Decizia Nr.550 din 17.12.2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi ale art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 95 din 06 februarie 2014

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Patricia Marilena Ionea	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi ale art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de Gligore Mădărăşan în Dosarul nr. 2.618/102/2012 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 493D/2013.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 27 februarie 2013, Curtea de Apel Târgu-Mureş - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi ale art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.Excepţia a fost ridicată de Gligore Mădărăşan cu prilejul soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 2.277 din 17 iulie 2012, pronunţată de Tribunalul Mureş în Dosarul nr. 2.618/102/2012.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt discriminatorii, deoarece prevăd o diferenţă de tratament nejustificată sub aspectul acordării pensiei de serviciu între consilierii Curţii de Conturi, pe de o parte, şi controlorii financiari, respectiv auditorii publici externi, de cealaltă parte. Astfel, consideră că asimilarea dintre aceste categorii de personal al Curţii de Conturi este determinată de apartenenţa la acelaşi grup profesional, care îşi desfăşoară activitatea în anumite condiţii predeterminate, în circumstanţele aceloraşi incompatibilităţi şi obligaţii reglementate la nivel constituţional şi legal, aspecte ce reclamă un tratament juridic identic. În acest sens arată că, din evoluţia reglementării privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi încă de la înfiinţarea acesteia, se desprinde concluzia că de-a lungul timpului consilierii de conturi şi auditorii publici externi au fost asimilaţi magistraţilor din punct de vedere al salarizării, interdicţiilor, riscurilor şi incompatibilităţilor. Mai mult, invocând dispoziţiile Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, precum şi cele ale Regulamentului de organizare şi funcţionare a Curţii de Conturi a României, arată că atât consilierii de conturi, cât şi auditorii publici externi contribuie la activitatea de audit public extern. Deşi consilierii de conturi ocupă funcţii de preşedinte, vicepreşedinte şi şefi de departament, iar auditorii publici externi ocupă funcţii de director, director adjunct, şef serviciu, şef birou, şef echipă şi auditori publici externi în cadrul departamentului şi camerelor de conturi judeţene conduse de un consilier de conturi ca şef de departament, din conţinutul dispoziţiilor art. 19, 20, 21, 23 şi 25 din Regulament se desprinde însă concluzia că atribuţiile consilierilor de conturi şi cele ale auditorilor publici externi sunt similare. Astfel, ansamblul de sarcini este de acelaşi tip, activitatea se execută periodic şi continuu, implică cunoştinţe specializate şi constă în atribuţii cu procese de muncă cu un grad de omogenitate şi similaritate, pregătirea profesională este unitară, iar funcţiile au caracteristici asemănătoare din punct de vedere al sarcinilor, obiectivelor, competenţelor, responsabilităţilor şi procedurilor. Totodată, relevă că, pentru a asigura cerinţele de obiectivitate şi independenţă a activităţii de control/audit exercitate de Curtea de Conturi, prin legile de organizare şi funcţionare au fost stabilite, atât pentru consilierii de conturi, cât şi pentru auditorii publici externi, o serie de interdicţii, incompatibilităţi şi riscuri. În acest sens, invocă dispoziţiile art. 17 şi 18 din Codul de conduită etică şi profesională a personalului Curţii de Conturi şi ale art. 2 şi 43 din Statutul auditorului public extern, precizând că, până la modificările operate prin Legea nr. 217/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, aceste interdicţii şi incompatibilităţi erau prevăzute prin lege organică. De altfel, arată că, indiferent de natura juridică a actului care reglementează aceste interdicţii şi incompatibilităţi, ele rămân limitări ale unor drepturi fundamentale, garantate de Constituţie şi de o serie de pacte şi tratate la care România a aderat, aşa cum sunt Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Pactul internaţional privind drepturile economice, sociale şi culturale ori Pactul internaţional referitor la drepturile civile şi politice. În continuare, arată că, în desfăşurarea activităţii lor, auditorii publici externi sunt supuşi unor presiuni, tensiuni şi ameninţări care, pe lângă complexitatea activităţii, adaugă un plus de suprasolicitare neuropsihică. Mai susţine că limitările bugetare temporare nu pot constitui o justificare pentru restrângerea dreptului la pensia de serviciu al auditorilor publici externi. În sprijinul păstrării în continuare a acestui drept, invocă şi cele reţinute de Curtea Constituţională în deciziile nr. 20/2000, nr. 375/2005, nr. 57/2006, nr. 120/2007, nr. 991/2008, nr. 1.414/2009, nr. 872/2010, nr. 873/2010 şi nr. 297/2012, cele arătate în opinia separată formulată la Decizia nr. 871/2010, precum şi cele statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 29/2011 privind respingerea recursurilor în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de colegiile de conducere ale curţilor de apel Braşov, Cluj, Craiova şi Galaţi privind aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 119/2010, raportat la art. 20 alin. (2) din Constituţie, art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 14 din Convenţie, referitoare la recalcularea pensiilor prevăzute de art. 1 din lege. În sfârşit, arată că auditorii publici externi au avut o speranţă legitimă de obţinere a unei pensii de serviciu, iar acordarea acestei pensii se impune pentru a asigura independenţa şi obiectivitatea în desfăşurarea activităţii profesionale.Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia I civilă, invocând cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 297/2012, consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului, făcând trimitere la cele reţinute de Curtea Constituţională prin deciziile nr. 288/2013, nr. 297/2012 şi nr. 873/2010, arată că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, dispoziţii potrivit cărora: „Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare: [...]h)pensiile de serviciu ale personalului Curţii de Conturi.“De asemenea, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, care, la data sesizării Curţii Constituţionale, aveau următoarea redactare: „La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: [...] j) art. 49 alin. (4) şi art. 51 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 29 aprilie 2009.“Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, ca urmare a celor reţinute de această instanţă prin Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012, art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 a fost modificat prin art. I pct. 5 din Legea nr. 37/2013 pentru modificarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 12 martie 2013, astfel că, în prezent, textul de lege criticat are următoarea redactare: „La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: [...] j) art. 51 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 29 aprilie 2009.“ Curtea constată că, prin modificarea adusă acestui text de lege, soluţia legislativă criticată de autorul excepţiei în prezenta cauză nu a fost îndepărtată. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare art. 16 alin. (1) din Constituţie referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai constituit obiect al analizei de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a constatat că eliminarea pensiilor de serviciu prevăzute de art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 are în vedere pensiile de serviciu ale consilierilor de conturi, cele ale auditorilor publici externi şi ale oricăror persoane care sunt salariaţi/membri în cadrul Curţii de Conturi. De asemenea, a reţinut că din personalul Curţii de Conturi fac parte atât consilierii de conturi, auditorii publici externi, personalul de specialitate, cât şi ceilalţi angajaţi ai acestei instituţii, indiferent de statutul lor socio-profesional. În conformitate cu principiul accesorium sequitur principale, Curtea Constituţională a arătat că trebuie aplicat acelaşi tratament juridic personalului asimilat magistraţilor în privinţa dreptului legal la pensie de serviciu cu personalul la care au fost asimilaţi, întrucât, altfel, s-ar ajunge la situaţii inadmisibile, contrare art. 16 din Constituţie. În consecinţă, prin decizia menţionată, Curtea a constatat constituţionalitatea eliminării tuturor pensiilor de serviciu în raport cu criticile formulate. Prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a constatat însă că eliminarea pensiei de serviciu a judecătorilor, procurorilor şi judecătorilor, respectiv a magistraţilor-asistenţi ai Curţii Constituţionale este neconstituţională, deoarece încalcă principiul independenţei justiţiei, prevăzut de art. 124 din Constituţie. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că principiul independenţei justiţiei apără pensia de serviciu a magistraţilor, ca parte integrantă a stabilităţii financiare a acestora, în aceeaşi măsură în care apără celelalte garanţii ale acestui principiu. Curtea a stabilit că „statutul constituţional al magistraţilor - statut dezvoltat prin lege organică şi care cuprinde o serie de incompatibilităţi şi interdicţii, precum şi responsabilităţile şi riscurile pe care le implică exercitarea acestor profesii - impune acordarea pensiei de serviciu ca o componentă a independenţei justiţiei, garanţie a statului de drept, prevăzut de art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală“. După pronunţarea acestei decizii, din punct de vedere constituţional s-a deschis posibilitatea de a aprecia dacă există o similitudine între statutul constituţional şi legal al magistraţilor şi cel al altor categorii socioprofesionale, fapt ce le-ar îndritui pe acestea din urmă sau pe unele dintre acestea la obţinerea unei pensii de serviciu similar magistraţilor. Aşa fiind, prin Decizia nr. 1.283 din 29 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 22 noiembrie 2011, Curtea a analizat dacă personalul Curţii de Conturi urmează să beneficieze de acelaşi tratament juridic, respectiv dacă statutul acestuia reclamă un tratament juridic identic cu cel al magistraţilor în privinţa pensiei de serviciu şi a reţinut că, în privinţa auditorilor publici externi, considerentele care au stat la baza Deciziei nr. 871 din 25 iunie 2010, cu corectivul adus prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, îşi menţin pe deplin valabilitatea. Ulterior, prin Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, statuând că aceste prevederi sunt neconstituţionale „în măsura în care se aplică şi consilierilor de conturi“. Cu acest prilej, Curtea a constatat că asimilarea consilierilor de conturi, sub aspectul incompatibilităţilor, cu magistraţii este realizată printr-o normă de rang constituţional, aspect decisiv în analiza Curţii, reţinând totodată faptul că „consilierii de conturi au atât o altă reglementare constituţională şi legală, cât şi un statut juridic diferit în raport cu celelalte categorii de personal existente la nivelul Curţii de Conturi“. În concluzie, soluţia de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate nu s-a extins şi cu privire la aceste din urmă categorii de personal, Curtea nereţinând existenţa unei similitudini între statutul consilierilor de conturi şi celelalte categorii de personal ale Curţii de Conturi, în speţă fiind vorba despre calitatea de controlor financiar/auditor public extern al Curţii de Conturi. În sensul celor mai sus amintite este şi Decizia nr. 900 din 25 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2013, prin care Curtea a respins, ca neîntemeiată, o excepţie de neconstituţionalitate cu un obiect identic şi o critică similară celei formulate în speţa de faţă. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiilor mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gligore Mădărăşan în Dosarul nr. 2.618/102/2012 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi ale art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 decembrie 2013. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea