DECIZIE Nr.
543 din 13 mai 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 50 alin. (1) si (2) din Legea
cadastrului si a publicitatii imobiliare nr. 7/1996
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 580 din 1 august 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Cristina Cătălina Turcu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (1) şi (2) din Legea
cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr.7/1996, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Practic" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.347/303/2006 al
Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal se prezintă
apărătorul părţii Societatea Comercială „Plevnei" - S.A din Bucureşti,
lipsind autorul excepţiei şi cealaltă parte, faţă de care procedura de citare
este legal îndeplinită.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi
acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul părţii Societatea Comercială „Plevnei"
- S.A din Bucureşti solicită respingerea excepţiei, arătând, în esenţă, că
prevederile legale criticate sunt în acord cu sistemul publicităţii imobiliare
aşa cum a fost reglementat prin lege şi că nu se putea prevedea o altă condiţie
de comunicare a încheierii decât existenţa unui drept sau interes legitim.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că
se solicită completarea textului de lege supus controlului.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 16 ianuarie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 2.347/303/2006, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă
a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 50 alin. (1) şi (2) din Legea cadastrului şi a publicităţii
imobiliare nr. 7/1996.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că „înţelesul pe care instanţa îl dă celor
două teze ale art. 50, şi anume că plângerea împotriva încheierii privind
admiterea cererii de înscriere în cartea funciară a unui drept real poate
aparţine numai celui care a făcut cererea sau persoanelor interesate potrivit
menţiunilor din cartea funciară, încalcă prevederile art. 21 alin. (1) şi (2)
din Constituţie". Se arată, de asemenea, că orice persoană ar trebui să
aibă dreptul de a formula plângere împotriva încheierii prin care s-a admis
cererea privind înscrierea în cartea funciară.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă opinează că textul de lege criticat este constituţional, fiecare
cerere formulată în justiţie trebuind să justifice un interes născut, real şi
actual al părţii.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere
ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima
punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate a art. 50 alin. (2) din Legea nr. 7/1996
este întemeiată deoarece prevederile legale criticate înlătură posibilitatea
cetăţeanului de a se adresa direct justiţiei, de a solicita încuviinţarea de
probe şi de a se prevala neîngrădit de toate garanţiile pe care le presupune un
proces echitabil. Cu privire la prevederile art. 50 alin. (1) din aceeaşi lege
se apreciază că acestea nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile apărătorului părţii prezente, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 50 alin. (1) şi (2) din Legea cadastrului şi a
publicităţii imobiliare nr. 7/1996, care au următorul conţinut:
- Art.50: „(1) Incheierea se
comunică celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic,
precum şi celorlalte persoane interesate potrivit menţiunilor din cartea
funciară, cu privire la imobilul în cauză, în termen de 15 zile de la
pronunţarea încheierii, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data
înregistrării cererii.
(2) Incheierea de înscriere
sau de respingere poate fi atacată cu plângere, în termen de 15 zile de la
comunicare, la biroul teritorial. Plângerea împotriva încheierii se depune la
biroul teritorial şi se va înscrie din oficiu în cartea funciară. Oficiul
teritorial este obligat să înainteze plângerea judecătoriei în a cărei rază de
competenţă teritorială se află imobilul, însoţită de dosarul încheierii şi copia
cărţii funciare."
Excepţia este raportată la prevederile constituţionale
ale art. 21 alin.(1)-(3) referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul la
un proces echitabil şi ale 124 alin. (1) şi (2) privind înfăptuirea justiţiei.
Examinând excepţia, Curtea constată că autorul acesteia
este nemulţumit de modul în care instanţele de judecată au interpretat şi
aplicat prevederile legale supuse controlului, solicitând Curţii modificarea
textului de lege criticat, în sensul ca orice persoană să poată ataca cu
plângere încheierea de înscriere sau de respingere a înscrierii în cartea
funciară.
Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, aceasta se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor
cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa
prevederile supuse controlului, aşa încât excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 50 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi şi teza a treia din
Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 va fi respinsă ca
inadmisibilă.
Cât priveşte dispoziţiile art. 50 alin. (2) teza a doua
din Legea nr. 7/1996, Curtea observă că prin Decizia nr. 467 din 22 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 422
din 5 iunie 2008, a admis excepţia şi a constatat că acestea sunt
neconstituţionale în măsura în care nu permit accesul direct al contestatorului
şi la instanţa de judecată competentă.
Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 50 alin. (2) teza a doua din Legea cadastrului şi a
publicităţii imobiliare nr.7/1996 va fi respinsă ca inadmisibilă în temeiul
art. 29 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 47/1992.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3,al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (1) şi (2) din Legea
cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr.7/1996, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Practic" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr.
2.347/303/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu