DECIZIE Nr.
533 din 9 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 328 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 368 din 1 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 328 din Codul penal, excepţie
ridicată de Luminiţa Lupu în Dosarul nr. 3.369/4/2008 al Judecătoriei
Sectorului 4 Bucureşti.
La apelul nominal este prezentă partea Mihai Serban,
lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Magistratul-asistent referă că citaţia comunicată
părţii Adrian Manuel Manda a fost restituită cu menţiunea destinatar mutat de
la adresă.
Având cuvântul cu privire la acest incident procedural,
partea prezentă lasă soluţionarea acestuia la aprecierea Curţii.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că
procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, deliberând, faţă de dispoziţiile art. 98 din
Codul de procedură civilă, constată că procedura de citare este legal
îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Având cuvântul, Mihai Serban arată că nu are legătură
cu ceilalţi inculpaţi.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că textul de lege
criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: Prin Incheierea din 12 decembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr.
3.369/4/2008, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 328
din Codul penal, excepţie ridicată de Luminiţa Lupu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dreptul persoanei de a dispune de ea
însăşi înglobează dreptul acesteia de a-şi desfăşura viaţa sexuală cum crede de
cuviinţă şi de a obţine, totodată, şi foloase de ordin material din dispunerea
şi expunerea sexuală a propriului corp. Se arată că nu există o „cartă a
bunelor moravuri" pentru a se putea stabili care sunt acestea şi la ce
face trimitere limitarea impusă de art. 26 alin. (2) din Constituţie, iar
percepţia socială este diferită de la o epocă la alta şi de la o societate la
alta în ceea ce priveşte acest concept. In plus, este excesiv, în opinia
autorului excepţiei, să se stabilească cu literă de lege ce este degradant sau
nedemn pentru individ, acestea fiind chestiuni la care numai persoana în cauză
poate da un răspuns. Se mai arată că nu este clar care anume sunt acţiunile
aşa-zise contrare bunelor moravuri, precum şi faptul că alte sintagme din
cuprinsul art. 328 din Codul penal, precum „mijloacele de existenţă sau
principalele mijloace de existenţă", sunt criticabile, întrucât
legiuitorul nu a făcut nicăieri referire la bani, ceea ce ar conduce la ideea
că întreţinerea de raporturi sexuale în schimbul banilor este legală. Se
încalcă şi dreptul la muncă, deoarece incriminarea acestor servicii sexuale
contra cost ca fapte penale împiedică legiuitorul să consacre ca profesie
această muncă şi, prin urmare, elimină neconstituţional această ocupaţie din
sfera profesiilor recunoscute de lege.
Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
dat fiind că textul de lege criticat incriminează doar acele practici care sunt
evident contrare ordinii publice şi bunelor moravuri.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.
Arată că, faţă de caracterul profund imoral, dar şi socialmente periculos al
prostituţiei, interzicerea practicării ei este justificată. Nu poate fi
reţinută nici critica formulată în raport de art. 41 din Legea fundamentală,
prostituţia nefiind recunoscută ca profesie. In sfârşit, se arată că aceste
dispoziţii nu contravin nici convenţiilor internaţionale privind prevenirea
prostituţiei, la care România este parte.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire
la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 328 din Codul penal, care incriminează prostituţia,
având următorul cuprins: „Fapta persoanei care îşi procură mijloacele de
existenţă sau principalele mijloace de existenţă, practicând în acest scop
raporturi sexuale cu diferite persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 3
luni la 3 ani."
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 26 şi ale art. 41, privind viaţa intimă, familială
şi privată şi, respectiv, munca şi protecţia socială a muncii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii
art. 328 din Codul penal, în raport de critici similare celor formulate în
prezenta cauză. In acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 74 din 11 iunie
1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 27
august 1996, Decizia nr. 106 din 2 octombrie 1996, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 16 ianuarie 1997, Decizia nr. 21 din
24 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144
din 25 februarie 2002, Decizia nr. 964 din 25 septembrie 2008, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 734 din 30 octombrie 2008, prin
care Curtea, pentru considerentele acolo reţinute, a statuat că prevederile
art. 328 din Codul penal nu aduc nicio atingere dispoziţiilor Legii fundamentale.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine
schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate
îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 328 din Codul penal, excepţie ridicată de Luminiţa Lupu în
Dosarul nr. 3.369/4/2008 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta