DECIZIE Nr.
552 din 22 aprilie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 1 si art. 18 2 din Legea nr.
78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 434 din 10 iunie 2008
Acsinte Gaspar -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean
-judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 181 şi art. 182 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea,
descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Vasile
Butnaru şi Silvia Hriţuleacîn Dosarul nr. 1.745/333/2007 al Judecătoriei
Vaslui, de Claudiu Oteleanu în Dosarul nr. 11.323/299/2007 al Judecătoriei
Sectorului 1 Bucureşti şi de Neculai Nica în Dosarul nr. 3.144/98/2007 (nr.
format vechi 1.620/2007) al Tribunalului Ialomiţa - Secţia penală.
La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei
Vasile Butnaru, apărătorul ales Florin Doran din cadrul Baroului Bucureşti şi
personal autorul excepţiei Claudiu Oteleanu, asistat de apărătorul ales Adrian
Roseti din cadrul aceluiaşi barou. Se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
In Dosarul nr. 63D/2008, partea
Gheorghe Ciurilă a depus o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen
de judecată, motivat de împrejurarea că, în opinia sa, procedura de citare este
nelegal îndeplinită. Astfel, învederează Curţii că partea Liga pentru Apărarea
Drepturilor Tinerilor nu a fost citată la adresa corectă, iar partea Societatea
Comercială Sitex Serv - S.R.L. şi-a schimbat sediul şi denumirea. Depune în
acest sens o copie a unui act adiţional şi contract de cesiune la actele
constitutive ale societăţii, emis la data de 14 martie
2008.
Autorul excepţiei Claudiu Oteleanu, prin apărătorul
prezent, susţine cererea invocată.
Curtea constată că partea Liga pentru Apărarea
Drepturilor Tinerilor a fost citată şi la adresa indicată, iar în ce priveşte
situaţia Societăţii Comerciale Sitex Serv - S.R.L. sunt operante dispoziţiile
art. 98 din Codul de procedură civilă. Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art.
14 din Legea nr. 47/1992 şi art. 156 din Codul de procedură civilă, respinge ca
nefondată cererea de acordare a unui nou termen de judecată.
Curtea, având în vedere că excepţiile de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 45D/2008, nr. 63D/2008 şi nr.
1.013D/2008 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema
conexării cauzelor.
Apărătorii aleşi ai autorilor excepţiei sunt de acord
cu conexarea celor trei dosare.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere
dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării
dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.013D/2008 şi a Dosarului nr.
63D/2008 la Dosarul nr. 45D/2008, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele dă
cuvântul apărătorului ales al autorului excepţiei Vasile Butnaru, care solicită
admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece prevederile art. 181 din Legea nr. 78/2000 nu satisfac
pe deplin cerinţele de previzibilitate necesare oricărei
norme juridice.
Apărătorul ales al autorului excepţiei Claudiu Oteleanu
solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate aşa cum a fost formulată
şi depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin încheierile din 23 noiembrie 2007, 9 ianuarie 2008
şi 21 martie 2008, pronunţate în dosarele nr. 1.745/333/2007, nr.
11.323/299/2007 şi nr. 3.144/98/2007 (nr. format vechi 1.620/2007), Judecătoria
Vaslui, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi Tribunalul Ialomiţa - Secţia
penală au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 181 din Legea nr. 78/2000 pentru
prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, art. 181 şi art. 182 din Legea nr. 78/2000 şi, respectiv, art. 181 alin. 1 din aceeaşi lege.
Excepţia a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de
Vasile Butnaru, Silvia Hriţuleac, Claudiu Oteleanu şi Neculai Nica.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (1), art.21 alin. (3), art. 24
alin. (1), art. 53 alin. (2), deoarece nu răspund exigenţelor de
previzibilitate şi precizie, putând da naştere la interpretări arbitrare sau
chiar abuzive, încalcă principiul legalităţii incriminării, întrucât elementul
material al infracţiunii, rezultatul faptei şi subiectul pasiv sunt prevăzute
ambiguu şi neclar. Aşa fiind, sunt afectate dreptul la apărare şi prezumţia de
nevinovăţie, deoarece nu se permite învinuitului sau inculpatului să se apere
şi să administreze probe în raport de fapta precis şi legal determinată. In
plus, în caz de stabilire a vinovăţiei, prin sancţiunea prevăzută, se restrânge
disproporţionat, în raport cu situaţia care a determinat-o, dreptul la
libertate.
De asemenea, prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi,
ale art. 23 referitoare la libertatea individuală şi ale art. 44 referitoare la
dreptul de proprietate privată, deoarece este supraprotejată proprietatea
publică în comparaţie cu cea privată. In aceste condiţii, este evident că,
potrivit textelor legale criticate, s-au instituit măsuri de protejare
deosebită pentru sume ale Uniunii Europene (sau orice alte sume), pe când
sumele ce reprezintă obiectul unor convenţii între statul român şi alţi contractanţi, dar şi între
persoane fizice, nu se bucură de aceeaşi protecţie, aşa încât se naşte o stare
de vădită inferioritate între cele două categorii de proprietăţi.
In sfârşit, prevederile legale menţionate încalcă şi
dispoziţiile constituţionale ale art. 20 alin. (2) referitoare la cazul în care
au prioritate reglementările internaţionale şi ale art. 135 alin. (1) referitoare
la economia de piaţă, deoarece, ca o consecinţă directă a egalităţii în
drepturi a tuturor statelor membre ale Uniunii Europene, ar trebui ca şi
patrimoniul, cu referire directă la fondurile Comunităţilor Europene, să fie în
mod egal garantat prin legislaţiile naţionale, atât cu mijloace civile,
administrative, contravenţionale, cât şi prin norme de drept penal.
Aşa fiind, de vreme ce prin art. 11 alin. (1) din
Constituţie statul român este obligat să îndeplinească întocmai şi cu
bună-credinţă obligaţiile ce îi revin din tratatele la care este parte, este
firesc ca, în absenţa unei norme exprese, să nu se instituie obligaţia de a
reglementa distinct în dreptul intern o modalitate mai severă de sancţiuni ale
unor fapte în legătură cu modul de obţinere şi utilizare a fondurilor puse la
dispoziţie de Comunităţile Europene.
Judecătoria Vaslui opinează
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, neexistând nicio
contradicţie între reglementările legale criticate şi prevederile
constituţionale invocate.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
neexistând nicio contradicţie între reglementările legale criticate şi
prevederile constituţionale invocate. Astfel, legiuitorul, ca urmare a necesităţilor
economico-politico-sociale înregistrate la acest moment, a dorit a descuraja
practicile ce aduc atingere fondurilor provenite din bugetul general al
Comunităţilor Europene.
Tribunalul Ialomiţa - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
neexistând nicio contradicţie între reglementările legale criticate şi
prevederile constituţionale invocate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul României consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece legiuitorul,
ca urmare a necesităţilor economico-politico-sociale înregistrate la acest
moment, a dorit să descurajeze practicile ce aduc atingere fondurilor provenite
din bugetul general al Comunităţilor Europene.
In realitate, ceea ce se urmăreşte prin invocarea
excepţiei constă în schimbarea textelor criticate, în sensul micşorării
limitelor speciale ale pedepsei privative de libertate în cazul infracţiunilor
reglementate de Legea nr. 78/2000. Or, sub acest aspect, jurisprudenţa Curţii
Constituţionale este constantă, statornicind limite ale competenţei acesteia :
Curtea „nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea sau modificarea
unor noi prevederi celor instituite." (Decizia nr. 45 din 2 mai 1995, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 90 din 12 mai 1995).
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece definirea prin
lege, în acord cu raţiuni de politică penală, a unor categorii de infracţiuni
în legătură directă cu cele de corupţie ori cu cele asimilate, în cadrul cărora sunt incluse şi faptele prevăzute în
textul de lege criticat, nu încalcă dispoziţiile art. 16, art. 21 şi art. 44
din Constituţie şi nu reprezintă o încălcare a principiului universalităţii.
De asemenea, textul de lege atacat nu consacră un caz
de restrângere a exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale în
sensul art. 53 din Constituţie, situaţie în care ar fi obligatorie şi
respectarea principiului instituit la alin. (2) al aceluiaşi articol. Prin
urmare, restrângerea exerciţiului unor drepturi, spre a fi caracterizată ca
atare, trebuie să decurgă nemijlocit din lege, să aibă caracter temporar, să
fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi să fie instituită doar pentru perioada
în care acţionează cauzele ce au determinat-o, situaţii care sunt enumerate
limitativ la alin. (1) al art. 53 din Legea fundamentală.
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 181 din Legea nr. 78/2000 faţă de art. 135 din Legea
fundamentală, Avocatul Poporului arată că dispoziţiile contestate dau expresie
preocupării statului pentru a asigura libertatea comerţului, protecţia
concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor
factorilor de producţie.
Dispoziţiile art. 11 şi art. 20 din Constituţie nu au
incidenţă în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 181 şi art. 182 din Legea nr. 78/2000, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, dispoziţii care au fost introduse prin
cartea II, titlul I pct. 18
din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în
exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri,
prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 279
din 21 aprilie 2003, care au următorul conţinut:
- Art. 181: „(1) Folosirea sau prezentarea
de documente ori declaraţii false, inexacte sau
incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul
general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori
în numele lor, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează omisiunea de
a furniza, cu ştiinţă, datele cerute potrivit legii pentru obţinerea de fonduri
din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de
acestea ori în numele lor, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept a
acestor fonduri.
(3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) au
produs consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20
ani şi interzicerea unor drepturi."
- Art. 182: „(1) Schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinaţiei fondurilor
obţinute din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele
administrate de acestea ori în numele lor se pedepseşte cu închisoare de la 6
luni la 5 ani.
(2)Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a produs
consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani şi
interzicerea unor drepturi.
(3)Schimbarea, fără respectarea prevederilor legale,
a destinaţiei unui folos legal obţinut, dacă fapta are ca rezultat diminuarea
ilegală a resurselor din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din
bugetele administrate de acestea ori în numele lor, se sancţionează cu pedeapsa
prevăzută la alin. (1)."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, legiuitorul
are libertatea de a stabili prin lege organică infracţiunile, pedepsele şi
regimul executării acestora. Acest lucru nu presupune însă uniformitate de
reglementare, motiv pentru care, din anumite raţiuni de politică penală ori din
considerente ce izvorăsc din realităţi iminente, Parlamentul poate incrimina,
prin lege specială, o anumită conduită susceptibilă de a leza o serie de
relaţii sociale ocrotite.
Aşa fiind, dispoziţiile legale criticate din Legea nr.
78/2000, care reglementează una dintre modalităţile de săvârşire a
infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, au
fost instituite de legiuitor în vederea ocrotirii relaţiilor sociale
referitoare la încrederea publică în folosirea sau prezentarea de documente în
vederea obţinerii de fonduri din bugetul general al instituţiei europene. Aceasta
reprezintă o opţiune de politică legislativă şi nu aduce în niciun fel atingere
dispoziţiilor constituţionale invocate în cauză. Astfel, textul de lege
criticat se aplică tuturor persoanelor calificate ca subiecţi activi şi care se
află în ipoteza normei, fără nicio discriminare şi, de asemenea, nu încalcă
niciuna dintre garanţiile dreptului la un proces echitabil ori dreptul la
apărare, partea interesată având deplina libertate de a se prevala de toate
acestea.
Cât priveşte critica referitoare la absenţa din
conţinutul reglementării a exigenţelor de previzibilitate şi precizie, Curtea
constată că aceasta nu poate fi primită, deoarece textul are o redactare
univocă, nefiind susceptibil de o interpretare abuzivă
sau arbitrară. De altfel, în cauza Wingrove contra Marii Britanii din 25
noiembrie 1996, Curtea de la Strasbourg a decis că legea internă pertinentă,
care înglobează atât dreptul scris, cât şi pe cel nescris, trebuie să fie
formulată cu o precizie suficientă pentru a permite persoanelor interesate -
care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură
rezonabilă, în circumstanţele speţei, circumstanţele care pot rezulta dintr-un
act determinat. Or, nu se poate susţine că dispoziţiile legale criticate sunt
văduvite de o astfel de cerinţă, deoarece acestea nu fac altceva decât să
incrimineze uzul de fals comis în scopul circumstanţiat al obţinerii de fonduri
pe nedrept din bugetul general al Comunităţilor Europene.
Cât priveşte pretinsa încălcare a art. 44 din Legea
fundamentală, Curtea constată că acesta nu are incidenţă în cauză, iar
dispoziţiile art. 135 alin. (1) din Constituţie sunt pe deplin respectate de
normele legale criticate, care, dimpotrivă, reprezintă o garanţie a
funcţionării unei economii de piaţă şi care nu fac altceva decât să incrimineze
uzul de fals comis în scopul circumstanţiat al obţinerii de fonduri pe nedrept
din bugetul general al Comunităţilor Europene. De altfel, prin reglementarea
criticată nu se urmăreşte protecţia dreptului de proprietate privată, ci
protecţia unor fonduri ce ţin de patrimoniul unei instituţii suprastatale,
care, din această perspectivă, capătă, în acord cu dispoziţiile art. 148 din
Constituţie, conotaţiile unei proprietăţi publice distincte.
Introducerea, prin lege specială, a unei noi
infracţiuni distincte cu un regim sancţionator mai sever al faptelor enumerate
în art. 181 alin. 1
din Legea nr. 78/2000 nu este de natură a afecta
dispoziţiile art. 20 alin. (2) referitoare la prioritatea reglementărilor
internaţionale, deoarece, pe de o parte, aceste prevederi constituţionale sunt
aplicabile numai în domeniul drepturilor omului şi, pe de altă parte, vizează o
problemă de aplicare a legii, constând în prioritatea reglementărilor
internaţionale mai favorabile, aspect care excedează competenţei Curţii
Constituţionale.
Prevederile art. 23 din Constituţie nu au incidenţă în
cauză, întrucât dispoziţiile legale contestate nu dispun cu privire la
libertatea individuală.
Celelalte dispoziţii constituţionale invocate nu au
incidenţă în cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 181 şi art. 182 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi
sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Vasile Butnaru şi
Silvia Hriţuleac în Dosarul nr. 1.745/333/2007 al Judecătoriei Vaslui, de
Claudiu Oteleanu în Dosarul nr. 11.323/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1
Bucureşti şi de Neculai Nica în Dosarul nr. 3.144/98/2007 (nr. format vechi
1.620/2007) al Tribunalului Ialomiţa - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 mai 2008.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru