DECIZIE Nr.
527 din 9 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 430 din 24 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Irina Moisescu în Dosarul
nr. 10.893/3/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal se prezintă partea Clementa Croitoru,
lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată. Partea prezentă
solicită respingerea excepţiei, arătând că scopul urmărit de autorul acesteia a
fost acela de a tergiversa cauza.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 24 noiembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 10.893/3/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic
al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989, excepţie ridicată de Irina Moisescu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia descrie desfăşurarea procesului în cadrul căruia a
formulat excepţia de neconstituţionalitate şi redă conţinutul textelor
constituţionale cu care pretinde că art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 ar
intra în coliziune, fără a arăta în ce constă neconstituţionalitatea acestuia.
In realitate, autorul este nemulţumit de faptul că, neavând calitatea de persoană
îndreptăţită la restituirea imobilului în natură, întrucât deţine doar un drept
de uzufruct asupra acestuia, nu are nici calitatea de a formula contestaţie
împotriva deciziei prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate
moştenitorilor fostului proprietar.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată,
arătând că textul de lege criticat stabileşte cadrul procesual în care poate fi
atacată dispoziţia de respingere a notificării de către persoana care a
formulat notificarea, terţele persoane având deschisă calea dreptului comun
pentru atacarea în justiţie a unui act juridic.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul
juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22
decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798
din 2 septembrie 2005, care au următorul conţinut: „Decizia sau, după caz,
dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în
natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia
civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii
deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării,
în termen de 30 de zile de la comunicare."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate
încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 1, 15, 16,21, 44 şi 124.
Curtea constată că dispoziţiile Legii nr. 10/2001 au
instituit o procedură administrativă sui-generis, având ca obiect
restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu
valabil, de către stat sau de către alte persoane juridice în perioada 6 martie
1945 - 22 decembrie 1989, indiferent de destinaţia lor, deţinute la data
intrării în vigoare a legii de persoanele juridice prevăzute la art. 21 alin. (1).
Regula instituită de lege în această materie o reprezintă restituirea în natură
a imobilelor, excepţia fiind despăgubirea prin echivalent în cazurile expres
prevăzute de lege.
Declanşarea procedurii are loc pe calea unei notificări
adresate de către persoana îndreptăţită persoanei juridice deţinătoare, iar
dacă aceasta din urmă nu este cunoscută, primăriei în a cărei rază teritorială
se află imobilul sau instituţiei care a efectuat privatizarea, respectiv
Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participatiilor Statului,
ministerul de resort sau autoritatea administraţiei publice locale, în cazul în
care imobilul se află în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate cu
respectarea dispoziţiilor legale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 stabileşte dreptul
persoanei care se pretinde îndreptăţită la restituirea imobilului de a ataca,
la secţia civilă a tribunalului competent, decizia sau, după caz, dispoziţia
motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură.
Argumentele prin care se tinde la motivarea excepţiei
vizează nemulţumirea autorului cu privire la limitarea, prin dispoziţia
criticată, a categoriei persoanelor care au calitatea de a promova acţiunea în
instanţă. Or, în condiţiile în care decizia sau, după caz, dispoziţia motivată
de respingere a notificării ori a cererii de restituire priveşte realizarea
intereselor legitime ale persoanelor care se pretind îndreptăţite, în vederea
recuperării bunurilor care le-au aparţinut şi care au fost preluate abuziv de
stat, numai aceştia justifică un interes şi, implicit, calitate procesuală
activă în declanşarea controlului judiciar de legalitate al respectivelor
hotărâri.
Aşa fiind, dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr.
10/2001 nu fac altceva decât să reglementeze cadrul desfăşurării fazei
judiciare a procedurii privind restituirea imobilelor care fac obiectul legii
reparatorii. Curtea reţine că lărgirea acestui cadru procesual, sub aspectul
persoanelor care pot avea calitate procesuală activă, echivalează cu o
completare a legii pe calea controlului de constituţionalitate, operaţiune care
excedează competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3)
din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra problemelor de drept, fără a
putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic
al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989, excepţie ridicată de Irina Moisescu în Dosarul nr. 10.893/3/2008 al
Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu