DECIZIE Nr.
548 din 29 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 322 alin. 1 si ale art. 322 pct. 6
din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 402 din 17 iunie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Vasile Limbau şi Teodora Limbau în Dosarul nr.
10.633/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru
cauze cu minori şi de familie.
La apelul nominal sunt prezenţi autorii excepţiei,
fiind asistaţi de avocata Mirela Dojana, cu împuternicire avocaţială depusă în
dosar. Sunt prezente părţile Maria Panţâru, prin mandatar Mihai Stănescu, şi
Elena Codreanu, prin avocata Daniela Buzoianu, precum şi Prefectura Judeţului
Ilfov, prin consilier juridic Eugen Stan, toţi cu delegaţii de reprezentare
depuse la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este
legal îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul si în dosarele
nr. 228D/2010 şi nr. 470D/2010.
La apelul nominal se prezintă Rodica Agnes Ignat, autor
al excepţiei de neconstituţionalitate în Dosarul nr. 228D/2010, şi avocata
Monica Scarlat pentru Societatea Comercială „Rivtrans" - S.R.L. Tulcea în
Dosarul nr. 470D/2010. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de
citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere obiectul parţial identic al
excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 228D/2010 şi nr.
470D/2010, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Părţile prezente şi reprezentantul Ministerului Public
sunt de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea dispune, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea
nr. 47/1992, conexarea dosarelor nr. 228D/2010 şi nr. 470D/2010 la Dosarul nr.
4D/2010, care este primul înregistrat
Cauza se află în stare de judecată.
Apărătorul autorilor excepţiei de neconstituţionalitate
ridicată în Dosarul nr. 4D/2010 solicită admiterea acesteia, arătând că
prevederile art. 322 alin. 1 din Codul de procedură civilă contravin
principiului liberului acces la justiţie, deoarece, potrivit acestui text, se
poate cere revizuirea unei hotărâri date în recurs numai atunci când evocă
fondul. Datorită acestei circumstanţieri prevăzute de lege se realizează o
inegalitate între părţile aflate în litigiu, întrucât recurentul niciodată nu
va putea beneficia de calea de atac a revizuirii, pentru că, pe de o parte, nu
justifică un interes, iar, pe de altă parte, nu îi este permis de lege. Depune
note scrise.
Avocatul părţilor Maria Panţâru şi Elena Codreanu
solicită respingerea excepţiei, arătând că autorii acesteia nu justifică niciun
interes în invocarea acesteia, întrucât cererea de revizuire în litigiul aflat
pe rolul instanţei de judecată este inadmisibilă.
Reprezentantul Prefecturii Ilfov lasă la aprecierea
Curţii Constituţionale soluţia ce o va pronunţa.
Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate în Dosarul
nr. 228D/2010 solicită admiterea acesteia. Depune în susţinere note scrise.
Reprezentantul autorului excepţiei de
neconstituţionalitate ridicată în Dosarul nr. 470D/2010 solicită admiterea
acesteia, pentru aceleaşi motive pe care le-a invocat în faţa instanţei de
judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în
acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 16 decembrie 2009 şi din 20
ianuarie 2010, pronunţate în dosarele nr. 10.633/2/2009 şi nr. 8.655/2/2009, Curtea
de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de
familie şi Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă au sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 322
alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Vasile Limbau
şi Teodora Limbau şi de Rodica Agnes Ignat.
Prin Incheierea din 14 decembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 895/36/2009, Curtea de Apel Constanţa- Secţia comercială,
maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 322
pct. 6 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Rivtrans" - S.R.L. Tulcea.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile art. 321 alin. 1
din Codul de procedură civilă contravin dispoziţiilor art. 21 din Constituţie,
deoarece limitează posibilitatea atacării unei hotărâri date de instanţa de
recurs la situaţia în care se evocă fondul. Pe de altă parte, se susţine că
prevederile art. 322 pct. 6 din Codul de procedură civilă contravin
dispoziţiilor art. 16, art. 20, art. 21 şi art. 53 din Legea fundamentală,
precum şi art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, întrucât nu recunosc şi persoanei juridice aflate în
lichidare dreptul de a formula cerere de revizuire a unei hotărâri
judecătoreşti.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi
pentru cauze cu minori şi de familie, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a
civilă şi Curtea de Apel Constanţa - Secţia comercială, maritimă şi fluvială,
contencios administrativ şi fiscal consideră
excepţia neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima
punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite
de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile
procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei, aşa cum rezultă din încheierile de
sesizare ale instanţelor de judecată, îl reprezintă prevederile art. 322 alin.
1 şi art. 322 pct. 6 din Codul de procedură civilă, texte de lege care au
următoarea redactare:
- Art. 322 alin. 1 pct. 6: „Revizuirea unei hotărâri
rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei
hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere
în următoarele cazuri:
[....]
6. dacă statul ori alte persoane juridice de drept
public sau de utilitate publică, dispăruţii, incapabilii sau cei puşi sub
curatelă nu au fost apăraţi deloc sau au fost apăraţi cu viclenie de cei
însărcinaţi să-i apere."
In opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate,
textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16
privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale
privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 53
privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Este
invocată şi încălcarea art. 6 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia, Curtea reţine următoarele:
Asupra constituţionalităţii art. 322 alin. 1 din Codul
de procedură civilă, în raport cu dispoziţiile constituţionale privind liberul
acces la justiţie, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 1.532 din 17 noiembrie
2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 10
februarie 2010, statuând că acest text de lege reprezintă o normă de procedură
pe care legiuitorul este abilitat să o instituie în temeiul art. 126 alin. (2)
din Constituţie, cu condiţia ca aceasta să nu contravină principiilor
consacrate de Legea fundamentală.
Curtea a mai reţinut că atât accesul la justiţie, cât
şi folosirea căilor de atac se exercită în formele şi condiţiile procedurale
instituite prin lege.
Cu privire la art. 322 pct. 6 din Codul de procedură
civilă, Curtea constată că acesta apără, prin posibilitatea declanşării
revizuirii, două categorii de interese, circumscrise unor categorii de subiecte
de drept limitativ prevăzute de lege.
Astfel, acest text de lege se referă la persoanele
dispărute, incapabile sau puse sub curatelă; acestea constituie o categorie
faţă de care legiuitorul a manifestat o grijă specială, având în vedere
situaţia defavorizată în care se găsesc aceste persoane, luând măsuri de
protecţie sporită a intereselor acestora.
De asemenea, dispoziţiile de lege criticate se referă
la stat şi la alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică.
Faţă de acestea, justificarea posibilităţii de a promova calea de atac a
revizuirii, atunci când nu au fost apăraţi deloc sau au fost apăraţi cu
viclenie, provine din necesitatea ocrotirii cu precădere a interesului public
pe care îl realizează subiectele de drept enumerate, care ar fi grav afectat
dacă nu ar avea deschisă calea de atac a revizuirii.
De aceea, nu se poate reţine existenţa vreunei
discriminări între aceste persoane de drept public şi persoanele private, fie
ele fizice sau juridice, deoarece cele două categorii se găsesc în situaţii
juridice obiectiv diferite, unele fiind purtătoare ale prerogativelor de putere
publică, iar celelalte urmărind numai realizarea unui interes privat.
Aşadar, tratamentul juridic diferit al celor două
categorii de persoane - publice şi private - este justificat de existenţa unui
criteriu obiectiv şi raţional de diferenţiere, care este existenţa unei cauze
de interes public. Această soluţie este în concordanţă şi cu jurisprudenţa
constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, conform căreia orice
diferenţă de tratament, făcută între persoane aflate în situaţii analoage, trebuie
să îşi găsească o justificare obiectivă şi rezonabilă (a se vedea Cauza
Marckx contra Belgiei, 1979). In acest sens, s-a pronunţat Curtea prin
Decizia nr. 476 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 599 din 11 iulie 2006.
Considerentele reţinute de Curte în deciziile
menţionate sunt valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit
elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei acesteia.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 322 alin. 1 şi ale art. 322 pct. 6 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Vasile Limbau şi Teodora Limbau în Dosarul nr.
10.633/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru
cauze cu minori şi de familie, de Rodica Agnes Ignat în Dosarul nr.
8.655/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi de
Societatea Comercială „Rivtrans" - S.R.L. Tulcea în Dosarul nr.
895/36/2009 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia comercială, maritimă şi
fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 aprilie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu