DECIZIE Nr.
548 din 15 mai 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 din Legea nr. 35/2007 privind
cresterea sigurantei in unitatile de invatamant
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 495 din 2 iulie 2008
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu -
procuror
Valentina Bărbăţeanu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 din Legea nr. 35/2007 privind
creşterea siguranţei în unităţile de învăţământ, excepţie ridicată de Vlada
Vişatovici în Dosarul nr. 2.619/115/2007 al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia
comercială si de contencios administrativ si fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei, apreciind că nu sunt încălcate
prevederile Legii fundamentale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 23 noiembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 2.619/115/2007, Tribunalul Caraş-Severin - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi
fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 5 din Legea nr. 35/2007 privind creşterea siguranţei în
unităţile de învăţământ. Excepţia de
neconstituţionalitate a fost ridicată de Vlada Vişatovici într-o cauză având ca
obiect soluţionarea cererii de anulare a unui act administrativ.
In motivarea excepţiei autorul
acesteia susţine, în esenţă, că impunerea unor cheltuieli suplimentare în
sarcina părinţilor, constând în achitarea contravalorii semnelor distinctive
alese de către unităţile de învăţământ, contravine principiului constituţional
al gratuităţii învăţământului de stat. Arată că, în cazul în care părinţii nu
achiziţionează semnele distinctive, elevilor nu le mai este permis accesul în
unităţile de învăţământ, ajungându-se, astfel, la o „încălcare flagrantă a
dreptului copiilor de a urma învăţământul general obligatoriu". De
asemenea, susţine că „prin instituirea acestor semne distinctive, dar fără
asigurarea pentru părinţi a posibilităţilor financiare de achiziţionare a lor,
se creează artificial şi vizibil o categorie de copii care vor fi consideraţi
inferiori de către colegii lor, cu repercusiuni ireparabile asupra dezvoltării
psihice a primilor". In continuare, precizează că Legea nr. 35/2007, care
este o lege ordinară, atribuie Consiliului profesoral competenţe
administrative, contrazicând astfel o lege organică, şi anume Legea
învăţământului nr. 84/1995, care prevede că numai domeniul instructiv-educativ
aparţine acestuia. In fine, susţine că legea nu poate acţiona retroactiv, în
sensul că nu poate fi aplicată acelor elevi care au optat, anterior intrării în
vigoare a acesteia, pentru un anumit liceu care nu impunea folosirea niciunui
semn distinctiv sau uniformă.
Tribunalul Caraş-Severin - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, dispoziţiile de lege
criticate instituind măsuri legale de protecţie şi siguranţă a elevilor şi
cadrelor didactice.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, prevederile ce formează
obiectul acesteia fiind în concordanţă cu dispoziţiile constituţionale la care
îşi raportează critica autorul său.
Avocatul Poporului consideră
că textul de lege criticat este constituţional, necontravenind niciuneia dintre
prevederile Legii fundamentale invocate de autorul excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 5 din Legea nr. 35/2007 privind creşterea
siguranţei în unităţile de învăţământ, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 165 din 8 martie 2007, care au următorul cuprins: „Consiliile
profesorale, cu acordul consiliului reprezentativ al părinţilor şi cu
consultarea reprezentanţilor elevilor, stabilesc pentru elevii unităţii de
învăţământ respective cel puţin un semn distinctiv, cum ar fi: ecuson,
uniformă, eşarfă sau altele asemenea."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textul de lege criticat contravine următoarelor dispoziţii din Legea
fundamentală: art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 16
alin. (1) care consacră principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a
autorităţilor publice, art. 32 alin. (1) care stabileşte formele prin care se
asigură dreptul la învăţătură, art. 32 alin. (4) teza întâi privind gratuitatea
învăţământului de stat, art. 49 alin. (1) potrivit căruia copiii şi tinerii se
bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea
drepturilor lor, art. 49 alin. (5) care impune autorităţilor publice obligaţia
de a contribui la asigurarea condiţiilor pentru participarea liberă a tinerilor
la viaţa politică, socială, economică, culturală şi sportivă a ţării, art. 53
alin. (1) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi, art. 73 alin. (3) lit. n) care stabileşte că organizarea generală a
învăţământului se reglementează prin lege organică.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că autorul excepţiei critică prevederile art. 5 din Legea nr. 35/2007,
deoarece, în opinia sa, acestea ar încălca textul constituţional care consacră
gratuitatea învăţământului de stat. Curtea nu poate reţine această critică, întrucât
stabilirea unui semn care să individualizeze şi să diferenţieze elevii
diverselor unităţi de învăţământ nu afectează caracterul gratuit al
învăţământului. Norma constituţională care prevede gratuitatea învăţământului
trebuie înţeleasă în sensul că procesul de învăţământ în unităţile de
învăţământ de stat nu poate să fie condiţionat de niciun fel de taxe de
şcolarizare. Or, sumele necesare transpunerii în practică a textului de lege
criticat nu au o asemenea destinaţie, ci au ca finalitate îndeplinirea scopului
declarat al legii în care sunt cuprinse, şi anume creşterea siguranţei în
unităţile de învăţământ.
De altfel, Curtea observă că textul de lege criticat
oferă atât elevilor, cât şi părinţilor acestora posibilitatea de a participa la
luarea deciziei finale. In acest scop, stabilirea semnului distinctiv se face
numai după obţinerea acordului consiliului reprezentativ al părinţilor şi după
ce elevii îşi exprimă opinia cu privire la această problemă prin consultarea
reprezentaţilor lor. Aşadar, decizia finală este rezultatul acordului tuturor
celor implicaţi, nefiind impusă de un singur organism. In plus, această
modalitate de stabilire a semnului distinctiv dă expresie dreptului tinerilor
de a participa în mod liber la viaţa socială a ţării, potrivit art. 49 alin.
(5) din Constituţie.
Curtea constată că, de fapt, autorul excepţiei deduce
neconstituţionalitatea textului de lege criticat din modalitatea de
interpretare şi aplicare concretă a acestuia. Astfel, precizează că elevilor
cărora părinţii nu le achiziţionează semnele distinctive stabilite li se
încalcă dreptul prevăzut de art. 32 alin. (1) din Constituţie de a urma
învăţământul general obligatoriu, întrucât nu le este permis accesul în incinta
unităţilor de învăţământ. Or, aceasta nu este o consecinţă a legii, ci a
interpretării date acesteia
de către cei care o aplică. Sub acest aspect, precum şi în ceea ce priveşte
problema cuantumului sumei necesare acoperirii cheltuielilor pentru
achiziţionarea semnului distinctiv, care pot deveni împovărătoare pentru
părinţi, dar şi a legalităţii modalităţii concrete de stabilire a semnului
distinctiv, instanţa de judecată pe rolul căreia se află litigiul în cadrul
căruia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate are competenţa
exclusivă de a se pronunţa.
In continuare, Curtea constată că, prin el însuşi,
textul de lege criticat nu încalcă principiul constituţional al egalităţii
cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără
discriminări. Textul implică, aşa cum s-a arătat mai sus, dialogul între
profesori, părinţi şi elevi în procesul de deliberare cu privire la stabilirea
unui anumit semn distinctiv care să fie caracteristic fiecărei instituţii de
învăţământ. Or, decizia finală va reflecta un echilibru între opţiunile tuturor
acestora. Aşadar, nu se poate imputa legii instituirea unei discriminări pe
criterii de avere. O asemenea consecinţă ar putea fi doar rezultatul aplicării
textului de lege cu ignorarea principiilor constituţionale.
In ceea ce priveşte critica formulată de autorul
excepţiei prin raportare la prevederile art. 73 alin. (3) lit. n) din
Constituţie, Curtea observă că este posibil ca o lege organică să cuprindă, din motive de politică legislativă, şi
norme de natura legii ordinare, dar fără ca acestea să capete natură de lege
organică, întrucât, altfel, s-ar extinde domeniile rezervate de Constituţie
legii organice. De aceea, printr-o lege ordinară se pot modifica dispoziţii
dintr-o lege organică, dacă acestea nu conţin norme de natura legii organice,
întrucât se referă la aspecte care nu sunt în directă legătură cu domeniul de reglementare al legii organice.
Or, prevederile din Legea învăţământului nr. 84/1995
care stabilesc competenţele consiliilor profesionale şi ale consiliilor de
administraţie în domeniul instructiv-educativ, respectiv în cel administrativ,
deşi cuprinse într-o lege organică, nu au caracterul acesteia, întrucât nu
vizează organizarea generală a învăţământului, care, aşa cum stabilesc
prevederile constituţionale menţionate, trebuie reglementată prin lege
organică. Ca urmare, acestea pot fi modificate sau completate printr-o lege
ordinară, cum este Legea nr. 35/2007.
In fine, Curtea constată că nu poate fi reţinută nici
critica privitoare la pretinsul caracter retroactiv al Legii nr. 35/2007, autorul
excepţiei raportându-se în mod eronat, în ceea ce priveşte momentul de la care
legea începe să îşi producă efectele, la un alt moment decât cel al intrării în
vigoare a legii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate
de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
art. 5 din Legea nr. 35/2007 privind creşterea siguranţei în unităţile de
învăţământ, excepţie ridicată de Vlada Vişatovici în Dosarul nr. 2.619/115/2007
al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia comercială şi de contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din
data de 15 mai 2008.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu