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 şi 582 din Codul de procedură
civilă, ale art. 61, 62, art. 133 alin. (1) şi (2) şi art. 231 alin. (3) din
Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, precum şi ale art. 29 alin.
(6) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Tofan Grup" - S.Â. în dosarele nr. 7.977/3/2006 si nr. 7.235/3/2006 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a
comercială.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere obiectul
excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 546D/2006 şi nr.
552D/2006, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune
conexării cauzelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 552D/2006 la Dosarul nr. 546D/2006,
care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine
următoarele:
Prin Incheierea din 17 martie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 7.977/3/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 581 si art. 582 din Codul de procedură civilă, ale art. 133
alin. (1) si (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi ale
art. 29 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale.
Prin Incheierea din 9 martie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 7.235/3/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială a
sesizat Curtea Constituţionala cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 581 şi 582 din Codul de procedură civilă, ale art. 61, 62,
art. 133 alin. (1) şi (2) şi art. 231 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile
comerciale, precum şi ale art. 29 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială
„Tofan Grup" - S.A. cu ocazia soluţionării unor ordonanţe preşedinţiale.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate autorul
acesteia susţine că dispoziţiile art. 581 şi 582 din Codul de procedura civilă
aduc atingere dreptului persoanei de a se adresa justiţiei pentru apărarea
drepturilor, libertăţilor şi intereselor sale, dreptului persoanei de a
beneficia de b judecată echitabilă, publică şi într-un termen rezonabil a
cauzei, realizată de către o instanţă
independentă şi imparţială instituită prin lege. In continuare, se arată că
dispoziţiile de lege criticate vin în contradicţie şi cu prevederile art. 53
alin. (1), art. 57 şi ale art. 124 alin. (2) din Constituţie. In ceea ce
priveşte dispoziţiile art. 61, 62, art. 133 alin. (1) şi (2) şi ale art. 231
alin. (3) din Legea nr. 31/1990, arată că acestea contravin prevederilor art.
44 alin. (1) şi (2) teza întâi din Constituţie, deoarece, prin faptul că se
prevede posibilitatea ca instanţele de judecată să dispună suspendarea
executării hotărârilor adunărilor generale ale acţionarilor, fără a fi
obligatoriu pentru reclamant să depună o cauţiune, se creează posibilitatea
suspendării hotărârilor adunărilor generale ale acţionarilor în mod
sicanatoriu, pe perioade îndelungate de timp, fapt de natură a aduce o gravă
atingere dreptului de proprietate, în sensul că dreptul de vot al majorităţii
este lipsit de eficienţa sa firească. De asemenea, autorul excepţiei mai
apreciază că, „prin faptul că nu s-a stabilit de către legiuitor
obligativitatea cauţiunii, acţionarii majoritari pot fi şicanaţi după bunul
plac al acţionarilor minoritari", fără ca aceştia să poată fi „ţinuţi
răspunzători pentru prejudiciul ce îl creează". In ceea ce priveşte
dispoziţiile art. 29 alin. (6) teza întâi, arată că acestea contravin
prevederilor art. 146 lit. d) din Constituţie.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost
comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază ca
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, face
referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului apreciază
„că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, face
referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierile de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele
întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile
legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 581 si 582 din Codul de procedură civilă, ale art.
61, 62, art. 133 alin.
(1) şi (2) şi ale art. 231 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile
comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, precum
şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 643
din 16 iulie 2004. Textele de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 581 din Codul de procedură civilă: „Instanţa
va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui
drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente
şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar
ivi cu prilejul unei executări.
Cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce
la instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului dreptului.
Ordonanţa va putea fi dată şi fără citarea părţilor
şi chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecata se face de
urgenţă şi cu precădere. Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar
motivarea ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare.
Ordonanţa este vremelnică şi executorie. Instanţa va
putea hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui
termen.";
- Art. 582 din Codul
de procedură civilă: „Ordonanţa este supusă recursului în termen de 5 zile
de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, daca
s-a dat fără citarea lor.
Instanţa de recurs poate suspenda executarea până la
judecarea recursului, dar numai cu plata unei cauţiuni al cărei cuantum se va
stabili de către aceasta.
Recursul se judecă de urgenţă şi cu precădere, cu
citarea părţilor. Dispoziţiile art. 581 alin. 3 referitoare la amânarea
pronunţării şi redactarea ordonanţei sunt aplicabile.
Impotriva executării ordonanţei preşedinţiale se
poate face contestaţie.";
- Art. 29 alin. (6) din
Legea nr. 47/1992: „Dacă excepţia este
inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge
printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Incheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în
termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3
zile.";
- Art. 61 din Legea nr.
31/1990: „(1 ) Creditorii sociali şi orice alte
persoane prejudiciate prin hotărârile asociaţilor privitoare la modificarea
actului constitutiv pot formula o cerere de opoziţie prin care să solicite
instanţei judecătoreşti să oblige, după caz, societatea sau asociaţii la
repararea prejudiciului cauzat, prevederile art. 57 fiind aplicabile.
(2) In sensul prezentei legi, prin hotărârea asociaţilor se înţelege şi hotărârea organelor
statutare ale societăţii, iar termenul asociaţi include şi acţionarii,
în afară de cazul în care din context rezultă altfel.";'
- Art. 62 din Legea nr.
31/1990: „(1 ) Opoziţia se face în termen de 30 de
zile de la data publicării hotărârii asociaţilor sau a actului adiţional
modificator în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, dacă prezenta lege
nu prevede un alt termen. Ea se depune la oficiul registrului comerţului care,
în termen de 3 zile de la data depunerii, o va menţiona în registru şi o va
înainta instanţei judecătoreşti competente.
(2) Dispoziţiile art. 133 referitoare la suspendare
se aplică în mod corespunzător. Opoziţia se judecă în camera de consiliu, cu
citarea părţilor, fiind aplicabile dispoziţiile art. 114 alin. 5 din Codul de
procedură civilă.
(3) Hotărârea pronunţată asupra opoziţiei este
supusă numai recursului.";
- Art. 133 alin. (1) şi
(2) din Legea nr. 31/1990: „(1)0 dată cu intentarea acţiunii în anulare,
reclamantul poate cere instanţei, pe cale de ordonanţă preşedinţială,
suspendarea executării hotărârii atacate.
(2) Preşedintele, încuviinţând suspendarea, poate
obliga pe reclamant la o cauţiune.";
- Art. 231 alin. (3) din
Legea nr. 31/1990: „Creditorii şi orice
parte interesată pot face opoziţie la tribunal împotriva hotărârii, în
condiţiile art. 62."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 24 referitoare la
dreptul la apărare, ale art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi referitoare la dreptul
de proprietate privată, ale art. 45 referitoare la libertatea economică, ale
art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi, ale art. 57 referitoare la exercitarea drepturilor şi a
libertăţilor, ale art. 124 referitoare la înfăptuirea justiţiei şi ale art. 146
lit. d) referitoare la atribuţiile Curţii Constituţionale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 581 şi 582 din Codul de procedură civilă au mai
format obiect al controlului de constituţionalitate.
Astfel, prin Decizia nr. 60 din 2 februarie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 2 martie 2006, a statuat că prin procedura de urgenţă
instituită de art. 581 din Codul de procedură civilă nu se îngrădeşte dreptul
oricărei persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a
libertăţilor şi a intereselor sale legitime şi, implicit, dreptul la un proces
echitabil. Dimpotrivă, prin această procedură se creează o posibilitate în plus
pentru cel vătămat într-un drept legitim de a se adresa justiţiei, prin cerere
de ordonanţă preşedinţială, şi aceasta în cazuri grabnice, pentru păstrarea
unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube
iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor
ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Totodată, posibilitatea atacării cu
recurs a ordonanţei preşedinţiale, ca şi cea a contestării executării acesteia,
prevăzută de art. 582 din Codul de procedură civilă, constituie un argument
suplimentar în sensul deplinei respectări a dreptului la apărare.
De asemenea, prin Decizia nr. 199 din 17 octombrie
2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 13 februarie 2001, Curtea a
constatat că nu au incidenţă în cauză prevederile art. 53 din Constituţie,
deoarece textele de lege criticate nu restrâng exerciţiul unor drepturi sau
libertăţi fundamentale şi, prin urmare, nu se pune nici problema limitelor sau
a proporţionalităţii unei restrângeri. Tot cu acel prilej, Curtea a statuat că
nu sunt incidente în speţă nici prevederile art. 57 din Legea fundamentală,
care se referă la exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor si libertăţilor
constituţionale, textele de lege criticate neavând ca obiect reglementarea şi
exercitarea unor asemenea drepturi. Invocarea de către autorul excepţiei a încălcării prevederilor art.
124 din Constituţie nu are nicio relevanţă, întrucât instituirea unei proceduri
speciale, urgente, cum este cea a ordonanţei preşedinţiale, nu este de natură
să aducă atingere înfăptuirii în numele legii a justiţiei şi, totodată, nici
independenţei judecătorilor şi supunerii lor numai legii, principii
fundamentale cuprinse în textul constituţional amintit.
In ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor
constituţionale ale art. 45 referitoare la accesul liber al persoanei la o
activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora, se constată că
acestea nu sunt incidente în cauza dedusă controlului de constituţionalitate.
In ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 133 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990, Curtea retine că
prin Decizia nr. 209 din 14 aprilie 2005, publicată in Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 528
din 22 iunie 2005, a statuat că dispoziţiile art. 133 alin. (1) şi (2) din
Legea nr. 31/1990 sunt norme de procedură a căror stabilire este, potrivit
prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, de competenţa autorităţii
legiuitoare. Curtea a constatat, de asemenea, că dispoziţiile de lege criticate
permit instanţei de judecată ca, ţinând seama de circumstanţele cauzei, să
aprecieze asupra caracterului eventual şicanatoriu al cererii de suspendare a
hotărârii adunării generale a acţionarilor contestate şi să stabilească o
cauţiune de natură să descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu
rea-credinţă a drepturilor procesuale. De asemenea, Curtea a mai reţinut că
depunerea cauţiunii constituie o garanţie, în sensul că, în urma respingerii
acţiunii în anulare a hotărârilor luate de adunarea generală a acţionarilor,
partea interesată va putea cere şi obţine despăgubiri pentru pagubele suferite
datorită întârzierii executării hotărârii respective. In consecinţă, Curtea a
constatat că prevederile legale criticate nu sunt contrare dispoziţiilor
constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi din Constituţie.
Pentru considerentele expuse mai sus nu poate fi
primită nici critica potrivit căreia dispoziţiile art. 61, 62 şi ale art. 231
alin. (3) din Legea nr. 31/1990 contravin prevederilor art. 44 alin. (1) şi (2)
teza întâi din Constituţie.
Soluţiile adoptate şi argumentele ce au stat la baza
deciziilor menţionate mai sus se menţin şi în cauza de faţă, întrucât nu au
intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei
în materie a Curţii.
Cu privire la dispoziţiile art. 29 alin. (6) teza întâi
din Legea nr. 47/1992, Curtea reţine că, în cadrul controlului
constituţionalităţii legilor, sesizarea instanţei de contencios constituţional
în vederea declanşării controlului poate fi făcută numai dacă soluţionarea
cauzei are legătură cu dispoziţiile criticate ca rieconstituţionale. Astfel,
Curtea constata că textul invocat nu este determinant în soluţionarea cauzei
aflate pe rolul instanţei de judecată, excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 29 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 47/1992 fiind aşadar
inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 şi art. 582 din Codul de procedură
civilă, ale art. 61, art. 62, art. 133 alin. (1) şi (2) şi art. 231 alin. (3)
din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Tofan Grup" - S.A. în dosarele nr. 7.977/3/2006 şi
nr. 7.235/3/2006 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.
2. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) teza întâi din Legea
nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
excepţie ridicată de acelaşi autor în aceleaşi dosare.
Definitivă şi general obligatorie!
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Maritiu