DECIZIE Nr.
540 din 9 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 197 alin. 1 si 4, art. 361 alin. 2
si 3 si art. 385 1 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 384 din 5 iunie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu -
procuror
Fabian Niculae -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 197'alin. 1 şi 4, art.'361 alin. 2
şi 3 şi art. 3851 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală,
excepţie ridicată de Vasile Tiba în Dosarul nr. 10.445/118/2008 al Curţii de
Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere
a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 18 decembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 10.445/118/2008, Curtea de Apel Constanţa - Secţia penală şi
pentru cauze penale cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 197 alin. 1 şi 4, art.
361 alin. 2 şi 3 şi art. 3851 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură
penală.
Excepţia a fost ridicată de Vasile Tiba, inculpat în
dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că textele legale atacate contravin prevederilor
art. 16 alin. (1), art. 20, 21 şi 24 din Constituţia României şi ale art. 13
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, deoarece, prin dispoziţiile art. 197 alin. 1 şi 4 din Codul de
procedură penală se instituie posibilitatea judecătorului de a aprecia în ce
condiţii se poate dispune anularea actelor procesuale efectuate cu încălcarea
legii şi se stabilesc termene înăuntrul cărora se pot invoca neregulile
procedurale comise, iar prin dispoziţiile art. 361 alin. 2 şi 3 şi art. 3851
alin. 2 şi 3 din acelaşi cod se limitează exercitarea căilor de atac împotriva
încheierilor pronunţate în cursul procesului.
Instanţa de judecată opinează
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 197 alin. 1 şi 4, art. 361 alin. 2 şi 3 şi art. 3851 alin.
2 şi 3 din Codul de procedură penală sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
constituţionale şi convenţionale invocate, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 197 alin. 1 şi 4, art. 361 alin. 2 şi 3 şi art.
3851 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală, dispoziţii care au următorul
conţinut:
- Art. 197 alin. 1: „Incălcările dispoziţiilor
legale care reglementează desfăşurarea procesului penal atrag nulitatea
actului, numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată
decât prin anularea acelui act.";
- Art. 197 alin. 4: „Incălcarea oricărei alte
dispoziţii legale decât cele prevăzute în alin. 2 atrage nulitatea actului în
condiţiile alin. 1, numai dacă a fost invocată în cursul efectuării actului
când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura
completă când partea a lipsit la efectuarea actului. Instanţa ia în considerare
din oficiu încălcările, în orice stare a procesului, dacă anularea actului este
necesară pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.";
- Art. 361 alin. 2: „Incheierile date în primă
instanţă pot fi atacate cu apel numai o dată cu fondul.";
- Art. 361 alin. 3: „Apelul declarat împotriva
sentinţei se socoteşte făcut şi împotriva încheierilor, chiar dacă acestea au
fost date după pronunţarea sentinţei.";
-Art. 3851 alin. 2: „Incheierile pot fi
atacate cu recurs numai o dată cu sentinţa sau decizia recurată, cu excepţia
cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.";
-Art. 3851 alin. 3: „Recursul declarat
împotriva sentinţei sau deciziei se socoteşte făcut şi împotriva încheierilor,
chiar dacă acestea au fost date după pronunţarea hotărârii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează să fie respinsă.
Referitor la dispoziţiile art. 197 alin. 1 din Codul de
procedură penală, Curtea reţine că normele criticate nu aduc atingere
prevederilor constituţionale privind dreptul la un proces echitabil, deoarece,
pe de o parte, acestea sunt aplicabile în egală măsură tuturor celor cărora li
s-a produs o vătămare în drepturile lor procesuale prin încălcarea
dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal,
asigurându-se astfel dreptul părţilor la un proces echitabil, iar, pe de altă
parte, condiţionarea anulării actului de procedură care nu îndeplineşte
condiţiile prevăzute de lege de existenţa unei vătămări ce nu poate fi
înlăturată în alt mod nu are semnificaţia unei sustrageri a acestuia de la
aplicarea sancţiunilor legale sau a unei derogări de la obligativitatea
respectării legii de către organele de cercetare penală. In acelaşi sens,
Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 868 din 10 iulie
2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 578 din 31
iulie 2008.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 197 alin. 4 din
Codul de procedură penală, Curtea constată că instituirea unor termene pentru
invocarea încălcării dispoziţiilor legale ce reglementează desfăşurarea
procesului penal (cu excepţia încălcărilor vizând dispoziţiile prevăzute de
art. 197 alin. 2 din acelaşi cod) este menită să asigure soluţionarea cauzei
într-un termen rezonabil, în concordanţă cu exigenţele constituţionale ale
dreptului la un proces echitabil. Curtea Constituţională a statuat în acelaşi
sens prin mai multe decizii, printre care Decizia nr. 1.038 din 9 octombrie
2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 6
noiembrie 2008, şi Decizia nr. 403 din 14 iulie 2005, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 697 din 3 august 2005.
Referitor la dispoziţiile art. 361 alin. 2 şi 3 şi art.
3851 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală, Curtea constată că
acest mod de reglementare a exercitării căilor de atac împotriva încheierilor
de şedinţă este justificat de necesitatea de a asigura celeritatea procesului
penal, exigenţă recunoscută cu valoare de principiu atât în sistemul nostru
procesual, cât şi în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale. Cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor
art. 361 alin. 2 şi art. 3851 alin. 2 din Codul de procedură penală,
Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, în acelaşi sens, prin Decizia nr. 554
din 16 decembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 37 din 12 ianuarie 2005.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 197 alin. 1 şi 4, art. 361 alin. 2 şi 3 şi art. 3851
alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vasile Tiba în
Dosarul nr. 10.445/118/2008 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia penală şi
pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae