DECIZIE   Nr. 528 din  2 decembrie 1997

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 lit. d) si ale art. 31 din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 90 din 26 februarie 1998

    Ioan Muraru            - presedinte
    Viorel Mihai Ciobanu   - judecator
    Mihai Constantinescu   - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Paula C. Pantea        - procuror
    Maria Bratu            - magistrat-asistent

    Pe rol, pronuntarea asupra recursului declarat de Pastia Olga Sultana Ecaterina Maria si Pastia Constantin Ion Dumitru impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 58 din 26 martie 1997.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 25 noiembrie 1997, in prezenta reprezentantului Ministerului Public si in lipsa partilor legal citate, si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 2 decembrie 1997.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Curtea Suprema de Justitie - Sectia civila, prin Incheierea din 31 octombrie 1996, pronuntata in Dosarul nr. 1.259/1996, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 lit. d) si ale art. 31 din Legea nr. 56/1993, invocata de Pastia Olga Sultana Ecaterina Maria si Pastia Constantin Ion Dumitru.
    Potrivit dispozitiilor art. 25 lit. d) si ale art. 31 din Legea nr. 56/1993, in situatia in care o sectie a Curtii Supreme de Justitie considera ca este cazul sa revina asupra propriei sale jurisprudente, judecata se intrerupe si sunt sesizate Sectiile Unite ale Curtii Supreme de Justitie spre a se pronunta asupra sesizarii privind schimbarea jurisprudentei.
    Prin decizia recurata exceptia a fost respinsa, retinandu-se ca prevederile sus-mentionate din Legea nr. 56/1993 corespund dispozitiilor art. 125 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege, dand expresie necesitatii de unificare a jurisprudentei, in scopul de a se asigura aplicarea unitara si corecta a legii, corespunzatoare principiului egalitatii cetatenilor in fata justitiei si a legii, care este incalcat in cazul in care in aplicarea aceleiasi legi instantele judecatoresti pronunta solutii diferite, adesea ireconciliabile.
    Impotriva acestei decizii, prin prezentul recurs s-au invocat urmatoarele motive:
    - numai legea este izvor de drept, nu si interpretarea data legii de catre Sectiile Unite;
    - judecatorii sunt independenti si se supun numai legii, principiu ce "se refera atat la autoritatea judecatorilor in ansamblu, a diferitelor instante judecatoresti, cat si a fiecarui judecator care face parte din completele de judecata de la oricare instanta";
    - practica judecatoreasca unitara se realizeaza prin intermediul cailor de atac.
    In finalul motivelor de recurs se arata ca, indiferent de scopul urmarit prin invocarea exceptiei de neconstitutionalitate, "exista interesul general al societatii, al fiecarui justitiabil in parte in asigurarea independentei depline a judecatorilor, a supunerii acestora numai fata de lege, potrivit constiintei lor".

    CURTEA,
avand in vedere decizia atacata, motivele de recurs invocate, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile art. 25 lit. d) si ale art. 31 din Legea nr. 56/1993, raportate la dispozitiile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine:
    Potrivit art. 51 din Constitutie, legea este izvor de drept. Aceasta nu inseamna insa ca jurisprudenta nu are un rol important in aplicarea legii de catre instantele judecatoresti. Principiul supunerii judecatorului numai fata de lege, potrivit art. 123 alin. (2) din Constitutie, nu are si nici nu poate sa aiba semnificatia aplicarii diferite si chiar contradictorii a uneia si aceleiasi dispozitii legale, in functie exclusiv de subiectivitatea interpretarii unor judecatori diferiti. O asemenea conceptie nu ar putea duce decat la consacrarea, chiar pe temeiul independentei judecatorilor, a unor solutii ce ar putea reprezenta o incalcare a legii, ceea ce este inadmisibil, intrucat, legea fiind aceeasi, aplicarea ei nu poate fi diferita, asa incat intima convingere a judecatorului nu poate justifica o asemenea consecinta. De altfel, in cadrul dezbaterilor Adunarii Constituante, s-a retinut numai obligatia judecatorului de a se supune legii, neadoptandu-se propunerea formulata printr-un amendament de a se mentiona, in plus, potrivit "intimei sale convingeri", pe argumentul ca, in esenta, consacrarea constitutionala a intimei convingeri care, prin natura sa, este necontrolabila, ar insemna instituirea unui criteriu subiectiv, ce ar putea favoriza abuzurile in aplicarea legii. De aceea, numai o practica judecatoreasca unitara reflecta cerintele principiului constitutional al supunerii judecatorului numai fata de lege.
    Asigurarea caracterului unitar al practicii judiciare este impusa si de principiul constitutional al egalitatii cetatenilor in fata legii si a  autoritatilor publice, deci inclusiv a autoritatilor judecatoresti, deoarece acest principiu ar fi grav afectat daca in aplicarea uneia si aceleiasi legi solutiile instantelor judecatoresti ar fi diferite si chiar contradictorii.
    Asa cum se arata in exceptia invocata, practica judecatoreasca unitara se realizeaza prin intermediul cailor de atac. Existenta cailor de atac nu inlatura insa necesitatea ca, la nivelul Curtii Supreme de Justitie, daca o sectie doreste sa se abata de la jurisprudenta sa, sa se adreseze Sectiilor Unite ale Curtii, deoarece altminteri ar insemna ca aceasta jurisprudenta, pentru sectiile Curtii Supreme de Justitie cel putin, sa fie aleatorie, oricand o sectie putand incalca propria sa jurisprudenta. O asemenea consecinta insa este contrara principiului supunerii judecatorilor numai fata de lege si al egalitatii cetatenilor in fata autoritatilor judecatoresti.

    Pentru motivele aratate, in temeiul prevederilor art. 144 lit. c) si ale art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 si ale art. 26 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge recursul declarat de Pastia Olga Sultana Ecaterina Maria si Pastia Constantin Ion Dumitru impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 58 din 26 martie 1997.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta din 2 decembrie 1997.

             PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
             prof. univ. dr. IOAN MURARU

                             Magistrat asistent,
                             Maria Bratu