DECIZIE   Nr. 54 din  3 mai 1996

privind constitutionalitatea unor prevederi din Legea bugetului de stat pe anul 1996

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 91 din  6 mai 1996

    Curtea Constitutionala a fost sesizata, la data de 30 aprilie 1996, de catre 32 de senatori, respectiv domnii: Gabor Menyhert Hajdu, Marko Bela, Stefan-Traian Mocuta, Gabor Kozsokar, Maria Matilda Tetu, Nicolae Manolescu Apolzan, Emil Negrutiu, Andrei Potcoava, Dumitru Calueanu, Sabin Ivan, Constantin-Ticu Dumitrescu, Adrian Dumitru Popescu-Necsesti, Stefan Augustin Popa Doinas, Karoly Ferenc Szabo, Denes Seres, Iosif Csapo, Tiberiu Stefan Incze, Zoltan Hosszu, Mihail Buracu, Mircea Boulescu, Ioan Cretu, Mihail Iurcu, Dan-Constantin Vasiliu, Ioan Turlacu, Andrei Tugulea, Vasile Strimbu, Cristian Sorin Dumitrescu, Ovidiu Corneliu Popescu, Ion Coja, Nistor Badiceanu, Ioan Paul Popescu si Ion Barbus, asupra neconstitutionalitatii unor prevederi din anexele nr. 17/a si nr. 17/c din Legea bugetului de stat pe anul 1996.
    Anexele cuprinzand aceste prevederi se refera la Fondul special pentru pensia suplimentara a pensionarilor militari pe anul 1996. In nota de la anexa nr. 17/a se prevede ca "Eventualul deficit inregistrat in cursul anului se acopera prin transfer din bugetul fondului pentru pensia suplimentara, gestionat de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale", iar in nota de la anexa nr. 17/c se prevede ca "Deficitul se acopera din disponibilitatile anului precedent si, in completare, prin transferuri din bugetul fondului pentru pensia suplimentara, gestionat de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale."
    Prevederile acestor doua note sunt considerate ca neconstitutionale pentru urmatoarele motive:
    - potrivit art. 137 alin. (2) din Constitutie, bugetul de stat fiind separat de cel al asigurarilor sociale de stat, "Legea bugetului de stat nu se poate atinge de fondurile bugetului asigurarilor de stat, care nu pot constitui surse de venituri pentru primul si nu pot fi destinate pentru acoperirea deficientelor partiale ale acestuia";
    - pensia suplimentara se bazeaza pe principiul mutualitatii intre persoanele asigurate care, contribuind in acest scop la constituirea fondurilor respective, sunt titularele dreptului de proprietate asupra acestor fonduri; pe cale de consecinta, intre fondul pentru pensia suplimentara, gestionat de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, si fondurile pentru pensia suplimentara a pensionarilor militari "exista o separatie deplina atat sub aspectul crearii si administrarii, cat si in privinta beneficiarului, astfel incat acoperirea deficitului pensiei suplimentare a pensionarilor militari din excedentele bugetului fondului pentru pensia suplimentara din cadrul asigurarilor sociale de stat constituie o flagranta neconstitutionalitate", fiind contrara prevederilor art. 41 alin. (1) si (2) si ale art. 135 alin. (1) si (6) din Constitutie.
    Potrivit prevederilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului punctele lor de vedere in legatura cu sesizarea primita.
    In punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor se considera ca obiectia de neconstitutionalitate este nefondata, deoarece dispozitiile legale contestate nu incalca prevederile art. 137 alin. (2) din Constitutie, iar "stabilirea prin legea bugetului de stat a modului de acoperire a unui eventual deficit al unui fond special, care nu face parte din bugetul de stat, este in deplin acord cu prevederile Constitutiei". De asemenea, nici motivul de neconstitutionalitate legat de proprietatea asupra contributiei la fondul pentru pensia suplimentara nu se considera intemeiat, intrucat "sumele de bani ce fac obiectul fondului pentru pensia suplimentara pe anul 1996 nu sunt proprietatea persoanelor care contribuie la alimentarea acestui fond. Aceste sume reprezinta bani publici aflati in proprietatea si administrarea statului". Totodata, se considera "ca o buna parte din pensionarii militari au contribuit la alimentarea fondului pentru pensia suplimentara gestionat de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale", astfel incat cele doua fonduri - cel pentru militari si cel pentru civili - "se pot afla in relatii de complementaritate, potrivit vointei legiuitorului".
    Presedintele Senatului, in punctul sau de vedere, considera ca sesizarea grupului de senatori se concentreaza asupra "unui aspect formal ce ar putea fi avut in vedere sub aspectul tehnicii legislative, dar nu in ce priveste constitutionalitatea prevederilor contestate", care nu incalca regimul de separatie a bugetului de stat si a bugetului asigurarilor sociale de stat, prevazut de art. 137 alin. (2) din Constitutie.
    In punctul sau de vedere, Guvernul solicita respingerea sesizarii, apreciind ca acoperirea deficitului de la fondul pentru pensia suplimentara a cadrelor militare din excedentele aceluiasi fond, dar pentru personalul civil, nu incalca prevederile art. 137 alin. (2) din Constitutie. Aceasta masura se justifica in urma scaderii numarului de contribuabili militari si a cresterii beneficiarilor pensiei suplimentare pentru cadre militare, iar principiul mutualitatii permite asemenea operatiuni intre fondurile respective. In ce priveste motivul legat de regimul proprietatii fondurilor pentru pensia suplimentara, se considera ca aceste fonduri nu sunt proprietatea contribuabililor, care au numai calitatea de beneficiari ulteriori ai sistemului de intrajutorare mutuala, intrucat acestia nu au asupra sumelor respective un drept de dispozitie sau de folosinta.
    Curtea Constitutionala, in temeiul art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata ca este competenta sa solutioneze sesizarea, care s-a facut cu respectarea prevederilor art. 144 lit. a) din Constitutie, precum si ale art. 12 si art. 17 alin. (1 ) din Legea nr. 47/1992.

    CURTEA,
avand in vedere sesizarea grupului de senatori, punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si al Guvernului, raportul judecatorului-raportor, precum si prevederile legale ce fac obiectul sesizarii, raportate la dispozitiile Constitutiei, retine urmatoarele:
    Obiectia de neconstitutionalitate se intemeiaza, in esenta, pe sustinerea ca prevederile legale contestate incalca regimul de separatie a bugetului de stat si a bugetului asigurarilor sociale de stat, prevazut de art. 137 alin. (2) din Constitutie, precum si dreptul de proprietate asupra fondurilor pentru plata pensiei suplimentare. Ambele aceste motive sunt deduse din critica dispozitiilor legale ce fac obiectul sesizarii, care reglementeaza posibilitatea acoperirii deficitului Fondului special pentru pensia suplimentara a pensionarilor militari din excedentele fondului pentru plata pensiei suplimentare gestionat de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale.
    Primul motiv de neconstitutionalitate invocat nu este intemeiat.
    Potrivit art. 137 alin. (2) din Constitutie, bugetul de stat si bugetul asigurarilor sociale de stat sunt separate, dar ca parti ale bugetului public national. Regimul de separatie implica, dupa cum se arata in sesizare, ca resursele unuia dintre aceste bugete sa nu poata fi utilizate pentru acoperirea cheltuielilor prevazute in celalalt buget, iar aceasta caracteristica priveste nu numai cele doua bugete in ansamblul lor, dar si partile lor componente. Fondul pentru plata pensiei suplimentare, atat pentru civili, cat si pentru militari, prin natura sa, face parte din categoria fondurilor specifice asigurarilor sociale de stat. De aceea, situarea acestui fond, in ce priveste pe militari, in legea bugetului de stat este o problema de tehnica legislativa si nu de constitutionalitate a reglementarii, regimul de separatie a bugetului de stat si a bugetului asigurarilor sociale de stat, respectiv a acestui fond, fata de celelalte fonduri ale bugetului de stat, fiind respectat. In schimb, acoperirea deficitului fondului mentionat din cel administrat de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, intrucat se face intre fonduri apartinand aceleiasi categorii, si anume pentru pensia suplimentara, rezulta ca nu este contrara regimului de separatie care priveste, exclusiv, fondurile care, prin natura lor, fac parte din categoria celor specifice bugetului de stat sau, dupa caz, bugetului asigurarilor sociale de stat.
    Al doilea motiv de neconstitutionalitate invocat se refera la regimul de proprietate a resurselor apartinand fondurilor pentru plata pensiei suplimentare. Fara a distinge dupa cum aceste resurse se refera la plata pensiei suplimentare pentru civili sau pentru militari, se sustine in sesizare ca ele sunt proprietatea contribuabililor, tinand seama ca fondurile corespunzatoare se constituie si se utilizeaza pe baza principiului mutualitatii. In consecinta, suportarea din excedentele fondului pentru plata pensiei suplimentare, gestionat de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, a deficitului fondului pentru plata acestor pensii catre militari, se considera, in sesizare, ca ar reprezenta o incalcare a dreptului de proprietate privata al contribuabililor primului fond, in favoarea celor din al doilea fond, precum si a urmatoarelor prevederi constitutionale: art. 41 alin. (1 ) si alin. (2) - garantarea proprietatii private si ocrotirea sa egala, indiferent de titular - si art. 135 alin. (1) si alin. (6) - ocrotirea de catre stat a proprietatii si caracterul inviolabil al proprietatii private.
    Deducerea din principiul mutualitatii - ce guverneaza constituirea si utilizarea fondurilor pentru pensia suplimentara - a dreptului de proprietate privata al contribuabililor asupra resurselor banesti ale fondurilor pentru plata pensiei suplimentare nu se justifica. Principiul mutualitatii reglementeaza numai scopul pentru care fondul se constituie si se utilizeaza, nicidecum natura proprietatii asupra resurselor sale financiare. Contribuabilii au obligatia legala de a plati contributia prevazuta de lege pentru alimentarea acestor fonduri, ceea ce exclude ideea ca resursele astfel colectate ar fi proprietatea lor, iar plata pensiei suplimentare, precum si a altor drepturi din bugetul asigurarilor sociale de stat, este o cheltuiala publica. Tocmai de aceea, potrivit art. 137 din Constitutie, bugetul asigurarilor sociale de stat se aproba prin lege. Pe cale de consecinta, resursa financiara din care se suporta aceasta cheltuiala nu poate fi proprietate privata. Dimpotriva, contributia pentru pensia suplimentara, o data achitata, devine sursa a bugetului public national, constituind obiect al proprietatii publice. Faptul ca plata acestei contributii se face de catre contribuabil in perspectiva pensiei suplimentare la care ar putea fi indreptatit, potrivit principiului mutualitatii, reprezinta un alt aspect ce priveste destinatia fondurilor, nu proprietatea lor. De aceea, critica legata de regimul proprietatii urmeaza, de asemenea, a fi respinsa.
    Avand in vedere considerentele aratate, in temeiul dispozitiilor art. 137 alin. (2) si al art. 144 lit. a) din Constitutie, precum si al prevederilor art. 20 alin. (2) si (3) din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Constata ca prevederile notelor din anexele nr. 17/a si nr. 17/c la Legea bugetului de stat pe anul 1996 sunt constitutionale.
    Prezenta decizie se comunica Presedintelui Romaniei.
    Deliberarea a avut loc la data de 3 mai 1996 si la ea au participat: Ioan Muraru, presedinte, Costica Bulai, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Ioan Deleanu, Antonie Iorgovan, Lucian Stangu, Florin Bucur Vasilescu si Victor Dan Zlatescu, judecatori.

             PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
             prof. univ. dr. IOAN MURARU

                              Magistrat-asistent,
                              Florentina Geangu