Decizia Nr.549 din 26.09.2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 488⁶ alin. (7) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioan Poenar în Dosarul nr. 7.600/176/2017 al Judecătoriei Alba Iulia, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.830 D/2017.2. La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Se arată că procedura reglementată prin textul criticat nu presupune soluţionarea raportului juridic penal de conflict, motiv pentru care nu este obligatorie, în cazul acesta, asigurarea de către legiuitor a dublului grad de jurisdicţie. Se arată că însăşi instituţia contestaţiei privind durata procesului penal reprezintă o aplicare a principiului accesului liber la justiţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 20 noiembrie 2017 pronunţată în Dosarul nr. 7.600/176/2017, Judecătoria Alba Iulia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 488⁶ alin. (7) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioan Poenar într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii privind durata procesului penal, formulată de autorul excepţiei de neconstituţionalitate.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că inexistenţa unei căi de atac împotriva încheierii prin care este soluţionată contestaţia privind durata procesului penal lipseşte inculpatul de posibilitatea de a-şi exercita dreptul la soluţionarea cauzei într-un mod echitabil, public şi în termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită prin lege, care să hotărască asupra încălcărilor drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil sau asupra temeiniciei unei acuzaţii penale formulate împotriva sa, conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului. Se arată că, în prezenta cauză, a fost formulată o contestaţie privind durata procesului penal, vizând durata etapei urmăririi penale, şi că imposibilitatea atacării încheierii prin care este respinsă o astfel de contestaţie este de natură a lipsi inculpatul de un remediu procesual şi de a încălca principiul legalităţii ca standard al statului de drept. Se mai susţine că lipsirea inculpatului de dreptul la două grade de jurisdicţie în situaţia procesuală invocată contravine art. 2 paragraful 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţie. Pentru acest din urmă motiv, se arată că textul criticat constituie o încălcare de către Parlament a prevederilor art. 20 din Constituţie.6. Judecătoria Alba Iulia apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, competenţa instanţelor judecătoreşti şi instituirea regulilor privind desfăşurarea proceselor, deci şi reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului, astfel cum rezultă şi din prevederile art. 129 coroborat cu art. 126 alin. (2) din Constituţie. Se susţine, totodată, că procedura de soluţionare a contestaţiei privind durata procesului penal nu presupune soluţionarea raportului juridic penal de conflict, motiv pentru care nu este obligatorie asigurarea dublului grad de jurisdicţie prevăzut la art. 2 paragraful 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţie.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Avocatul Poporului opinează că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Avocatul Poporului arată că îşi menţine punctul de vedere transmis şi reţinut de Curtea Constituţională în Decizia nr. 645 din 13 octombrie 2015.9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 488⁶ alin. (7) din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut: „Încheierea prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi sau instanţa soluţionează contestaţia nu este supusă niciunei căi de atac."12. Se susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) cu privire la statul de drept şi la calitatea legii şi ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, precum şi prevederilor art. 2 paragraful 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cu privire la dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală.13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 488⁶ alin. (7) din Codul de procedură penală au mai făcut obiectul unor critici de neconstituţionalitate similare, Curtea Constituţională pronunţând, în acest sens, Decizia nr. 645 din 13 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 24 noiembrie 2015, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate invocată.14. Prin Decizia nr. 645 din 13 octombrie 2015, paragraful 14, Curtea a reţinut că, deşi încheierea prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi sau instanţa soluţionează contestaţia nu este supusă niciunei căi de atac, acest fapt nu aduce atingere accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil şi nici dreptului la apărare, consacrate de art. 21 şi de art. 24 din Constituţie. Pentru argumentarea acestei soluţii, Curtea a făcut trimitere la Decizia nr. 423 din 9 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 20 iulie 2015, paragraful 22, prin care a reţinut că procedura reglementată la art. 488⁴-488⁶ din Codul de procedură penală nu vizează fondul cauzei penale, prin procedura analizată nefiind judecată o acuzaţie în materie penală, în sensul prevederilor art. 6 din Convenţie. Prin încheierea pronunţată, judecătorul de drepturi şi libertăţi sau instanţa de judecată nu dispune cu privire la vinovăţia inculpatului sau la pedeapsa aplicată acestuia, ci apreciază asupra duratei rezonabile a activităţii de urmărire penală sau de judecată, conform dispoziţiilor art. 488¹ alin. (1) din Codul de procedură penală. În cazul respingerii contestaţiei, poate fi formulată o nouă contestaţie, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 488¹ alin. (3) din Codul de procedură penală, cu menţiunea că abuzul de drept constând în formularea cu rea-credinţă a contestaţiei se sancţionează cu amendă judiciară şi prin obligarea la plata cheltuielilor judiciare ocazionate. Dacă s-a constatat depăşirea duratei rezonabile, o nouă contestaţie în aceeaşi cauză se va soluţiona cu luarea în considerare, potrivit art. 488⁶ alin. (3) din Codul de procedură penală, exclusiv a motivelor ivite ulterior contestaţiei anterioare.15. Prin aceeaşi decizie, Decizia nr. 645 din 13 octombrie 2015, paragraful 14, Curtea a constatat că stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului, deci şi reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului, iar dispoziţiile art. 488⁶ alin. (7) din Codul de procedură penală nu încalcă accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare. Astfel, atât art. 129, cât şi art. 126 alin. (2) din Constituţie fac referire la „condiţiile legii" atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată urmând a fi prevăzute „numai prin lege", şi nicio prevedere a Legii fundamentale nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. În acest sens, art. 129 din Constituţie stipulează că părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii. Totodată, Curtea a reţinut că eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de art. 488¹-488⁶ din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii, în condiţiile în care scopul reglementării criticate îl reprezintă obţinerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care se exercită controlul judiciar cu privire la durata procesului penal, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a susţinerilor părţilor, subiecţilor procesuali principali şi procurorului.16. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina modificarea jurisprudenţei anterior invocate, atât soluţia, cât şi considerentele reţinute în decizia mai sus analizată sunt aplicabile şi în prezenta cauză.17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ioan Poenar în Dosarul nr. 7.600/176/2017 al Judecătoriei Alba Iulia şi constată că prevederile art. 488⁶ alin. (7) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Alba Iulia şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 26 septembrie 2019.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Cristina Teodora Pop