DECIZIE   Nr. 58*) din 26 martie 1997

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 lit. d) si ale art. 31 din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 90 din 26 februarie 1998

    *) A se vedea si Decizia Curtii Constitutionale nr. 528 din 2 decembrie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 90 din 26 februarie 1998.

    Victor Dan Zlatescu - presedinte
    Lucian Stangu       - judecator
    Romul Petru Vonica  - judecator
    Raul Petrescu       - procuror
    Maria Bratu         - magistrat-asistent

    Pe rol, pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 lit. d) si ale art. 31 din Legea nr. 56/1993, invocata de Pastia Olga Sultana Ecaterina Maria si Pastia Constantin Ion Dumitru.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 19 ianuarie 1997, in prezenta reprezentantului Ministerului Public, in lipsa partilor legal citate, si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 26 martie 1996.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 31 octombrie 1996, pronuntata in Dosarul nr. 1.259/1996, Curtea Suprema de Justitie - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 lit. d) si ale art. 31 din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993, invocata de Pastia Olga Sultana Ecaterina Maria si Pastia Constantin Ion Dumitru. In motivarea exceptiei, in esenta, se sustine ca dispozitiile mentionate contravin prevederilor art. 123 din Constitutie, deoarece independenta si supunerea judecatorilor numai legii se refera atat la autoritatea judecatoreasca in ansamblu, cat si a fiecarui judecator care face parte din completul de judecata. De asemenea, se mai sustine ca, prin Hotararea nr. 1 din 2 februarie 1995, Sectiile Unite ale Curtii Supreme de Justitie au schimbat jurisprudenta Sectiei civile cu privire la restituirea imobilelor nationalizate prin Decretul nr. 92/1950, obligand astfel completele de judecata sa respecte aceasta hotarare, chiar daca aveau alte convingeri.
    Exprimandu-si opinia potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanta apreciaza ca exceptia este neintemeiata.
    In vederea solutionarii exceptiei, au fost solicitate, in baza art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului; de asemenea, s-a solicitat si opinia Curtii Supreme de Justitie asupra exceptiei invocate. In punctul de vedere al Guvernului se considera ca exceptia este neintemeiata, intrucat dispozitiile legale a caror neconstitutionalitate a fost invocata isi gasesc temei in prevederile art. 125 din Constitutie, potrivit caruia justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie si prin celelalte instante judecatoresti, stabilite de lege, iar competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege. Prin art. 25 lit. b) si lit. d) din Legea nr. 56/1993, potrivit carora este stabilita competenta Curtii Supreme de Justitie, constituita in Sectii Unite spre a solutiona sesizarile privind schimbarea jurisprudentei, se urmareste o corecta aplicare a legii, in infaptuirea justitiei, precum si realizarea unei practici judecatoresti unitare.
    Camera Deputatilor si Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.
    In opinia Curtii Supreme de Justitie, prevederile art. 25 lit. d) si ale art. 31 din Legea nr. 56/1993 nu contravin dispozitiilor Constitutiei privind independenta judecatorilor, intrucat in practica de aplicare a legilor apar uneori opinii si chiar solutii judecatoresti ireconciliabile in drept, astfel incat este necesara o unificare a jurisprudentei care se realizeaza prin vointa judecatorilor, in formele legal instituite. Acest lucru nu constituie o ingerinta in activitatea judecatorilor, care pronunta hotararile potrivit intimei lor convingeri, avand obligatia constitutionala de a aplica corect legea.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, opinia Curtii Supreme de Justitie, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile art. 25 lit. d) si ale art. 31 din Legea nr. 56/1993, raportate la prevederile constitutionale si ale Legii nr. 47/1992, retine:
    In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, Curtea Constitutionala este competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 lit. d) si ale art. 31 din Legea nr. 56/1993.
    Art. 31 din Legea nr. 56/1993 prevede ca daca o sectie a Curtii Supreme de Justitie considera ca este cazul sa revina asupra propriei jurisprudente, judecata va fi intrerupta si vor fi sesizate Sectiile Unite ale Curtii Supreme de Justitie. Dupa ce Sectiile Unite s-au pronuntat asupra sesizarii privind schimbarea jurisprudentei, judecata va continua. Art. 25 lit. d) din Legea nr. 56/1993, la care se refera, de asemenea, exceptia de neconstitutionalitate nu consacra o dispozitie distincta de aceea a art. 31, ci reprezinta o simpla evocare a acestui din urma text. Prevederile legale a caror exceptie de neconstitutionalitate a fost invocata nu contravin principiilor enuntate in art. 123 din Constitutie. Daca deciziile Sectiilor Unite ar fi general obligatorii pentru toate instantele, ele ar reprezenta, incontestabil, un izvor de drept si ar insemna ca, dincolo de textul Constitutiei, judecata se supune nu numai legii, ci si deciziei Sectiilor Unite. Schimbarea jurisprudentei Curtii este propusa de judecatorii unei sectii. Date fiind consecintele importante ale schimbarii practicii Curtii Supreme de Justitie, o asemenea decizie poate fi luata potrivit art. 31 din Legea nr. 56/1993 prin hotarare de catre Sectiile Unite ale Curtii, compuse din judecatorii Curtii, la care participa si judecatorii sectiei a caror propunere se cere a fi aprobata. Initiativa unei asemenea schimbari a jurisprudentei vine, in ipoteza la care ne referim, de la sectia competenta sa se pronunte asupra cauzei, iar nu de la Sectiile Unite. Sectiile Unite nu solutioneaza cauza supusa judecatii in sectia care le-a sesizat, ci numai o chestiune prealabila - schimbarea jurisprudentei - dupa care judecata in sectie, care fusese intrerupta, va fi reluata.
    Solutia reglementata prin Legea nr. 56/1993 corespunde pe deplin prevederilor art. 125 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora "justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege". Acelasi articol din Constitutie prevede ca atat competenta, cat si procedura de judecata se stabilesc prin lege. O asemenea reglementare corespunde insa necesitatii de unificare a jurisprudentei, dand, pentru Curtea Suprema de Justitie, expresie rolului sau inscris in art. 1 alin. 2 din Legea nr. 56/1993, de a urmari aplicarea corecta si unitara a legii. Aceasta obligatie a Curtii Supreme de Justitie nu contravine in nici un fel Constitutiei, fiind, dimpotriva, de natura a asigura, printr-o practica judecatoreasca unitara, egalitatea constitutionala a cetatenilor in fata legii si in fata justitiei. Aceasta egalitate nu ar fi, intr-adevar, de conceput in cazul in care instantele ar adopta in aplicarea aceleiasi legi solutii diferite, adesea ireconciliabile.
    Institutia schimbarii jurisprudentei, la care se refera art. 25 si art. 31 din Legea nr. 56/1993, a existat si in trecut cat priveste Curtea de Casatie si de Justitie, fara sa se fi pus vreodata la indoiala compatibilitatea reglementarii respective cu principiul independentei judecatorului.
    Unificarea jurisprudentei nu se realizeaza prin ordine sau alte injonctiuni ori ingerinte din afara sistemului judecatoresc, ci este, in modul reglementat prin Legea nr. 56/1993, opera exclusiva a vointei judecatorilor care hotarasc impreuna asupra corectei aplicari a legii, iar adoptarea hotararilor cu majoritatea voturilor judecatorilor Sectiilor Unite ale Curtii Supreme de Justitie este absolut normala, de vreme ce este vorba despre schimbarea unei jurisprudente statornicite in acelasi mod.
    Concluzia ce se impune este aceea ca judecatorii se pronunta in toate cazurile potrivit intimei lor convingeri, avand insa obligatia constitutionala de a se supune legii.

    Avand in vedere aceste considerente, in temeiul prevederilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 13 alin. (1) lit. A.c) si ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 lit. d) si ale art. 31 din Legea nr. 56/1993, invocata de Pastia Olga Sultana Ecaterina Maria si Pastia Constantin Ion Dumitru in Dosarul nr. 1.259/1996 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia civila.
    Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
    Pronuntata in sedinta publica din 26 martie 1997.

              PRESEDINTE,
              prof. univ. dr. Victor Dan Zlatescu

                              Magistrat asistent,
                              Maria Bratu