DECIZIE Nr. 554 din 16 decembrie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 361 alin.
2 si ale art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 37 din 12 ianuarie 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Nicoleta Grigorescu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 361 alin. 2 si ale art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedura
penala, ridicata de Dumitru Dulamescu in Dosarul nr. 2.059/2004 al Curtii de
Apel Bucuresti - Sectia I penala.
La apelul nominal raspunde autorul exceptiei, personal, care solicita
admiterea exceptiei de neconstitutionalitate asa cum a fost formulata. Depune
note scrise.
Reprezentantul Ministerului Public, avand cuvantul pe fond, pune concluzii
de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata. In ceea ce
priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385^1 alin. 2
din Codul de procedura penala, se face referire la jurisprudenta Curtii
Constitutionale in materie, apreciindu-se ca aceleasi considerente care
fundamenteaza aceasta jurisprudenta sunt aplicabile, mutatis mutandis, si cu
privire la critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 361 alin. 2
din Codul de procedura penala.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 13 septembrie 2004, pronuntata in Dosarul nr.
2.059/2004, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia I penala a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 361
alin. 2 si ale art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedura penala, ridicata de
Dumitru Dulamescu in dosarul mentionat.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca textele de
lege criticate incalca dreptul la aparare si restrang dreptul partii interesate
de a folosi calea de atac a recursului impotriva hotararii judecatoresti,
restrangere care "nu poate fi justificata prin invocarea vreunuia din
temeiurile prevazute in art. 49 din Constitutia Romaniei [...]" (devenit
art. 53). In fapt, autorul exceptiei a atacat cu recurs incheierea prin care
Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a penala a dispus disjungerea cauzei fata de
inculpatul Sorin Shmuel Beraru, iar in cadrul recursului formulat a ridicat
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 361 alin. 2 si ale art.
385^1 alin. 2 din Codul de procedura penala, texte din a caror interpretare
rezulta ca incheierea prin care instanta dispune disjungerea cauzei poate fi
atacata numai o data cu fondul.
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia I penala apreciaza ca "posibilitatea
atacarii cu recurs a incheierii prin care se dispune disjungerea cauzei [...]
este indreptatita in masura in care recurentul dovedeste prejudicierea sa prin
aceasta masura", aceasta cale de atac fiind necesara, pe de o parte,
pentru a da posibilitatea recurentului "de a face dovezile necesare"
inainte de solutionarea fondului cauzei, iar pe de alta parte, pentru evitarea
unor situatii care pot intarzia mai mult solutionarea cauzei, atunci cand
disjungerea a fost dispusa cu incalcarea dispozitiilor legale sau este
netemeinica. Se conchide in sensul ca exceptia de neconstitutionalitate este
"admisibila."
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
Se arata ca nu poate fi primita critica de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 361 alin. 2 din Codul de procedura penala in raport de
prevederile art. 23 alin. (11) si ale art. 24 alin. (1) din Constitutie,
respectiv in raport de prevederile art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, intrucat "posibilitatea
de a ataca pe calea apelului incheierile date in prima instanta numai o data cu
fondul nu constituie un obstacol pentru inculpat de a-si angaja aparator sau de
a beneficia, in conditiile legii, de un aparator numit din oficiu". In
opinia Guvernului, "reglementarea actuala din Codul de procedura penala
[...] nu lipseste partea interesata de dreptul de a ataca incheierile
pronuntate de instante in cauzele penale, iar faptul ca exercitiul acestui
drept este corelat cu contestarea fondului cauzei nu reprezinta un impediment
real, sub raport constitutional, al exercitiului unei cai de atac pentru orice
incheiere pronuntata in instanta pe parcursul solutionarii cauzei".
In ceea ce priveste dispozitiile art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedura
penala, criticate de autorul exceptiei, se apreciaza ca acestea nu sunt de
natura a incalca normele constitutionale privind libertatea individuala,
dreptul la aparare si folosirea cailor de atac. In acest sens se arata ca
"prin posibilitatea exercitarii cailor de atac impotriva hotararilor
judecatoresti, prin care se solutioneaza fondul cauzei, este asigurata
libertatea individuala si dreptul la aparare".
Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata, intrucat "dispozitiile art. 361 alin. 2 si ale art. 385^1
alin. 2 din Codul de procedura penala nu contravin nici unui text din
Constitutie".
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2),
art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
361 alin. 2 si ale art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedura penala, care au
urmatorul continut:
- Art. 361 alin. 2: "Incheierile date in prima instanta pot fi atacate
cu apel numai o data cu fondul.";
- Art. 385^1 alin. 2: "Incheierile pot fi atacate cu recurs numai o
data cu sentinta sau decizia recurata, cu exceptia cazurilor cand, potrivit
legii, pot fi atacate separat cu recurs."
Autorul exceptiei sustine ca aceste dispozitii legale contravin
prevederilor constitutionale ale art. 23 alin. (8) [devenit art. 23 alin. (11)
din Constitutia revizuita si republicata, cu renumerotarea textelor], ale art.
24 alin. (1), ale art. 49 (devenit art. 53), precum si ale art. 128 (devenit
art. 129), avand urmatorul continut:
- Art. 23 alin. (11): "Pana la ramanerea definitiva a hotararii
judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata.";
- Art. 24 alin. (1): "Dreptul la aparare este garantat.";
- Art. 53: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate
fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea
securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a
drepturilor si a libertatilor cetatenesti; desfasurarea instructiei penale;
prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale
unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate
democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a
determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere
existentei dreptului sau a libertatii.";
- Art. 129: "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate
si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii."
De asemenea, aceleasi dispozitii legale sunt considerate de autorul
exceptiei ca fiind contrare prevederilor art. 6 pct. 1 din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privind dreptul la
un proces echitabil.
Examinand criticile de neconstitutionalitate formulate, Curtea constata ca
acestea sunt neintemeiate.
Curtea retine ca, fata de dispozitiile art. 126 alin. (2) din Constitutie,
potrivit carora "Competenta instantelor judecatoresti si procedura de
judecata sunt prevazute numai prin lege", legiuitorului ii revine
obligatia constitutionala de a reglementa procedura de judecata si, in acest
cadru, exercitarea cailor de atac, in limitele prevazute de Legea fundamentala
si de tratatele internationale privind drepturile omului. Stabilind, prin
dispozitiile art. 361 alin. 2 din Codul de procedura penala, ca incheierile
date in prima instanta pot fi atacate cu apel numai o data cu fondul, iar prin
dispozitiile art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedura penala, ca incheierile
pot fi atacate cu recurs, de regula, numai o data cu sentinta sau decizia
recurata, legiuitorul a actionat potrivit competentei sale, stabilita de
prevederile constitutionale mai sus mentionate.
Acest mod de reglementare a exercitarii cailor de atac impotriva
incheierilor de sedinta este justificat de necesitatea de a asigura celeritatea
procesului penal, exigenta recunoscuta cu valoare de principiu atat in sistemul
nostru procesual, cat si in Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale. Asa fiind, contrar sustinerilor autorului exceptiei,
prevederile legale criticate sunt in deplina concordanta cu dispozitiile art. 6
pct. 1 din Conventie, dand expresie cerintei de solutionare a cauzei
"intr-un termen rezonabil", reglementata de acestea.
Nu poate fi primita nici sustinerea autorului exceptiei in sensul ca
textele criticate incalca dreptul la aparare, consacrat de art. 24 din
Constitutie, intrucat dispozitiile art. 361 alin. 2 si ale art. 385^1 alin. 2
din Codul de procedura penala nu inlatura in nici un mod posibilitatea partilor
de a-si angaja aparator, de a fi asistate si de a se prevala de toate
garantiile procesuale prevazute de lege.
Este neintemeiata si critica acelorasi texte de lege in raport de
dispozitiile cuprinse in art. 129 din Legea fundamentala, cata vreme
dispozitiile art. 361 alin. 2 si ale art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedura
penala stabilesc chiar regulile de folosire a cailor de atac impotriva
incheierilor de sedinta, in concordanta cu textul constitutional aratat,
potrivit caruia impotriva hotararilor judecatoresti se pot exercita caile de
atac "in conditiile legii".
In ceea ce priveste dispozitiile constitutionale ale art. 23 alin. (11)
privind prezumtia de nevinovatie, respectiv cele ale art. 53 privind
restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, acestea nu sunt
incidente in cauza. Astfel, invocarea ca temei al criticii de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 23 alin. (11) nu este insotita de
nici un argument in sustinerea criticii formulate, dispozitiile constitutionale
ce consacra prezumtia de nevinovatie neavand de altfel nici o legatura cu
reglementarea cailor de atac impotriva incheierilor de sedinta. De asemenea,
textele criticate nu reglementeaza nici o restrangere a vreunui drept ori a
vreunei libertati pentru a se aprecia daca eventuala restrangere respecta
garantiile impuse de prevederile constitutionale ale art. 53.
De altfel, dispozitiile art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedura penala au
mai fost supuse controlului de constitutionalitate, Curtea Constitutionala
statuand, prin Decizia nr. 122 din 11 aprilie 2002, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 430 din 20 iunie 2002, prin Decizia nr. 182
din 20 iunie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
737 din 9 octombrie 2002, si prin Decizia nr. 65 din 13 februarie 2003,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 200 din 27 martie
2003, ca aceste prevederi legale sunt constitutionale. Cele statuate prin
deciziile mentionate isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza, deoarece
nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine schimbarea jurisprudentei
Curtii.
Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit.
A.d) si al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 361 alin. 2
si art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedura penala, ridicata de Dumitru
Dulamescu in Dosarul nr. 2.059/2004 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia I
penala.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 16 decembrie 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Marieta Safta