DECIZIE Nr.
546 din 29 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 325 din 18 mai 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Oana Cristina Puică -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Sunita-Maria
Rostaş în Dosarul nr. 150/190/2009 al Judecătoriei Roman.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest
sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 7 octombrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 150/190/2009, Judecătoria Roman a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 din Codul de
procedură penală. Excepţia a fost ridicată de
Sunita-Maria Rostaş cu ocazia soluţionării unei cereri de
recuzare.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine că prevederile de lege criticate încalcă egalitatea în
drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil,
dreptul la apărare, unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea
justiţiei, întrucât, pe de o parte, instanţa învestită cu
judecarea cererii ascultă numai judecătorul recuzat, iar nu şi
părţile care au formulat cererea de recuzare, astfel încât între
justiţiabilul care recuză un judecător şi acel
judecător există un dezechilibru evident în ceea ce priveşte
drepturile procesuale pe care le au în procedura judecării cererii de
recuzare, iar pe de altă parte, textul de lege criticat nu prevede
posibilitatea atacării cu recurs a încheierii de respingere a cererii de
recuzare.
Judecătoria Roman apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
deoarece dispoziţiile art. 52 din Codul de procedură penală nu
contravin prevederilor din Constituţie şi din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
invocate de autorul excepţiei. Face trimitere, în acest sens, la deciziile
Curţii Constituţionale nr. 302/2005 şi nr. 811/2009.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 52 din Codul de procedură
penală, care au următorul cuprins:
„Abţinerea sau recuzarea judecătorului,
procurorului, magistratului-asistent sau grefierului se soluţionează
de un alt complet, în şedinţă secretă, fără
participarea celui ce declară că se abţine sau care este
recuzat.
Examinarea declaraţiei de abţinere sau a
cererii de recuzare se face de îndată, ascultându-se procurorul când este
prezent în instanţă, iar dacă se găseşte necesar,
şi părţile, precum şi persoana care se abţine sau a
cărei recuzare se cere.
Când abţinerea sau recuzarea priveşte
cazul prevăzut în art. 46 şi 49 alin. 1, instanţa, admiţând
recuzarea, stabileşte care dintre persoanele arătate în
menţionatele texte nu va lua parte la judecarea cauzei.
In caz de admitere a abţinerii sau a
recuzării, se va stabili în ce măsură actele îndeplinite ori
măsurile dispuse se menţin.
Când pentru soluţionarea abţinerii sau a
recuzării nu se poate alcătui completul potrivit alin. 1,
abţinerea sau recuzarea se soluţionează de instanţa
ierarhic superioară. In cazul în care găseşte întemeiată
abţinerea sau recuzarea şi, din cauza abţinerii sau
recuzării, nu se poate alcătui completul de judecată la
instanţa competentă să soluţioneze cauza, instanţa
ierarhic superioară desemnează pentru judecarea cauzei o instanţă
egală în grad cu instanţa în faţa căreia s-a formulat
abţinerea sau recuzarea.
Este inadmisibilă recuzarea judecătorului
chemat să decidă asupra recuzării.
Incheierea prin care s-a admis sau s-a respins
abţinerea, ca şi aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse
niciunei căi de atac."
In susţinerea neconstituţionalităţii
acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea
dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea
în drepturi, ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la
justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 referitoare
la dreptul la apărare şi ale art. 124 alin. (2) privind
înfăptuirea justiţiei, precum şi a prevederilor art. 6
paragraful 1 referitoare la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 14
privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că prevederile art. 52 din Codul de procedură
penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin
raportare la dispoziţiile art. 21 alin. (3) şi ale art. 24 din Legea
fundamentală, invocate şi în prezenta cauză, şi
faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 380 din 25 martie
2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 316 din 22
aprilie 2008, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor de lege criticate în prezenta cauză, pentru motivele acolo
arătate.
Intrucât nu au apărut elemente noi, de natură
a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia,
cât şi considerentele deciziei menţionate îşi
păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru aceleaşi motive, art. 52 din Codul de
procedură penală nu aduce atingere nici dispoziţiilor art. 16,
art. 21 alin. (1) şi (2) şi ale art. 124 alin. (2) din Constituţie
şi nici prevederilor art. 6 paragraful 1 şi ale art. 14 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 52 din Codul de procedură penală,
excepţie ridicată de Sunita-Maria Rostaş în Dosarul nr.
150/190/2009 al Judecătoriei Roman.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 29 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică