DECIZIE Nr.
553 din 9 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 172 alin. (2) din Ordonanta
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 357 din 27 mai 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Irina Loredana Gulie -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 172 alin. (2) din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Rafinăria Steaua Română" - S.A. din Câmpina în
Dosarul nr. 9.564/302/2008 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 2
aprilie 2009, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, fiind
consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp
pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 9 aprilie 2009.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 29 septembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 9.564/302/2008, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 172 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de
procedură fiscală. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială
„Rafinăria Steaua Română" - S.A. din Câmpina într-o cauză având ca obiect
soluţionarea unei cereri de suspendare provizorie a executării silite.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 172 alin. (2) din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală încalcă dispoziţiile
art. 21 din Constituţie, deoarece limitarea accesului la justiţie în materia
suspendării provizorii a executării silite, în cazul contestaţiei la executare
fiscală, este de natură să afecteze caracterul efectiv al mijloacelor legale
aflate la îndemâna reclamantului pentru valorificarea dreptului său.
Posibilitatea contribuabilului de a obţine suspendarea executării silite în
temeiul art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu asigură caracterul
efectiv al liberului acces la justiţie, întrucât, până la soluţionarea acestei
cereri, organele fiscale pot finaliza executarea silită.
Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992,'să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 172 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu următorul conţinut:
„(2) Dispoziţiile privind suspendarea provizorie a
executării silite prin ordonanţă preşedinţială prevăzute de art. 403 alin. 4
din Codul de procedură civilă nu sunt aplicabile."
Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la
prevederile constituţionale cuprinse în art. 21 -Accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că nu se poate reţine că dispoziţiile criticate din Codul de procedură
fiscală îngrădesc accesul liber la justiţie pentru apărarea drepturilor, a
libertăţilor şi a intereselor legitime, garantat de prevederile art. 21 din
Constituţie, ci, dimpotrivă, dau posibilitatea părţii interesate de a
introduce, în anumite condiţii, contestaţie la executare şi împotriva titlului
executoriu.
Curtea reţine că, la art. 136 alin. (1) din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003, legiuitorul a prevăzut că, în cazul în care debitorii
nu îşi plătesc de bună voie obligaţiile fiscale, pentru stingerea acestora
organele fiscale competente vor proceda la executarea silită, iar, potrivit
art. 141 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, „executarea silită a
creanţelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit
prevederilor prezentului cod, de către organele de executare [....]"
Totodată, conform prevederilor art. 141 alin. (2) din
Codul de procedură fiscală, „titlul de creanţă devine titlu executoriu la
data la care creanţa fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată
stabilit de lege sau de către organul competent [...]".
Prin urmare, executarea silită este o etapă procedurală
ulterioară stabilirii obligaţiilor fiscale prin actul administrativ fiscal
(titlul de creanţă fiscală), act administrativ fiscal împotriva căruia
debitorul (contribuabilul) poate formula contestaţie în temeiul art. 205 din
Codul de procedură fiscală.
Mai mult, în temeiul prevederilor art. 215 alin. (2)
din Codul de procedură fiscală, „instanţa competentă poate suspenda
executarea, dacă se depune o cauţiune de până la 20% din cuantumul sumei
contestate[...]", ceea ce presupune că executarea silită nu mai poate
avea loc.
Aşadar, Curtea constată că acest mijloc procedural de
contestare a titlului de creanţă conferă garanţii suficiente în sensul
efectivităţii dreptului de acces la justiţie, astfel încât măsura procesuală
prevăzută de art. 403 alin. 2 din Codul de procedură civilă ar fi de natură
doar să genereze tergiversarea executării obligaţiilor fiscale.
In temeiul dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din
Constituţie, legiuitorul are deplina libertate să reglementeze prin lege norme
de procedură, cu condiţia ca acestea să nu fie contrare Constituţiei.
Imprejurarea că nu se aplică dispoziţiile referitoare la suspendarea provizorie
a executării silite prin ordonanţa preşedinţială, prevăzute la art. 403 alin.
4 din Codul de procedură civilă, nu are semnificaţia încălcării dispoziţiilor
art. 21 din Constituţie, câtă vreme, anterior executării silite, debitorul a
putut uza de toate căile legale pentru a stabili cu claritate atât suma
datorată, cât şi termenul de plată sau a suspendat chiar, la instanţa
competentă, executarea actului administrativ fiscal, beneficiind astfel de
suficiente garanţii privind accesul liber la justiţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de
voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 172 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind
Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Rafinăria Steaua Română" - S.A. din Câmpina în Dosarul nr. 9.564/302/2008
al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie